Norme metodologice din 27 aprilie 2004

Marcarea monumentelor istorice

1.Însemnul distinctiv care atesta regimul juridic de monument istoric al unui bun imobil, în vederea protejarii sale în timp de pace sau de conflict armat, este înscrisul în limba româna şi în doua limbi de circulatie internationala al textului "monument istoric", prevăzut în anexa nr. 2 la ordin.

2.Sigla monumentelor istorice este simbolul grafic aprobat de Comisia Naţionala a Monumentelor Istorice, protejat în condiţiile Legii nr. 84/1998 privind marcile şi indicatiile geografice, şi prevăzut în anexa nr. 3 la ordin.

3.Însemnul distinctiv care atesta regimul juridic de monument istoric înscris în Lista patrimoniului mondial, în vederea protejarii sale în timp de pace sau de conflict armat, este simbolul grafic aprobat de Convenţia Internationala UNESCO în anul 1978, protejat conform legislaţiei internationale şi asociat cu înscrisul în limba româna şi în doua limbi de circulatie internationala, prevăzut în anexa nr. 4 la ordin.

Inscriptionarea monumentelor istorice

4.Inscriptionarea monumentelor istorice va cuprinde succint principalele date din evolutia monumentului istoric, conform anexei nr. 5 la ordin.

5.Inscriptionarea monumentelor istorice având la baza texte avizate de organisme sau institutii stiintifice de specialitate se avizeaza de Comisia Naţionala a Monumentelor Istorice, prin comisiile regionale ale monumentelor istorice în a caror raza teritoriala se afla monumentele istorice respective.

Amplasare şi execuţie

6.Însemnele distinctive, sigla şi inscriptionarea se asociaza independent sau pe acelasi suport ori panou de marcare a monumentului istoric, după caz, conform exemplelor din anexele nr. 6, 7 şi 8 la ordin.

7.În cazul monumentelor istorice situate în localităţile rurale sau urbane, marcarea se realizează la loc vizibil, lânga numerele postale, pe suporturi modulate în functie de proportiile numerelor postale.

8.În cazul monumentelor istorice situate în localităţi sau în extravilan, în functie de amplasament, de existenta unei incinte ori a unei suprafete de teren aferente, de contextul urbanistic sau de amplasarea într-un peisaj natural, inscriptionarea şi marcarea monumentelor istorice se pot face pe împrejmuire, la limita proprietăţii, în incinta sau în zona de protecţie, în zona caii de acces spre monumentul istoric, urmarindu-se realizarea marcajului la o scara favorabila şi amplasarea sa într-o zona care să nu obtureze culoarul de percepere a construcţiilor-monument istoric.

9.Însemnele distinctive, siglele şi inscriptionarea se executa din tabla emailata în culori alb 100% şi maron pantone 291 C 100% sau, după caz, din alte materiale durabile, rezistente la intemperii: piatra, marmura, metal, prelucrat, plexiglas şi altele asemenea.

10.Însemnele distinctive, siglele şi inscriptionarea se amplaseaza cu avizul şi cu asistenţa de specialitate a Serviciului de monumente istorice din cadrul directiei judetene pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti, în a carei raza teritoriala se afla monumentele istorice respective.

Atribuţii şi control

11.Primarii asigura prin aparatul propriu de specialitate şi în colaborare cu directia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, aplicarea însemnelor distinctive şi a siglelor de monumente istorice şi controlează întretinerea lor de către proprietar.

12.Serviciul de monumente istorice din cadrul directiei judetene pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti, colaboreaza cu autorităţile administraţiei publice locale şi asigura asistenţa de specialitate pentru marcarea şi inscriptionarea monumentelor istorice.

13.Ministerul Culturii şi Cultelor controlează amplasarea însemnului distinctiv care atesta regimul de monument istoric, în vederea protejarii sale în timp de pace sau de conflict armat.

14.Proprietarii monumentelor istorice au obligaţia să permită montarea şi sa întretina însemnul şi sigla de monument istoric.