Decizie nr. 433 din 29 octombrie 2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 82 alin. (2) și (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Gheorghe Silviu Rațiu în Dosarul nr. 334/108/2013 al Tribunalului Arad - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 243D/2013 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul este la al doilea termen de judecată, acordat de Curte ca urmare a cererii de amânare a judecății formulate de autorul excepției la primul termen de judecată din 1 octombrie 2013, pentru motivele consemnate în încheierea de la acea dată.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

În acest sens, arată că legiuitorul a instituit pensia de serviciu în considerarea condițiilor deosebite impuse angajatului de natura activității desfășurate în cadrul raporturilor de serviciu. Acest beneficiu este acordat la stabilirea cuantumului pensiei, însă numai cu îndeplinirea unor condiții cumulative, printre acestea numărându-se și cea a vechimii în magistratură de minimum 20 de ani. Diferența dintre persoanele care beneficiază de pensia de serviciu și cele îndreptățite să beneficieze de pensii de la stat potrivit regimului general al asigurărilor sociale se justifică, astfel, în mod obiectiv și rezonabil, fiind respectate atât exigențele principiului egalității, consacrat de art. 16 din Constituție, dar și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în aplicarea art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, text referitor la interzicerea discriminării, sens în care face referire la Hotărârea din 28 noiembrie 1984, pronunțată în Cauza Rasmussen împotriva Danemarcei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 334/108/2013, Tribunalul Arad - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 82 alin. (2) și (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Gheorghe Silviu Rațiu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate contravin principiului egalității în drepturi și al nediscriminării, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție și de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Autorul excepției arată că sistemul asigurărilor sociale a fost reglementat de legiuitorul român prin operarea unei duble discriminări: prima are drept criteriu obiectiv calitatea persoanelor, prin prisma domeniului de activitate și a muncii desfășurate, și are drept consecință, în cazul de față, diferențierea personalului "din justiție" față de restul persoanelor îndrituite să beneficieze de pensii de la stat, derogând, deci, de la regimul general al asigurărilor sociale. Aceasta, însă, nu este singura derogare, în aceeași categorie specială fiind încadrat, de exemplu, și personalul militar ori cel din Ministerul de Interne.

A doua discriminare se bazează, însă, pe un criteriu aleatoriu, subiectiv, constând în vechimea în muncă pe care persoanele încadrate în sistemul judiciar trebuie să o îndeplinească pentru a beneficia de pensia de serviciu. Condițiile pentru obținerea acestei pensii sunt reglementate de dispozițiile de lege criticate, iar una dintre acestea o reprezintă vechimea în magistratură de cel puțin 20 de ani. Autorul excepției prezintă ipoteza în care, deși sunt îndeplinite celelalte cerințe legale, modalitatea de calcul a pensiei unui magistrat cu o vechime în magistratură de 19 ani diferă în mod esențial și fără nicio justificare obiectivă și rezonabilă de modalitatea prevăzută în mod protecționist de dispozițiile art. 82 din Legea nr. 303/2004. Prin urmare, neîndeplinirea condiției de vechime minime în magistratură este sancționată prin excluderea totală de la beneficiul pensiei de serviciu și aplicarea regimului juridic general al pensiilor.

Discriminarea pretinsă este susținută prin comparație cu sistemul general al asigurărilor sociale, unde sancțiunea pentru o durată mai mică decât limita stabilită ca fiind minimă pentru beneficiul integral al dreptului la pensie este doar micșorarea acestei sume, prin reducerea proporțională a valorii punctului de pensie, în acord cu principiul contributivității, și nu negarea dreptului la pensie.

Prin urmare, autorul excepției apreciază că, pentru respectarea principiului egalității și al nediscriminării, modalitatea de acordare a pensiei de serviciu a personalului din sistemul judiciar trebuie să urmeze, în cazul neîndeplinirii criteriului vechimii minime în magistratură, aceeași regulă a reducerii proporționale a "punctului de pensie", și nu excluderea de la acest beneficiu reglementat în virtutea criteriului obiectiv al calității persoanei angajate.

Autorul excepției mai susține că fiecare pensionar magistrat are dreptul la egalitate de tratament remuneratoriu și la o pensie care să fie cât mai aproape de ultima remunerație primită pentru activitatea jurisdicțională, corespunzătoare categoriei sale profesionale și invocă, în acest sens, prevederile art. 13 alin. (3) și (4) din Statutul Universal al Judecătorului, adoptat de Uniunea Internațională a Magistraților în 1999 la Taipei, și ale art. 6.4 din Carta europeană privind statutul judecătorilor, adoptată de Consiliul Europei la Strasbourg în anul 1998.

Tribunalul Arad - Secția civilă consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Sunt indicate, în acest sens, numeroase decizii prin care Curtea Constituțională a reținut, în esență, că modalitatea de reglementare a cuantumului pensiei judecătorilor vizează stabilirea unor criterii de calcul obiective aplicabile tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza normei juridice.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Se arată că dreptul la pensie, prevăzut, alături de celelalte forme de asistență socială, de art. 47 alin. (2) din Constituție, se exercită în condițiile stabilite de lege. Legiuitorul este îndrituit, așadar, ca pentru diferite categorii profesionale, având în vedere situația distinctă a acestora, să stabilească condiții, criterii și mod de calcul al pensiei diferențiate.

Prin derogare de la dreptul comun, legiuitorul a reglementat, în cazul magistraților, beneficiul pensiei de serviciu, în considerarea importanței pentru societate a activității desfășurate, a asigurării stabilității în funcție, ținând seama de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile legale pentru această categorie de personal.

Un alt element de diferențiere obiectivă este acela dintre persoanele care se pensionează din funcția de judecător sau de procuror și rămân în această funcție până la îndeplinirea tuturor condițiilor de pensionare, față de acele persoane care, deși au exercitat sau exercită o astfel de funcție, nu îndeplinesc condițiile legale de vechime pentru acordarea beneficiului pensiei de serviciu. Or, situația obiectiv diferită în care se află anumite categorii de persoane justifică instituirea prin lege a unui tratament juridic rezonabil diferențiat, fără ca aceasta să reprezinte o discriminare.

De altfel, Curtea a mai analizat în jurisprudența sa critici de neconstituționalitate asemănătoare - de pildă, prin Decizia nr. 684 din 15 decembrie 2005 sau Decizia nr. 358 din 2 mai 2006 - Guvernul apreciind că soluțiile și motivarea acestor decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Susținerea autorului excepției în sensul că este discriminatorie instituirea unui număr minim de 20 de ani de vechime efectivă în magistratură nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate, atâta vreme cât acesta nu precizează prin comparație cu regimul juridic aplicabil cărei categorii sociale ar institui textele de lege criticate o inegalitate de natură să încalce dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție.

Dispozițiile legale criticate instituie criterii de calcul al pensiei de serviciu aplicabile acelorași categorii de persoane vizate de ipoteza normei juridice, respectiv magistrați care îndeplinesc condițiile cu privire la vechimea în magistratură, fără a crea discriminări față de alte persoane aflate în situații identice. În același sens a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa în materie, de pildă Decizia nr. 684 din 15 decembrie 2005 și Decizia nr. 695 din 31 mai 2011.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 82 alin. (2) și (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, modificate prin art. I pct. 7 din Legea nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 15 aprilie 2008, respectiv prin art. I pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 82 alin. (2) și (3):

(2)Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani și beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare și perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și judecătorul, procurorul financiar și consilierul de conturi la secția jurisdicțională a Curții de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.

(3)De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, și judecătorii și procurorii cu o vechime în magistratură între 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), pentru fiecare an care lipsește din vechimea integrală în magistratură."

În susținerea neconstituționalității dispozițiilor legale menționate, autorul invocă principiului egalității și al nediscriminării, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție și de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată în fața instanței de judecată, Curtea constată că autorul excepției susține existența unei duble discriminări în materia reglementării pensiilor publice: prima vizează existența unei derogări de la regimul general al asigurărilor sociale și se referă la pensia de serviciu acordată anumitor categorii profesionale, printre care și magistrații, instituită în considerarea criteriului obiectiv al domeniului în care aceste persoane își desfășoară activitatea, și a doua discriminare, prezentă în rândul aceleiași categorii profesionale a magistraților, care se bazează pe un criteriu subiectiv, aleatoriu, constând în îndeplinirea unei anumite vechimi în magistratură pentru beneficiul pensiei de serviciu. Deși reclamă această dublă discriminare în materia reglementării pensiilor publice, autorul excepției susține doar neconstituționalitatea celei de-a doua, generată de condiția vechimii în magistratură, pe care o consideră nejustificată și nerezonabilă.

Astfel, acesta admite justificarea legală a instituirii pensiei de serviciu în beneficiul persoanelor care au fost încadrate în muncă în cadrul sistemului judiciar, însă susține că este neconstituțional ca în cadrul acestui sistem special să nu funcționeze aceeași regulă aplicabilă, în opinia sa, sistemului general al asigurărilor sociale, potrivit căreia cuantumul pensiei se calculează în mod proporțional cu vechimea în muncă, iar în cazul neîndeplinirii stagiului minim de vechime în muncă, valoarea pensiei scade "prin reducerea punctului de pensie". Se arată că, deși derogatoriu, acest regim special al pensiilor de serviciu este discriminatoriu, deoarece, în situația neîndeplinirii unei singure condiții dintre cele prevăzute de art. 82 din Legea nr. 303/2004, persoana în cauză este lipsită în totalitate de acest beneficiu, iar pensia sa este supusă regimului comun al asigurărilor sociale.

Curtea constată că aceste susțineri de neconstituționalitate sunt neîntemeiate, pentru următoarele argumente:

În ceea ce privește primul aspect invocat, referitor la pretinsa discriminare în sens favorabil a categoriilor profesionale ce beneficiază, în temeiul și condițiile legii, de pensii de serviciu, printre care se numără și pensia de serviciu acordată magistraților, Curtea Constituțională constată că are o bogată jurisprudență prin care arată, în esență, că reglementarea regimului juridic al pensiilor de serviciu într-un mod diferit decât cel propriu sistemului general al asigurărilor sociale nu constituie o discriminare în sensul art. 16 alin. (1) din Constituție sau al art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

S-a reținut, în acest sens, că, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, dreptul la pensie, ca și celelalte forme de asistență socială se exercită în condițiile stabilite de lege. Prin urmare, legiuitorul este în drept să stabilească și să modifice, ori de câte ori apare această necesitate, condițiile și criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul și cuantumul acestora. De asemenea, în considerarea situației specifice deosebite a unor categorii socioprofesionale, legiuitorul poate institui tratamente juridice diferențiate atât prin condiții și criterii de acordare derogatorii, cât și printr-un mod de calcul și cuantum diferite ale pensiilor (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 684 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, Decizia nr. 455 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 22 iunie 2006, sau Decizia nr. 119 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 16 aprilie 2007).

Așa fiind, legiuitorul a reglementat, la art. 82 din Legea nr. 303/2004, condițiile în care judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi pot beneficia de pensia de serviciu.

La acordarea acestui beneficiu, legiuitorul a avut în vedere importanța pentru societate a activității desfășurate de această categorie socioprofesională, activitate caracterizată printr-un înalt grad de complexitate și răspundere, precum și de incompatibilități și interdicții specifice.

Condițiile legale generale pentru acordarea pensiei de serviciu, reglementate de art. 82 din legea criticată, au caracter cumulativ și sunt următoarele: 1) existența raportului de serviciu dintre persoana în cauză și una dintre instituțiile proprii sistemului judiciar sau asimilat; 2) acest raport de serviciu să aibă o anumită întindere în timp, reglementată la cel puțin 25 de ani. Fiecare dintre aceste cerințe are caracter sine qua non, lipsa oricăreia dintre ele determinând imposibilitatea obținerii pensiei de serviciu.

Așadar, Curtea constată că legiuitorul a instituit, la art. 82 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004, posibilitatea ca persoanele enumerate (judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi) să se pensioneze la cerere, înainte sau la împlinirea vârstei de 60 de ani, beneficiind de pensia de serviciu, dacă au o vechime în magistratură de cel puțin 25 de ani.

Prin urmare, perioada apreciată de legiuitor ca fiind rezonabilă pentru beneficiul pensiei de serviciu este stabilită, ca regulă generală, la 25 de ani vechime în magistratură, aceasta fiind calificată drept "vechime integrală în magistratură".

Legiuitorul a prevăzut, la alin. (3) al art. 82 din lege, o singură derogare de la această regulă, constând în acordarea pensiei de serviciu și judecătorilor și procurorilor care au împlinit 60 de ani și au o vechime în magistratură cuprinsă între 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1) al art. 82, pentru fiecare an care lipsește din vechimea integrală în magistratură. Regula proporționalității cunoaște, așadar, aplicare în materia pensiei de serviciu, fiind utilizată atât în sensul reducerii cuantumului pensiei (cu 1% pentru fiecare an lipsă din cei 25 de ani vechime în magistratură), fie în sensul măririi acesteia (cu 1% pentru fiecare an ce depășește același prag de 25 de ani vechime în magistratură), această ultimă situație regăsindu-se la art. 82 alin. (4) din lege.

Instituirea acestei condiții de vechime în magistratură de minimum 20 de ani pentru acordarea pensiei de serviciu și modalitatea de calcul a pensiei pentru persoanele ce nu o îndeplinesc constituie factorii ce generează, potrivit criticilor autorului excepției, a doua discriminare invocată, cea prezentă în rândul aceleiași categorii profesionale a magistraților.

Așa cum s-a arătat anterior, instituirea unei perioade minime de vechime în magistratură (sau într-un alt domeniu specific altei categorii profesionale) constituie un element intrinsec, fundamental, ce caracterizează pensiile de serviciu.

Prin determinarea acestei perioade, legiuitorul a intenționat, pe de o parte, să recompenseze stabilitatea persoanelor în munca desfășurată în acest domeniu - instituind, pentru o vechime în magistratură de minimum 20 de ani, acest beneficiu al pensiei de serviciu - , dar și, pe de altă parte, să încurajeze și să obțină, în cadrul sistemului judiciar, stabilitatea personalului angajat, pentru ca, în final, actul de justiție să se realizeze în condiții cât mai bune.

Statul este, astfel, interesat și implicat, sub aspect financiar, în formarea personalului de specialitate și continua sa pregătire profesională, în scopul asigurării unui înalt nivel de competență a celor angajați spre a servi justiției și al formării magistraților. Sub acest aspect, pensia de serviciu reprezintă un beneficiu, o recompensă acordată persoanelor care și-au dedicat, integral sau cea mai mare parte din viața lor profesională, justiției.

De altfel, chiar dispozițiile art. 6.4 din Carta europeană privind statutul judecătorilor, adoptată de Consiliul Europei la Strasbourg în anul 1998, invocate de autorul excepției în motivare, induc ideea necesității unei perioade determinate în care judecătorul și-a exercitat profesia pentru a avea, ulterior, dreptul la plata pensiei de un anumit nivel: "În mod special, statul garantează judecătorului sau judecătoarei care a împlinit vârsta legală pentru încetarea funcției, după ce a exercitat-o ca profesie o perioadă determinată, plata unei pensii al cărei nivel trebuie să fie cât mai apropiat posibil de acela al ultimei remunerații primite pentru activitatea jurisdicțională."

Așa fiind, Curtea constată că instituirea limitei de minimum 20 de ani de vechime în magistratură pentru acordarea, cu îndeplinirea condițiilor legale, a pensiei de serviciu, nu este de natură a afecta în vreun fel principiul egalității și cel al interzicerii discriminării.

De altfel, Curtea observă că și în sistemul public de pensii, la care autorul excepției face referire, legiuitorul a instituit, potrivit art. 53 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, un stagiu minim de cotizare de 15 ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați, stagiul complet de cotizare fiind, conform alin. (3) al aceluiași articol, de 35 de ani.

Curtea constată, analizând motivele de neconstituționalitate prezentate de autorul excepției, că acesta dorește, în realitate, instituirea unei derogări suplimentare în economia Legii nr. 303/2004, constând în menținerea beneficiului pensiei de serviciu chiar și fără atingerea pragului de minimum 20 de ani de vechime în magistratură, caz în care sugerează, ca modalitate de calcul a pensiei speciale, aplicarea regulii "reducerii proporționale a punctului de pensie", "sancțiune" a neîmplinirii stagiului minim de cotizare prevăzut de "legea generală" a sistemului public de pensii.

Curtea constată că raționamentul autorului excepției pleacă de la o premisă greșită, deoarece "regula reducerii punctului de pensie, proporțional cu stagiul de cotizare", la care face referire, nu cunoaște reglementare în cadrul Legii nr. 263/2010.

Potrivit dispozițiilor acestui act normativ, pentru a beneficia de pensie, o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ două condiții: să fi împlinit vârsta standard de pensionare și să fi realizat un stagiu minim de cotizare sau în specialitate, după caz. Chiar dacă o persoană a împlinit vârsta standard de pensionare, dar nu are stagiu minim de cotizare de 15 ani, nu poate primi o pensie pentru limită de vârstă și nici invers - stagiu complet de cotizare în absența vârstei standard de pensionare. Pe de altă parte, cuantumul pensiei se determină prin înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat cu valoarea unui punct de pensie, iar punctajul mediu anual realizat de asigurat se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale asiguratului la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, astfel cum este prevăzut în lege. Prin urmare, cuantumul pensiei nu se reduce prin micșorarea, proporțional cu vechimea în muncă, a punctului de pensie, până la completarea stagiului minim de cotizare, deoarece punctul de pensie, deși poate avea o valoare variabilă de la an la an, se stabilește în funcție de anumiți indicatori definitivi, cunoscuți în anul curent pentru anul calendaristic anterior, comunicați de Institutul Național de Statistică. Ceea ce dă un cuantum mai scăzut sau mai ridicat al pensiei din sistemul public este tocmai numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale asiguratului, adică, practic, vechimea în muncă, ce se împarte la 35 - stagiul complet de cotizare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.612 din 15 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 30 decembrie 2010).

În considerarea acestor observații, Curtea constată că autorul excepției sugerează, practic, o extindere a prevederilor art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, referitoare la micșorarea cuantumului pensiei de serviciu cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), pentru fiecare an care lipsește din vechimea integrală în magistratură (de 25 de ani), astfel încât același mod de calcul să fie aplicat și pentru o vechime în magistratură ce nu atinge 20 de ani.

Or, Curtea a arătat deja că prevederile alin. (3) ale art. 82 din legea examinată reglementează o derogare de la regula generală a vechimii integrale în magistratură (de minimum 25 de ani) pentru acordarea pensiei de serviciu, derogare ce vizează în mod strict și exclusiv judecătorii și procurorii care au împlinit 60 de ani și au o vechime în magistratură între 20 și 25 de ani.

O extindere sau o derogare a derogării în sensul urmărit de autorul excepției ar echivala cu negarea condițiilor stricte sub imperiul cărora legiuitorul a instituit acordarea pensiei de serviciu a magistraților. Astfel, s-ar ajunge la eliminarea pragului minim de vechime în magistratură, iar beneficiul pensiei de serviciu și-ar pierde rațiunea și capacitatea de a atinge obiectivele urmărite de legiuitor. O asemenea măsură, în care să existe atât beneficiul pensiei de serviciu - pensie cu caracter special - , dar și acordarea sa în mod proporțional cu vechimea în magistratură, fără a fi necesară atingerea unui prag minim de vechime în activitate, nu contribuie la asigurarea unui anumit grad de stabilitate a personalului angajat în sistemul judiciar și nici a unui nivel înalt de pregătire și experiență profesională a acestuia și deci nu ar reprezenta un câștig pentru înfăptuirea justiției, în general.

Nu în ultimul rând, Curtea observă că susținerile autorului excepției referitoare la regula propusă pentru calculul pensiei de serviciu acordată în condiții de vechime în magistratură mai mică de 20 de ani au natura unor propuneri de lege ferenda, și nu a unor veritabile critici de neconstituționalitate, iar Curtea Constituțională nu le poate examina fără a încălca prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și ale art. 146 din aceasta, referitoare la atribuțiile Curții Constituționale.

În continuare, Curtea constată că nici susținerile autorului excepției referitoare la existența unei situații discriminatorii în cadrul aceleiași categorii socio-profesionale a magistraților nu pot fi reținute.

Este consacrat în jurisprudența constituțională și de contencios al drepturilor omului că principiul egalității justifică dreptul la diferențiere, tocmai pentru că egalitatea nu înseamnă uniformitate, iar situațiile diferite sub aspect obiectiv și rezonabil impun diferențe de tratament juridic (a se vedea, în acest sens jurisprudența Curții Constituționale - Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, Decizia nr. 14 din 22 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 20 martie 2013 sau jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, Hotărârea din 8 iunie 1976, pronunțată în Cauza Engel și alții împotriva Olandei, paragraful 72 sau Hotărârea din 28 noiembrie 1984, pronunțată în Cauza Rasmussen împotriva Danemarcei, paragrafele 38 și 40).

Așadar, pentru a nu lăsa loc arbitrariului, calificarea unei situații ca fiind diferită de o alta aparent identică trebuie să respecte criteriul obiectivității, iar tratamentul juridic diferit trebuie, la rândul său, să îndeplinească criteriul rezonabilității.

Diferența obiectivă, care justifică și impune totodată tratamentul juridic deosebit constă, în cazul de față, tocmai în îndeplinirea condiției de vechime în magistratură de minimum 20 de ani, cerință fără de care beneficiul pensiei de serviciu nu poate fi acordat. O condiție de aceeași natură, esențială pentru obținerea pensiei, se regăsește și în dreptul comun, adică în sistemul unitar de pensii publice reglementat de Legea nr. 263/2010, fiind circumstanțiată la un stagiu minim de cotizare de 15 ani.

Contrar susținerilor autorului excepției, o astfel de condiție nu are caracter aleatoriu și subiectiv, ci constituie un element obiectiv și cuantificabil. Prin urmare, deși, formal, se încadrează în aceeași categorie socioprofesională a magistraților (sau personalului asimilat, potrivit legii), persoana care nu a atins vechimea minimă în magistratură stabilită de legiuitor la 20 de ani nu poate beneficia de aceleași drepturi ce vizează pensia, constând în pensia de serviciu, deoarece nu se află în aceeași situație ca și colegii săi care au împlinit această vechime.

Caracterul rezonabil al diferenței de tratament juridic, impus de art. 16 alin. (1) din Constituție și de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate de autorul excepției, constă, potrivit jurisprudenței mai sus indicate, în respectarea principiului proporționalității. Acest principiu presupune din partea legiuitorului menținerea, în cadrul marjei sale de apreciere, a justului echilibru între mijloacele folosite și scopul vizat. Or, de vreme ce legiuitorul a stabilit, uzând de marja de apreciere lăsată la dispoziția statelor membre ale Convenției, că perioada minimă necesară pentru obținerea beneficiului constând în pensia de serviciu este de 20 de ani vechime în magistratură, rezultă că este rezonabil ca situațiile ce se află sub acest standard să nu corespundă aceluiași regim juridic, deoarece nu se pot încadra în norma juridică de referință. Aplicarea aceleiași reguli, a beneficiului pensiei de serviciu, și persoanelor ce nu au minimum 20 de ani vechime în magistratură, ar genera, pe de o parte, discriminarea celor care sunt îndreptățiți la acest beneficiu prin îndeplinirea plenară a tuturor condițiilor legale și, pe de altă parte, ar fi contrară voinței legiuitorului de a asigura stabilitatea, specializarea și profesionalismul celor încadrați în sistemul judiciar.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Silviu Rațiu în Dosarul nr. 334/108/2013 al Tribunalului Arad - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 82 alin. (2) și (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 octombrie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi