Decizia nr. 268 din 27 aprilie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 384/2013 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 31/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, ale art. I pct. 7 lit. v) din Ordonanța Guvernului nr. 31/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, ale Legii nr. 105/2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, precum și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, în ansamblul său, excepție ridicată de Ecopim Recycling - S.A. din București în Dosarul nr. 7.868/2/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.096D/2016.2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, avocatul Mihai Nușcă, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Acesta reiterează, în esență, cele reținute cu prilejul invocării excepției și precizează că prin critica de neconstituționalitate formulată se are în vedere incompatibilitatea prevederilor art. 9 alin. (1) lit. v) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 cu principiul justei așezări a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituție. Arată că, prin introducerea prevederilor lit. v) la art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005, prin Ordonanța Guvernului nr. 31/2013, s-a instituit o dublă impunere, întrucât, pentru aceleași cantități de deșeuri de ambalaje, sunt datorate două contribuții identice de către doi contribuabili distincți (aflați în situații neechivoc diferite), respectiv operatorul economic care introduce pe piața națională bunuri ambalate și OTR-uri (operatori economici autorizați). Totodată, în completarea argumentelor de neconstituționalitate deja formulate, depune la dosar note scrise, prin care învederează faptul că starea de neconstituționalitate sesizată la data formulării excepției a fost remediată printr-o intervenție legislativă, și anume prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 39/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu.

4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 60 din 17 ianuarie 2007 și Decizia nr. 1.478 din 8 noiembrie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5.Prin Încheierea din 30 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 7.868/2/2015, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 384/2013 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 31/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, ale art. I pct. 7 lit. v) din Ordonanța Guvernului nr. 31/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, ale Legii nr. 105/2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, precum și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, în ansamblul său. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ecopim Recycling - S.A. din București, cu ocazia soluționării unei acțiuni în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anularea unui act administrativ.

6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată, în esență, că, prin Ordonanța Guvernului nr. 31/2013, aprobată prin Legea nr. 384/2013, au fost aduse modificări și completări importante Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005, printre acestea numărându-se și introducerea unor prevederi noi privind sursele din care se constituie veniturile Fondului pentru mediu. Susține că prin art. I pct. 7 lit. v) din Ordonanța Guvernului nr. 31/2013 au fost introduse noi taxe și contribuții la Fondul pentru mediu, reglementare prin care are loc o îndepărtare de la principiile care stau la baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005, respectiv „responsabilitatea producătorului“ și „poluatorul plătește“, în contradicție cu art. 1 alin. (5) și art. 56 alin. (2) din Constituție. Astfel, analizând conținutul art. 9 alin. (1) lit. v) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005, autoarea excepției consideră că această prevedere nu respectă obligația instituită de art. 56 alin. (2) din Constituție, nefiind una proporțională, rezonabilă și echitabilă.

7.Arată, totodată, că prevederile Legii nr. 384/2013 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 31/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu [recte ale art. I pct. 7 lit. v) din Ordonanța Guvernului nr. 31/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005] creează un tratament inechitabil între contribuabili, sens în care face referire la art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005, prin care se instituie la lit. d) o contribuție de 2 lei/kg, datorată de operatorii economici care introduc pe piața națională bunuri ambalate, care distribuie pentru prima dată pe piața națională ambalaje de desfacere, și de operatorii economici care închiriază, sub orice formă, cu titlu profesional, ambalaje, pentru diferența dintre cantitățile de deșeuri de ambalaje corespunzătoare obiectivelor minime de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie și de valorificare prin reciclare prevăzute în anexa nr. 3 și cantitățile de deșeuri de ambalaje efectiv valorificate sau incinerate în instalații de incinerare cu recuperare de energie și valorificate prin reciclare. În acest context, coroborând prevederile art. 9 alin. (1) lit. d) cu cele de la lit. v) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005, autoarea excepției consideră că, raportat la principiul justei așezări a sarcinilor fiscale și al echității, textul criticat este neconstituțional, deoarece prevede același regim sancționator/același tip de contribuție atât pentru un operator economic care introduce pe piață produse ambalate, cât și pentru un operator economic al cărui principal obiect de activitate este preluarea responsabilității de reciclare a deșeurilor. Așa fiind, consideră că nu este în concordanță cu principiile constituționale aplicarea unui tratament egal pentru doi subiecți de drept care se află în situații diferite, apreciind că, din notele de fundamentare ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 și ale Ordonanței Guvernului nr. 31/2013, nu reiese care este motivul pentru care legiuitorul a prevăzut același tip de „contribuție“, în același cuantum, atât pentru operatorii economici la care face referire lit. d), cât și pentru operatorii economici la care se referă lit. v).

8.În ceea ce privește Legea nr. 105/2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, autoarea excepției consideră că aceasta este neconstituțională și contravine art. 1 alin. (4) și art. 115 alin. (4) din Constituție.

9.Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată. Astfel, referitor la prevederile art. I pct. 7 lit. v) din Ordonanța Guvernului nr. 31/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005, instanța de judecată apreciază că nu reprezintă un factor de neconstituționalitate faptul că legiuitorul a prevăzut același regim sancționator/același tip de contribuție atât pentru un operator economic care introduce pe piață produse ambalate, cât și pentru un operator economic al cărui obiect de activitate este preluarea responsabilității de reciclare a deșeurilor. Arată că toate argumentele aduse de autoarea excepției vizează, în esență, diferența de profit pe care ar obține-o în final cele două categorii de agenți economici, în măsura în care fiecare dintre aceștia nu ar fi îndeplinit obiectivul minim de reciclare și ar fi plătit contribuția de 2 lei/kg reglementată la art. 9 alin. (1) lit. d), respectiv lit. v) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005. Diferența de profit obținut nu reprezintă însă un element de neconstituționalitate, ci un element economic variabil, agentul economic cunoscând avantajele și dezavantajele oricărei activități prestate. Așa fiind, instanța de judecată apreciază că nu poate fi reținută critica referitoare la o dublă impunere prin reglementarea criticată, după cum nu poate fi primită nici critica privind lipsa de claritate și de previzibilitate a normei legale criticate, având în vedere faptul că legiuitorul a precizat în mod expres cuantumul contribuției și modul de calcul.

10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, notele scrise depuse la dosar, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut prin dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile Legii nr. 384/2013 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 31/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 8 ianuarie 2014, ale art. I pct. 7 lit. v) din Ordonanța Guvernului nr. 31/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 30 august 2013, ale Legii nr. 105/2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2006, precum și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.193 din 30 decembrie 2005. 14. Din examinarea motivelor de neconstituționalitate expuse pe larg de autoarea acesteia, Curtea apreciază că, în realitate, critica formulată vizează, de fapt, soluția legislativă prevăzută de art. I pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 31/2013, prin care s-a introdus în cuprinsul art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 o literă nouă, și anume lit. v), potrivit căreia, „Veniturile Fondului pentru mediu se constituie din: […] o contribuție de 2 lei/kg aplicată pentru diferența dintre cantitățile de deșeuri de ambalaje, respectiv anvelope uzate declarate ca valorificate de către operatorii economici autorizați pentru preluarea obligațiilor anuale de gestionare a respectivelor deșeuri și cantitățile constatate de Administrația Fondului ca fiind valorificate“. Așa fiind, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (1) lit. v) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, asupra cărora Curtea urmează a se pronunța.

15.Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separației puterilor în stat și alin. (5) potrivit cărora „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“, precum și celor ale art. 56 alin. (2) potrivit cărora „sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale.“ 16. Examinând excepția de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 77 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 27 aprilie 2017, Curtea a reținut că, așa cum reiese din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005, necesitatea emiterii acestui act normativ a fost aceea de a se clarifica regimul juridic al veniturilor din care se constituie Fondul pentru mediu și al atribuțiilor Administrației Fondului pentru Mediu, în ceea ce privește activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea, soluționarea contestațiilor și executarea silită a contribuțiilor datorate la Fondul pentru mediu, în contextul diminuării veniturilor încasate la Fondul pentru mediu. De asemenea, adoptarea acestei ordonanțe de urgență a fost justificată de necesitatea asigurării finanțării proiectelor prioritare privind prevenirea și controlul integrat al poluării, în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate de România în plan european. Astfel cum este definit de legiuitorul delegat, Fondul pentru mediu este un instrument economico-financiar destinat susținerii și realizării proiectelor și programelor pentru protecția mediului și pentru atingerea obiectivelor Uniunii Europene în domeniul mediului și schimbărilor climatice, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.

17.Curtea constată că, prin dispozițiile legale criticate, legiuitorul a impus o taxă/o contribuție în cuantum fix de 2 lei/kg datorată de operatorii economici autorizați Fondului pentru mediu, aceștia fiind încadrați de legiuitor în categoria celor care poluează mediul. Curtea apreciază că o atare reglementare reprezintă, de fapt, o modalitate prin care este adusă la îndeplinire obligația pozitivă a statului român de a asigura un cadru legal adecvat pentru exercitarea dreptului oricărei persoane la un mediu sănătos și echilibrat ecologic, revenind atât persoanelor fizice, cât și persoanelor juridice îndatorirea de a proteja și de a ameliora mediul înconjurător, fără ca, prin această măsură, să se aducă atingere dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției.

18.Curtea reține, de asemenea, că modul de calcul al contribuției prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. v) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare, este reglementat în mod explicit în cap. XV din anexa intitulată Metodologie de calcul al contribuțiilor, taxelor, penalităților și altor sume datorate la Fondul pentru mediu, din cuprinsul Ordinului ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2.413/2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.064 din 29 decembrie 2016.19. Distinct de cele mai sus menționate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 39/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 30 iunie 2016, legiuitorul delegat a modificat prevederile legale criticate din cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 și a clarificat, în mod neechivoc, faptul că veniturile Fondului pentru mediu se constituie din contribuția de 2 lei/kg, prevăzută la lit. v) din cuprinsul art. 9 alin. (1) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005, datorată de operatorii economici autorizați pentru preluarea obligațiilor anuale de valorificare a deșeurilor de ambalaje, respectiv de gestionare a anvelopelor uzate, plata făcându-se pentru diferența dintre cantitățile de deșeuri corespunzătoare obiectivelor anuale, stabilite de legislația în vigoare, și cantitățile efectiv valorificate, respectiv gestionate în numele clienților pentru care au preluat obligațiile.

20.În acest context, Curtea reține faptul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 39/2016 a fost emisă în vederea completării cadrului legislativ necesar pentru asigurarea îndeplinirii de către România a obiectivelor politicii Uniunii Europene în materie de deșeuri și politici de mediu, necesitatea identificării și implementării unor modalități eficiente de impunere în sarcina operatorilor economici responsabili care să stimuleze îndeplinirea obiectivelor anuale de valorificare a deșeurilor de ambalaje. Așa cum s-a reținut în Nota de Fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 39/2016, la art. 9 alin. (1) lit. v) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 a fost prevăzută o contribuție de 2 lei/kg aplicată pentru diferența dintre cantitățile de deșeuri de ambalaje, respectiv anvelope uzate declarate ca valorificate, datorată de către operatorii economici autorizați pentru preluarea obligațiilor anuale de gestionare a respectivelor deșeuri și cantitățile constatate de Administrația Fondului ca fiind valorificate, legiuitorul precizând că prin emiterea acestui act normativ se urmărește înlăturarea dificultăților întâmpinate în ceea ce privește stabilirea și aplicarea contribuției reglementate la art. 9 alin. (1) lit. v) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, Curtea reține că la art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005, se precizează faptul că această contribuție se plătește numai în cazul neîndeplinirii obiectivelor de valorificare a deșeurilor de ambalaje, de gestionare a anvelopelor uzate, de colectare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice și de colectare de deșeuri de baterii și acumulatori portabili corespunzătoare cantităților de ambalaje, anvelope, deșeuri de echipamente electrice și electronice și baterii și acumulatori portabili pentru care au preluat responsabilitatea.

21.Așa fiind, Curtea constată că reglementarea legală criticată nu contravine normelor constituționale invocate de autoarea excepției.

22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ecopim Recycling - S.A. din București în Dosarul nr. 7.868/2/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 9 alin. (1) lit. v) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 aprilie 2017.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora