Lege nr. 39 din 21 ianuarie 2003

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Capitolul IDispoziții generale

Dispoziții generale

Articolul 1

Prezenta lege reglementează măsuri specifice de prevenire și combatere a criminalitatii organizate la nivel național și internațional.

Articolul 2

În prezenta lege termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

a)grup infracțional organizat - grupul definit la art. 367 alin. (6) din Codul penal;

01.02.2014Lit. a) a art. 2 a fost modificată de pct. 1 al art. 126 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

b)infracțiune gravă - infracțiunea pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii al cărei maxim special este de cel puțin 4 ani, precum și următoarele infracțiuni:

1.supunerea la muncă forțată sau obligatorie, prevăzută la art. 212 din Codul penal;

2.divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, prevăzută la art. 304 din Codul penal;

3.ștergerea sau modificarea marcajelor de pe arme letale, prevăzută la art. 344 din Codul penal;

4.infracțiuni privind concurența neloială;

5.infracțiuni de corupție, infracțiunile asimilate acestora, precum și infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene;

6.infracțiuni privind traficul de droguri;

7.infracțiuni privind regimul juridic al precursorilor de droguri;

8.infracțiuni privind nerespectarea dispozițiilor privind introducerea în țară de deșeuri și reziduuri;

9.infracțiuni privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc;

01.02.2014Lit. b) a art. 2 a fost modificată de pct. 1 al art. 126 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

c)infracțiune cu caracter transnational - orice infracțiune care, după caz:

1.este săvârșită atât pe teritoriul unui stat, cat și în afară teritoriului acestuia;

2.este săvârșită pe teritoriul unui stat, dar pregătirea, planificarea, conducerea sau controlul sau are loc, în tot sau în parte, pe teritoriul altui stat;

3.este săvârșită pe teritoriul unui stat de un grup infractional organizat care desfășoară activități infractionale în doua sau mai multe state;

4.este săvârșită pe teritoriul unui stat, dar rezultatul acesteia se produce pe teritoriul altui stat;

d)informator - persoana care are cunoștința despre un grup infractional organizat și furnizează organelor judiciare informații sau date relevante pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea săvârșirii unor infracțiuni grave de unul sau mai mulți membri ai acestui grup.

Capitolul IIPrevenirea criminalitatii organizate

Prevenirea criminalitatii organizate

Articolul 3

Autoritățile și instituțiile publice, organizațiile neguvernamentale, precum și alți reprezentanți ai societății civile desfășoară, separat sau în cooperare, activități susținute de prevenire a criminalitatii organizate.

Articolul 4

(1)Autoritățile și instituțiile publice desfășoară activitatea de prevenire a criminalitatii organizate în cadrul Grupului central de analiza și coordonare a activităților de prevenire a criminalitatii, care face parte din Comitetul Național de Prevenire a Criminalitatii, înființat prin Hotărârea Guvernului nr. 763/2001.

(2)Grupul central de analiza și coordonare a activităților de prevenire a criminalitatii ia măsurile necesare pentru elaborarea și actualizarea periodică a Planului național de acțiune pentru prevenirea și combaterea criminalitatii organizate, care va fi aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Articolul 5

Ministerul de Interne, Ministerul Justiției și Ministerul Public efectuează studii periodice în scopul identificarii cauzelor care determina și a condițiilor care favorizează criminalitatea organizată și inițiază campanii de informare privind acest fenomen.

Articolul 6

(1)Ministerul de Interne, prin structurile sale specializate, realizează și menține în actualitate baza de date privind criminalitatea organizată, monitorizează și evaluează periodic acest fenomen, luând în considerare atât categoriile de persoane care fac parte din grupurile infractionale organizate sau care au legătura cu asemenea grupuri, cat și victimele criminalitatii organizate.

(2)Publicarea informațiilor statistice și a rapoartelor de evaluare se face anual de către Inspectoratul General al Poliției Române, cu avizul ministrului de interne.

Capitolul IIIInfracțiuni

Infracțiuni

Articolul 7

Abrogat.

01.02.2014Art. 7 a fost abrogat de pct. 2 al art. 126 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

Articolul 8

Abrogat.

01.02.2014Art. 8 a fost abrogat de pct. 2 al art. 126 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

Articolul 9

Abrogat.

01.02.2014Art. 9 a fost abrogat de pct. 2 al art. 126 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

Articolul 10

Abrogat.

01.02.2014Art. 10 a fost abrogat de pct. 2 al art. 126 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

Capitolul IVDispoziții procedurale

Dispoziții procedurale

Articolul 11

Abrogat.

01.02.2014Art. 11 a fost abrogat de art. 60 din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.

Articolul 12

(1)Ministerul de Interne își constituie structuri specializate pentru prevenirea și combaterea criminalitatii organizate, urmând să asigure cadrul organizatoric necesar, precum și pregătirea și specializarea personalului în acest scop.

(2)În cadrul structurilor specializate prevăzute la alin. (1) se pot constitui, în condițiile legii, compartimente tehnice pentru desfășurarea activității de obținere, prelucrare, verificare și stocare a informațiilor din acest domeniu.

Articolul 13

Abrogat.

01.02.2014Art. 13 a fost abrogat de pct. 2 al art. 126 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

Articolul 14

Abrogat.

01.02.2014Art. 14 a fost abrogat de art. 60 din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.

Articolul 15

Abrogat.

01.02.2014Art. 15 a fost abrogat de art. 60 din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.

Articolul 16

Abrogat.

01.02.2014Art. 16 a fost abrogat de art. 60 din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.

Articolul 17

Abrogat.

01.02.2014Art. 17 a fost abrogat de art. 60 din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.

Articolul 18

Abrogat.

01.02.2014Art. 18 a fost abrogat de art. 60 din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.

Articolul 19

Abrogat.

01.02.2014Art. 19 a fost abrogat de art. 60 din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.

Articolul 20

Dacă prin desfășurarea activităților autorizate polițistul sub acoperire cauzează pagube materiale persoanelor fizice sau juridice care nu au legătura cu grupul infractional organizat și cu activitățile infractionale desfășurate de acesta, plata despăgubirilor se asigura din fondurile prevăzute la art. 32.

Articolul 21

În situații excepționale, dacă exista indicii temeinice ca s-a săvârșit sau ca se pregătește săvârșirea unei infracțiuni grave de către unul sau mai mulți membri ai unui grup infractional organizat, care nu poate fi descoperită sau ai carei făptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace, pot fi folosiți informatori în vederea strangerii datelor privind săvârșirea infracțiunii și identificarea faptuitorilor.

Articolul 22

Informatorii pot beneficia de recompense financiare, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne și al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție.

Articolul 23

Abrogat.

01.02.2014Art. 23 a fost abrogat de art. 60 din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.

Capitolul VCooperarea internaționala

Cooperarea internaționala

Articolul 24

(1)Ministerul de Interne, Ministerul Justiției și Ministerul Public cooperează în mod direct și nemijlocit, în condițiile legii și cu respectarea obligațiilor decurgând din instrumentele juridice internaționale la care România este parte, cu instituțiile având atribuții similare din alte state, precum și cu organizațiile internaționale specializate în domeniu.

(2)Cooperarea care se organizează și se desfășoară, potrivit alin. (1), în scopul prevenirii și combaterii infracțiunilor transnationale săvârșite de grupuri infractionale organizate poate avea ca obiect, după caz, asistența judiciară internaționala în materie penală, extrădarea, identificarea, blocarea, sechestrarea și confiscarea produselor și instrumentelor infracțiunii, desfășurarea anchetelor comune, schimbul de informații, asistența tehnica sau de alta natura pentru culegerea și analiza informațiilor, formarea personalului de specialitate, precum și alte asemenea activități.

Articolul 25

(1)În cadrul cooperării internaționale în domeniul confiscării autoritățile competente, potrivit legii, iau măsuri pentru:

a)primirea, transmiterea și executarea deciziilor de confiscare ale autorităților competente străine, la cererea acestora, formulate în condițiile legii;

b)dispunerea confiscării bunurilor, în condițiile prezentei legi, în cazul în care exista o solicitare în acest sens din partea unei autorități competente străine.

(2)Instanța poate dispune transmiterea bunurilor confiscate, conform prezentului articol, la autoritatea competentă străină care a formulat o cerere în condițiile alin. (1), dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a)exista o solicitare formulată în acest sens de autoritatea competentă străină;

b)bunurile care urmează să fie transmise acestei autorități sunt destinate să fie restituite persoanelor vătămate sau sa servească la justa despăgubire a acestora.

Articolul 26

(1)La solicitarea autorităților competente române sau ale altor state, pe teritoriul României se pot desfășura anchete comune, în vederea prevenirii și combaterii infracțiunilor transnationale săvârșite de grupuri infractionale organizate.

(2)Anchetele comune prevăzute la alin. (1) se desfășoară în baza tratatelor bilaterale sau multilaterale încheiate de autoritățile competente.

(3)Reprezentanții autorităților competente române pot participa la anchete comune desfășurate pe teritorii ale altor state, cu respectarea legislatiilor acestora.

Capitolul VIDispoziții finale

Dispoziții finale

Articolul 27

Articolul 17 din Legea nr. 2/1998 privind prelevarea și transplantul de tesuturi și organe umane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 13 ianuarie 1998, se modifica și se completează după cum urmează:

Articolul 17

(1)Organizarea sau efectuarea prelevarii ori transplantului de tesuturi sau organe umane, în scopul obținerii vreunui profit din vânzarea acestora, constituie infracțiunea de trafic de tesuturi sau organe umane și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani.

(2)Cu aceeași pedeapsa se sancționează și cumpărarea de tesuturi sau organe umane în scopul revânzării în vederea obținerii unui profit.

(3)Tentativa se pedepsește.

Articolul 28

Articolul 12 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificările și completările ulterioare, se modifica și va avea următorul cuprins:

Articolul 12

Dacă faptele prevăzute la art. 2, 6-8 și 11 au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Articolul 29

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 30 iunie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, se modifica și se completează după cum urmează:

1.La articolul 70, după alineatul (2) se introduce alineatul (3) cu următorul cuprins:

(3)Tentativa faptelor prevăzute la alin. (1) și (2) se pedepsește.

2.Articolul 71 se modifica și va avea următorul cuprins:

Articolul 71

(1)Racolarea, îndrumarea sau calauzirea uneia sau mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, precum și organizarea acestor activități constituie infracțiunea de trafic de migranti și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(2)Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este de natura a pune în pericol viața sau securitatea migrantilor ori a-i supune pe aceștia unui tratament inuman sau degradant, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani.

(3)Dacă fapta prevăzută la alin. (2) a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani.

(4)Tentativa faptelor prevăzute la alin. (1) și (2) se pedepsește.

3.Articolul 72 se abroga.

Articolul 30

Alineatul (2) al articolului 17 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001, se modifica și va avea următorul cuprins:

(2)Dacă fapta prevăzută la alin. (1) se săvârșește în mod repetat, maximul special al pedepsei se majorează cu 2 ani.

Articolul 31

Pentru acțiuni deosebite și dovezi de înalt profesionalism lucrătorii din structurile specializate, constituite conform art. 12, pot fi recompensati.

Articolul 32

Fondurile necesare pentru desfășurarea activităților de prevenire și combatere a criminalitatii organizate se asigura din bugetele Ministerului de Interne, Ministerului Justiției și Ministerului Public, în limita sumelor aprobate cu aceasta destinație.

Articolul 33

Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 34

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga dispozițiile art. 14 și ale art. 18 alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare, precum și ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spalarii banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 12 decembrie 2002.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 12 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.

p. PREȘEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TARACILA

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 16 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.

p. PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR,

OVIDIU CAMELIU PETRESCU

București, 21 ianuarie 2003.

Nr. 39.