Decizie nr. 680 din 20 octombrie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) pct. 34 coroborate cu cele ale art. 4 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Dan Perju în Dosarul nr. 28.539/325/2013 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 335D/2015.

2.La apelul nominal răspunde partea Agenţia Naţională de Integritate, prin consilierul juridic Vaida Dragoş, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, partea Agenţia Naţională de Integritate a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei, ca neîntemeiată.

4.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 467D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Gheorghe Para în Dosarul nr. 28.540/325/2013 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

5.La apelul nominal răspunde partea Agenţia Naţională de Integritate, prin consilierul juridic Vaida Dragoş, cu delegaţie depusă la dosar.

6.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, pune în discuţie, din oficiu, conexarea acestora.

7.Partea prezentă şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.

8.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 467D/2015 la Dosarul nr. 335D/2015, care este primul înregistrat.

9.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, care susţine respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

10.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 385 din 27 mai 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

11.Prin Decizia nr. 12/2015 din 13 ianuarie 2015 şi Încheierea din 4 martie 2015, pronunţate în dosarele nr. 28.539/325/2013 şi nr. 28.540/325/2013, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) pct. 34, coroborate cu cele ale art. 4 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Dan Perju şi Gheorghe Para cu prilejul soluţionării apelurilor declarate împotriva unor sentinţe civile pronunţate de Judecătoria Timişoara în cauze având ca obiect anulare proces-verbal de contravenţie.

12.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege contestate permit un tratament inegal şi discriminatoriu între persoanele care ocupă funcţii de conducere în cadrul societăţilor comerciale, creând inegalităţi majore între persoanele care ocupă funcţii de conducere în cadrul societăţilor comerciale la care statul şi/sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar sau semnificativ şi persoanele care ocupă funcţii de conducere în cadrul societăţilor comerciale la care statul şi/sau o autoritate a administraţiei publice locale nu are o astfel de calitate. Susţin că inegalităţile decurg din lipsa unei definiţii a noţiunii de "acţionar semnificativ" în cuprinsul Legii nr. 176/2010, vid legislativ de natură a da naştere unor abuzuri prin impunerea obligaţiei de a depune declaraţia de avere în sarcina tuturor persoanelor care ocupă funcţii de conducere în cadrul societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei locale are calitatea de acţionar, independent de procentul din capitalul social deţinut, respectiv de influenţa pe care o poate exercita asupra organizării şi funcţionării societăţii comerciale respective.

13.Consideră că necesitatea prevenirii faptelor de corupţie nu poate justifica instituirea acestei obligaţii în sarcina tuturor persoanelor care deţin funcţii de conducere din cadrul tuturor societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate publică este acţionar, prin simplul motiv că statul sau o autoritate publică este acţionar. Astfel, instituirea unei astfel de obligaţii trebuie să fie justificată de un motiv obiectiv, cum ar fi gestionarea fondurilor publice sau natura atribuţiilor pe care le îndeplinesc persoanele vizate de norma legală contestată.

14.Or, în situaţia dedusă judecăţii, autorii sunt membri în consiliile de administraţie ale unor societăţi comerciale care sunt organizate şi funcţionează în baza Legii nr. 31/1990 şi în care unul dintre acţionari este o autoritate publică locală, însă, în raport cu prevederile actului constitutiv, ponderea din capitalul social deţinută de Consiliul Local al Municipiului Timişoara nu îi conferă dreptul de a exercita o influenţă determinantă asupra organizării şi funcţionării societăţii, de natură a justifica obligaţia de a depune declaraţia de avere de către persoanele care deţin funcţii de conducere din cadrul acestei societăţi.

15.Apreciază că, prin instituirea obligaţiei de a depune declaraţia de avere în sarcina persoanelor care deţin funcţii de conducere în cadrul societăţilor la care statul şi/sau o autoritate publică este acţionar, în raport numai cu calitatea acţionarului, se instituie un tratament diferenţiat şi discriminatoriu, dat fiind că o astfel de obligaţie nu este instituită în sarcina persoanelor cu funcţii de conducere din cadrul celorlalte societăţi comerciale în care acţionari sunt persoane fizice sau juridice de drept privat.

16.Consideră că instituind tratamente diferite pentru persoane aflate în situaţii similare se aduce atingere principiului egalităţii în drepturi a subiectelor de drept cărora legea li se adresează, dat fiind faptul că persoanele care ocupă funcţii de conducere în cadrul societăţilor comerciale în care acţionari sunt persoane fizice sau juridice de drept privat, aceştia din urmă au un regim preferenţial faţă de cei care ocupă funcţii de conducere în cadrul societăţilor în care statul şi/sau autorităţile locale au calitatea de acţionar. Susţin că, în aceste condiţii, persoanele care ocupă funcţii de conducere în cadrul societăţilor comerciale nu se bucură de drepturi egale, fiind discriminaţi pe baza calităţii acţionarului, independent de ponderea din capitalul social deţinută. De asemenea, autorii apreciază că Legea nr. 176/2010, prin art. 1 alin. (1) pct. 34, coroborat cu obligaţia publicării declaraţiilor de avere şi de interese, aduce atingere dreptului la respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private, fără a exista o justificare sau necesitate de natura celor prevăzute de art. 53 din Constituţie.

17.Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu este întemeiată.

18.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

19.Avocatul Poporului, prin adresa comunicată în Dosarul nr. 467D/2015, apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că textele legale criticate, care stabilesc căror categorii de persoane li se aplică prevederile Legii nr. 176/2010, respectiv dispoziţiile privind obligaţia de a depune sau de a actualiza, anual, declaraţiile de avere şi interese, precum şi atribuţiile persoanelor responsabile cu implementarea acestor norme, nu instituie discriminări între cetăţeni şi sunt justificate de necesitatea prevenirii faptelor de corupţie. De asemenea, consideră că Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie, ci una administrativă, deoarece se realizează şi din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate şi contradictorialitate şi în competenţa sa nu intră soluţionarea unor cazuri litigioase.

20.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului formulat în Dosarul nr. 467D/2015, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate şi concluziile scrise depuse de către această autoritate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

21.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

22.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) pct. 34, coroborate cu cele ale art. 4 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:

–Art. 1 alin. (1) pct. 34: "(1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică următoarelor categorii de persoane, care au obligaţia declarării averii şi a intereselor: [...]

34.membrii consiliilor de administraţie, ai consiliilor de conducere sau ai consiliilor de supraveghere, precum şi persoanele care deţin funcţii de conducere în cadrul regiilor autonome de interes naţional sau local, companiilor şi societăţilor naţionale sau, după caz, societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar sau semnificativ.";

–Art. 4 alin. (2): "Persoanele prevăzute de prezenta lege au obligaţia să depună sau să actualizeze declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese anual, cel mai târziu la data de 15 iunie. Declaraţiile de avere se întocmesc după cum urmează: pentru anul fiscal anterior încheiat la 31 decembrie, în cazul veniturilor, respectiv situaţia la data declarării pentru celelalte capitole din declaraţie, potrivit anexei nr. 1. Persoanele suspendate din exerciţiul funcţiei sau al demnităţii publice pentru o perioadă ce acoperă integral un an fiscal vor actualiza declaraţiile în termen de 30 de zile de la data încetării suspendării.";

–Art. 6 alin. (1) lit. e): "(1) Persoanele responsabile cu implementarea prevederilor referitoare la declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese îndeplinesc următoarele atribuţii: [...]

e)asigură afişarea şi menţinerea declaraţiilor de avere şi ale declaraţiilor de interese, prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, pe pagina de internet a instituţiei, dacă aceasta există, sau la avizierul propriu, în termen de cel mult 30 de zile de la primire, prin anonimizarea adresei imobilelor declarate, cu excepţia localităţii unde sunt situate, adresei instituţiei care administrează activele financiare, a codului numeric personal, precum şi a semnăturii. Declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese se păstrează pe pagina de internet a instituţiei şi a Agenţiei pe toată durata exercitării funcţiei sau mandatului şi 3 ani după încetarea acestora şi se arhivează potrivit legii;".

23.Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) - Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi, art. 26 alin. (1) - Viaţa intimă, familială şi privată, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederilor art. 8 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

24.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra aceloraşi dispoziţii de lege, criticate din aceeaşi perspectivă, s-a pronunţat prin numeroase decizii, cum sunt: Decizia nr. 385 din 27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2015, Decizia nr. 495 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 24 noiembrie 2014, Decizia nr. 309 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 4 august 2014, şi Decizia nr. 203 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 31 iulie 2013, statuând constituţionalitatea acestora.

25.Astfel, cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1), Curtea a reţinut caracterul neîntemeiat al acesteia, deoarece reglementarea criticată, instituită în considerarea necesităţii de a preveni faptele de corupţie în cazul categoriilor de personal individualizate de legiuitor, nu conţine dispoziţii discriminatorii, ci se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de norma legală. Totodată, Curtea a constatat că soluţia legislativă criticată este pe deplin justificată, legiuitorul fiind liber să instituie obligaţii suplimentare în sarcina persoanelor care desfăşoară o activitate de o anumită natură şi importanţă.

26.De asemenea, prin Decizia nr. 385 din 27 mai 2015, precitată, Curtea nu a reţinut nici critica potrivit căreia "inegalităţile decurg din lipsa unei definiţii a noţiunii de "acţionar semnificativ" în cuprinsul Legii nr. 176/2010, vid legislativ de natură a da naştere unor abuzuri", întrucât, potrivit art. 32 din Legea nr. 176/2010, dispoziţiile acesteia se completează cu cele ale Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Or, potrivit art. 89 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, prin "acţionar semnificativ" se înţelege persoana care exercită drepturi aferente unor acţiuni care, cumulate, reprezintă cel puţin 10% din capitalul social sau îi conferă cel puţin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală.

27.Referitor la critica de neconstituţionalitate sub aspectul pretinsei încălcări a dreptului fundamental la viaţă intimă, familială şi privată prin publicarea declaraţiilor de interese, prin Decizia nr. 495 din 7 octombrie 2014, precitată, în acord cu jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că acest drept nu este absolut, ci, în anumite condiţii, poate fi supus anumitor limitări, restricţii sau ingerinţe din partea autorităţilor (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 485 din 2 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 4 mai 2009). Totodată, Curtea a reţinut că, potrivit art. 8 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dreptul la respectarea vieţii private poate face obiectul unor restricţii, dacă sunt prevăzute de lege şi dacă constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. Aplicând aceste principii în cauză, Curtea a constatat, pe de o parte, că soluţia legislativă a publicării declaraţiilor de interese este justificată prin prisma scopului legal al Agenţiei Naţionale de Integritate de asigurare a integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenire a corupţiei instituţionale, iar pe de altă parte, că publicarea acestor declaraţii se realizează, potrivit art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 176/2010, prin anonimizarea datelor cu caracter personal, fiind astfel asigurate garanţii împotriva unor ingerinţe arbitrare. În aceste condiţii, Curtea a constatat ca fiind neîntemeiată critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Constituţie şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

28.Cât priveşte invocarea prevederilor art. 53 din Constituţie, Curtea a observat că nu ne aflăm în ipoteza restrângerii exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi prin dispoziţiile de lege criticate şi, prin urmare, această normă constituţională nu este aplicabilă în cauză.

29.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile pronunţate de Curte prin deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

30.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dan Perju şi Gheorghe Para în dosarele nr. 28.539/325/2013 şi nr. 28.540/325/2013 ale Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1) pct. 34, coroborate cu cele ale art. 4 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 20 octombrie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici