Decizie nr. 707 din 29 noiembrie 2016

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. II art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar şi ale art. 1, art. 2 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă în Dosarul nr. 11.364/117/2013 şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 441D/2016.

2.La apelul nominal lipsesc părţile Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj, Sindicatul Liber al Învăţământului Preuniversitar Clujean, Liceul de Arte Vizuale "Romulus Ladea", Liceul "Victor Babeş", Liceul Teoretic "Apaczai Csere Janos", Liceul Teoretic "Gheorghe Şincai", Liceul "Janos Zsigmond", Liceul Tehnologic "Aurel Vlaicu", Ministerul Educaţiei Naţionale, Consiliul şi primarul Municipiului Cluj-Napoca, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 442D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă în Dosarul nr. 11.324/117/2013.

4.La apelul nominal lipsesc părţile Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj, Sindicatul Liber al Învăţământului Preuniversitar Clujean, Grădiniţa cu Program Prelungit "Degeţica", Grădiniţa cu Program Prelungit "Neghiniţă", Grădiniţa cu Program Prelungit "Lizuca", Grădiniţa cu Program Prelungit "Albă ca Zăpada", Grădiniţa cu Program Prelungit "Buburuza", Grădiniţa cu Program Prelungit "Trenuleţul Veseliei". Ministerul Educaţiei Naţionale, Consiliul şi primarul Municipiului Cluj-Napoca.

5.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 441D/2016 şi 442D/2016, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 442D/2016 la Dosarul nr. 441D/2016, care este primul înregistrat.

6.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

7.Prin încheierile din 15 februarie 2016, pronunţate în dosarele nr. 11.364/117/2013 şi nr. 11.324/117/2013, Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. II art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar şi ale art. 1, art. 2 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată cu prilejul soluţionării unor cauze privind acordarea unor drepturi băneşti personalului nedidactic din învăţământul preuniversitar.

8.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie. În acest sens arată că prin perpetuarea salarizării ce a preexistat intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 şi ca urmare a reglementărilor care au prevăzut succesiv tăieri şi creşteri salariale s-a ajuns la situaţia unei plafonări a salariului personalului nedidactic din învăţământul preuniversitar, astfel încât un angajat debutant beneficiază de aceeaşi remuneraţie ca o persoană cu peste 20 de ani de vechime în muncă. Se aplică astfel un tratament juridic identic pentru situaţii diferite, ceea ce este contrar principiului constituţional al egalităţii în drepturi.

9.Totodată, Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă consideră că textele de lege criticate sunt contrare art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, întrucât, în mod contrar celor prevăzute de art. 164 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, prevăd că salariul de bază al personalului contractual nedidactic din învăţământul preuniversitar de stat poate fi sub nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată şi doar prin artificiul introducerii în salariul de bază a sporului de vechime se poate ajunge la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată. Din moment ce pentru salariaţii debutanţi salariul este acelaşi cu cel al salariaţilor ce se bucură de sporul de vechime, este evident că salariul de bază pentru salariaţii cu vechime este sub nivelul salariului minim pe economie şi doar prin adiţionarea sporului de vechime se trece, în cazul acestora, peste nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată. Aşa fiind, prin dispoziţiile de lege criticate se modifică prin lege ordinară dispoziţia din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, care este o lege organică, astfel că se aduce atingere prevederilor Legii fundamentale potrivit cărora nu se poate încălca ierarhia actelor normative.

10.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

11.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 878 din 15 decembrie 2015, precum şi jurisprudenţa prin care s-a reiterat dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (Decizia nr. 291 din 22 mai 2014 şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013). De asemenea, aminteşte jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor din bugetul de stat (Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kecko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).

12.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, consideră că situaţia diferită în care se găsesc persoanele în funcţie de aplicarea principiului tempus regitm actum nu poate fi interpretată ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice. De asemenea, arată că respectarea principiului egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În sfârşit, susţine că faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective.

13.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, arată că Legea nr. 285/2010 a fost adoptată în temeiul art. 114 alin. (3) din Constituţie, în urma angajării răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţa comună din 14 decembrie 2010. Or, în legătură cu această modalitate de adoptare a actelor normative, Curtea Constituţională a stabilit că "angajarea răspunderii este o procedură mixtă, de control parlamentar, iar prevederea constituţională nu distinge cu privire la natura proiectului de lege respectiv, prin urmare, el poate fi de natura legilor organice sau a legilor ordinare." (Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998)

14.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010. De asemenea, sunt criticate dispoziţiile art. II art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. În sfârşit, autorul excepţiei critică şi dispoziţiile art. 1, art. 2 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, aprobată prin Legea nr. 36/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 aprilie 2014. În ceea ce priveşte art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, Curtea observă că acesta are un singur alineat. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare:

–Art. 4 din Legea nr. 285/2010: "(1) Valoarea de referinţă este de 600 lei.

(2)În anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru.

(3)Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcţii, gradaţii şi grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcţia, vechimea, gradul şi treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.";

–Art. II art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010: "(1) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.

(2)În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.";

–Art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012: "În anul 2013 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 şi art. 3-5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.";

–Art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012: "Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.";

–Art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012: "Pentru personalul din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi din cele aflate în coordonarea prim-ministrului şi cele aflate sub controlul Parlamentului, ale cărui contracte colective de muncă îşi încetează valabilitatea după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, salariile se stabilesc potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, utilizându-se coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în această anexă şi valoarea de referinţă prevăzută la art. 10 alin. (4) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare."

17.Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate şi-au încetat aplicarea la o dată anterioară sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate. Cu toate acestea, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că "sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare", precum şi faptul că dispoziţiile de lege criticate continuă să producă efecte în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea va analiza constituţionalitatea acestora.

18.Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă consideră că textele de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituţie: art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 73 alin. (3) lit. p) referitor la reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială.

19.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, s-a instituit un nou sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar. Deşi art. 13 din această lege a prevăzut reîncadrarea personalului bugetar pe noi funcţii, grade, trepte şi grade, art. 7 alin. (2) din această lege a stabilit că realizarea trecerii la noul sistem de salarizare se va face etapizat, astfel încât, în perioada de implementare, nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficia. În acest scop, prin art. 30 alin. (5) din aceeaşi lege sa prevăzut că, "în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 [...]". În partea a III-a a Legii-cadru nr. 330/2009 s-a prevăzut necesitatea adoptării unui nou proiect de lege, care să continue procesul de reformare a sistemului public de salarizare şi ierarhizare. Prin urmare, reglementând un nou sistem de salarizare, legiuitorul a urmărit în acelaşi timp garantarea cuantumului salariilor, aşa cum era acesta înainte de intrarea în vigoare a legii, sens în care au fost prevăzute dispoziţii derogatorii, precum cele reglementate de art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, astfel încât reîncadrarea pe noile funcţii, grade, trepte şi gradaţii nu a fost însoţită de calcularea salariilor prin utilizarea coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009.

20.Ca urmare a crizei economice traversate de România, prin art. 1 şi 2 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, drepturile salariale ale personalului bugetar au fost diminuate cu 25%, începând cu data de 1 iulie 2010. Potrivit art. 16 alin. (1) din aceeaşi lege, această măsură urma să se aplice până la 31 decembrie 2010.

21.Începând cu 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Art. 13 din această lege a prevăzut, de asemenea, un sistem de salarizare structurat pe funcţii, grade, trepte şi gradaţii, dar, spre deosebire de Legea-cadru nr. 330/2009, în cazul funcţionarilor publici a exclus criteriul treptelor. Deşi, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, reîncadrarea personalului bugetar potrivit Legii-cadru nr. 284/2010 s-a făcut începând cu data de 1 ianuarie 2011, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 a stabilit, în mod derogatoriu, că în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în Legea-cadru nr. 284/2010, art. 1 din Legea nr. 285/2010 prevăzând însă majorarea cuantumului brut al drepturilor salariale cu 15%, raportat la cuantumul avut în luna octombrie 2010. Această dispoziţie relevă aceeaşi intenţie a legiuitorului, exprimată şi prin art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009, de a nu diminua cuantumul salariilor unor categorii de personal ca urmare a reîncadrării potrivit criteriilor stabilite de Legea-cadru nr. 284/2010.

22.De altfel, analizând pe calea controlului de constituţionalitate a priori dispoziţiile Legii-cadru nr. 284/2010, Curtea Constituţională a precizat prin Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, că "există o obligaţie pozitivă în sarcina legiuitorului ca, în momentul aplicării prezentei legi în privinţa determinării valorii salariului/ soldei/indemnizaţiei brute, indiferent de coeficientul de ierarhizare aplicabil diverselor categorii de personal plătit din fonduri publice, salariul/solda/indemnizaţia brută a acestora să fie la un nivel cel puţin egal lunii iunie 2010". Astfel, "pentru ca la momentul aplicării prezentei legi în privinţa determinării valorii salariului/soldei/indemnizaţiei brute acestea din urmă să nu cunoască o scădere sub nivelul din iunie 2010, legiuitorul trebuie să stabilească o valoare de referinţă adecvată, superioară celei prevăzute în momentul de faţă prin art. 10 alin. (4) din lege".

23.Prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, s-a prevăzut introducerea în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 a art. II art. 1, care a prevăzut că, în anul 2012, cuantumul brut al drepturilor salariale se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fondurile publice pentru luna decembrie 2011.

24.Ulterior, pentru a se reveni la cuantumul drepturilor salariale avute înainte de diminuarea acestora ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 118/2010, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale nr. 19/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, s-a dispus majorarea drepturilor salariale în două etape, începând cu 1 iunie 2012, respectiv cu 1 decembrie 2012.

25.Dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 prevăd în art. 1 menţinerea, în anul 2013, a drepturilor salariale la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012. Şi această reglementare, ca şi cele menţionate mai sus, urmăreşte acelaşi obiectiv de a evita scăderea drepturilor salariale ale unor categorii de personal bugetar, scădere ce ar rezulta ca urmare a aplicării valorii de referinţă şi coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010. De asemenea, pentru anul 2014, dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice prevăd menţinerea drepturilor salariale la nivelul acordat pentru luna decembrie 2013, iar pentru anul 2015, art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice dispune menţinerea aceloraşi drepturi la nivelul acordat în luna decembrie 2014.

26.Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât generează un tratament egal sub aspectul salarizării între persoane care au o vechime în muncă diferită. Speţele în care a fost invocată din oficiu excepţia de neconstituţionalitate se referă la personal nedidactic din învăţământul preuniversitar.

27.Raportat la această critică, Curtea reţine că, începând cu data de 1 ianuarie 2010, ca efect al dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea-cadru nr. 330/2009, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului şi, după caz, indemnizaţiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcţiilor de bază, respectiv din indemnizaţiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la legea amintită, s-au introdus în salariul de bază, în soldele funcţiilor de bază, respectiv în indemnizaţiile lunare de încadrare corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuţie, cât şi pentru funcţiile de conducere. Astfel, sporul de vechime a devenit parte a salariului de bază. Modificând reglementarea în materia salarizării în sensul mai sus arătat, legiuitorul a prevăzut în acelaşi timp, prin art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, păstrarea, în anul 2010, a salariului avut pentru personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009, astfel: "a) noul salariu de bază, solda funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;

b)sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţiei lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009."

28.Aşa cum s-a reţinut mai sus, cuantumul salariului corespunzător funcţiilor din decembrie 2009 a devenit un reper pentru toate actele normative care au reglementat salarizarea după 1 ianuarie 2010. Prin Decizia nr. 201 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 29 iunie 2016, Curtea a observat că, "deşi după anul 2010 legiuitorul şi-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparenţă şi previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislaţiei anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. Astfel, în prezent, stabilirea acestor drepturi este un proces dificil, care nu corespunde intenţiilor pe care legiuitorul le-a avut atunci când a conceput sistemul unic de salarizare şi care face greu de înţeles principiile avute în vedere în reglementarea drepturilor anumitor categorii socioprofesionale."

29.Art. 164 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din data de 18 mai 2011, prevede o limită minimă obligatorie a salariului de bază, respectiv cea a salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, al cărui cuantum este stabilit periodic prin hotărâre a Guvernului. În acest sens se arată: "(1) Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor şi a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe ţară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.

(2)Angajatorul nu poate negocia şi stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe ţară.

(3)Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puţin egal cu salariul de bază minim brut pe ţară. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să îşi desfăşoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepţia grevei.

(4)Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată este adus la cunoştinţa salariaţilor prin grija angajatorului."

30.Prin hotărâri de Guvern succesive, aşa cum sunt Hotărârea Guvernului nr. 1.051/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 12 septembrie 2008, Hotărârea Guvernului nr. 1.193/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010, Hotărârea Guvernului nr. 1.225/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 27 decembrie 2011, Hotărârea Guvernului nr. 23/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 23 ianuarie 2013, Hotărârea Guvernului nr. 871/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, Hotărârea Guvernului nr. 1.091/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 11 decembrie 2014, şi Hotărârea Guvernului nr. 1.017/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 987 din 31 decembrie 2015, nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată a fost majorat treptat, în intervalul dintre 1 ianuarie 2009-1 mai 2016, de la suma de 600 de lei la 1.250 de lei.

31.Trebuie subliniat că nivelul pragului salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată s-a păstrat şi în situaţia în care, ca urmare a condiţiilor economice speciale, legiuitorul a prevăzut o diminuare temporară a cuantumului brut al salariilor. În acest sens sunt, spre exemplu, dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 118/2010.

32.Consecinţa dispoziţiilor de lege mai sus menţionate este aceea că, dacă prin aplicarea grilei de salarizare, rezultă un cuantum al salariului mai mic decât cel corespunzător salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, salariatul este îndreptăţit să fie remunerat cel puţin la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat. În anumite cazuri se poate ajunge la situaţia în care o persoană, care a atins nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată prin cumularea la salariul cuvenit clasei de salarizare în care este încadrat a unor gradaţii pentru vechimea în muncă, să obţină aceeaşi remuneraţie cu o persoană debutantă, care nu are cumulată nicio gradaţie pentru vechime în muncă sau care are o gradaţie inferioară, prin simplul fapt că acesteia din urmă îi este garantat salariul de bază minim brut pe ţară prevăzut de lege, chiar dacă, prin aplicarea grilei de salarizare i s-ar cuveni un cuantum mai mic al salariului.

33.Aceste situaţii particulare pun într-adevăr în discuţie respectarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, de vreme ce, în mod evident, persoanele trecute în tranşe de vechime în muncă diferite se află în situaţii care impun un tratament juridic diferit. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că situaţia diferită în care se află diferite categorii de persoane justifică şi chiar impun un tratament juridic diferit. (A se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014, paragraful 20.)

34.Curtea observă însă că aceste situaţii sunt rezultatul aplicării coroborate a mai multor reglementări. În primul rând, este vorba de modificarea legislativă care a prevăzut includerea sporului de vechime în muncă în salariul de bază, apoi de calcularea salariilor prin raportare la legislaţia anterioară intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 şi mai ales de reglementările care au prevăzut nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată. Altfel spus, dispoziţiile de lege supuse analizei de constituţionalitate nu sunt prin însuşi conţinutul lor contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie, ci pot genera unele situaţii contrare principiului constituţional al egalităţii în drepturi doar prin raportare la dispoziţiile legale care prevăd componentele salariului de bază şi mai ales cele prin care se stabileşte nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată. Or, Curtea Constituţională nu a fost sesizată cu constituţionalitatea tuturor acestor dispoziţii de lege. De altfel, Curtea constată că dispoziţiile de lege privind stabilirea componentelor salariului de bază reprezintă reglementări de ordin general, care nici ele, prin conţinutul lor, nu pot fi considerate ca fiind discriminatorii decât prin raportare la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată. În plus, aceste reglementări reprezintă o opţiune a legiuitorului, care are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. În acest sens s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013. În sfârşit, cât priveşte actele normative prin care este stabilit nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, Curtea observă că acestea sunt hotărâri de Guvern care nu pot constitui obiect al unei excepţii de neconstituţionalitate, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

35.În altă ordine de idei, Curtea reţine că o creştere constantă a nivelului salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată reprezintă o expresie a realizării obligaţiei ce revine statului, potrivit art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţi, dar că această măsură, ce vizează acei salariaţi care realizează cele mai mici venituri, nu atrage, ca o consecinţă necesară şi obligaţia de a majora corespunzător toate salariile pentru a împiedica apariţia în practică a unor situaţii asemănătoare celei invocate de autorul excepţiei.

36.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, autorul excepţiei arată că nivelul salariului stabilit pentru personalul nedidactic din învăţământul preuniversitar de stat, stabilit potrivit dispoziţiilor de lege criticate, este sub nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, contravenind celor stabilite prin art. 164 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Or, faţă de această critică, Curtea reţine că autorul excepţiei interpretează în mod eronat dispoziţiile de lege care reglementează obligaţia respectării salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, întrucât face abstracţie de faptul că în salariul de bază se include şi sporul de vechime, astfel că şi acesta din urmă este luat în calcul atunci când se apreciază respectarea cuantumului salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

37.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. II art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar şi art. 1, art. 2 şi art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 29 noiembrie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea