Decizie nr. 203 din 29 aprilie 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 6 alin. (1) lit e), f şi g), art. 7 alin. (2), art. 10 lit. f), art. 11, art. 12, art. 20-25 şi art. 33 pct 1, 3 şi 16 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Constantin Nicolescu în Dosarul nr. 500/46/2011 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 858D/2012.

Dosarul a avut un prim termen de judecată la data de 22 noiembrie 2012, după care s-a amânat succesiv pronunţarea pentru zilele de 27 noiembrie 2012, 5 decembrie 2012, 11 decembrie 2012 şi 12 decembrie 2012, dată la care Curtea a dispus repunerea cauzei pe rol pentru 12 februarie 2013. Ulterior, la cererea avocatului autorului excepţiei, s-a acordat un nou termen de judecată pentru 28 februarie 2013 şi mai apoi s-a amânat pronunţarea pentru 28 martie 2013, 3 aprilie 2013, 4 aprilie 2013 şi 18 aprilie 2013, când Curtea, în temeiul art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru data de 29 aprilie 2013.

La apelul nominal se prezintă doamna Ioana Lazăr în calitate de reprezentant legal al Agenţiei Naţionale de Integritate, cu delegaţie la dosar şi se constată lipsa autorului excepţiei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului legal al părţii Agenţia Naţională de Integritate, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 500/46/2011, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 6 alin. (1) lit. e), f) şi g), art. 7 alin. (2), art. 10 lit. f), art. 11, art. 12, art. 20-25 şi art. 33 pct. 1, 3 şi 16 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Constantin Nicolescu în dosarul de mai sus, având ca obiect anularea unui act administrativ constând într-un raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece soluţiile legislative pe care le consacră au fost constatate ca fiind neconstituţionale prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010.

Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate din Legea nr. 176/2010 sunt neconstituţionale, deoarece anumite soluţii legislative prevăzute de aceste texte legale sunt similare celor declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 şi Decizia nr. 1.018 din 19 iulie 2010 ale Curţii Constituţionale, fiind preluate în conţinutul Legii nr. 176/2010 sau suportând modificări neesenţiale, de formă, iar nu de esenţă.

Aşa fiind, art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 176/2010, care reglementează atribuţia de a asigura afişarea şi menţinerea declaraţiilor de avere şi ale declaraţiilor de interese pe pagina de internet a instituţiei sau la avizierul propriu, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acestora, art. 12, potrivit cărora Agenţia îndeplineşte activitatea de evaluare din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, art. 15, care dă posibilitatea inspectorului de integritate să solicite tuturor instituţiilor şi autorităţilor publice, altor persoane juridice de drept public sau privat, precum şi persoanelor fizice, documentele şi informaţiile necesare desfăşurării activităţii de evaluare şi, corelativ, obligaţia acestora de a le transmite, în termen de cel mult 30 de zile, precum şi art. 16 din legea criticată, care reglementează posibilitatea de a se dispune efectuarea unei expertize extrajudiciare pentru lămurirea tuturor aspectelor privind diferenţele semnificative, menţin soluţiile legislative declarate ca fiind neconstituţionale prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, astfel încât contravin art. 147 alin. (4) din Constituţie. Dată fiind puterea de lucru judecat de care se bucură, alături de actele jurisdicţionale, şi deciziile Curţii Constituţionale, atât sub aspectul dispozitivului, dar şi a considerentelor pe care se sprijină acesta, Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate încalcă şi prevederile art. 1 alin. (3) şi (4), art. 23 alin. (11), art. 26, art. 124 alin. (2) şi art. 126 alin. (2) din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4, art. 6 alin. (1) lit. e), f) şi g), art. 7 alin. (2), art. 10 lit. f), art. 11, art. 12, art. 20-25 şi art. 33 pct. 1, 3 şi 16 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, având următorul cuprins:

–Art. 4: "(1) Declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese se depun în termen de 30 de zile de la data numirii sau a alegerii în funcţie ori de la data începerii activităţii.

(2)Persoanele prevăzute de prezenta lege au obligaţia să depună sau să actualizeze declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese anual, cel mai târziu la data de 15 iunie. Declaraţiile de avere se întocmesc după cum urmează: pentru anul fiscal anterior încheiat la 31 decembrie, în cazul veniturilor, respectiv situaţia la data declarării pentru celelalte capitole din declaraţie, potrivit anexei nr. 1. Persoanele suspendate din exerciţiul funcţiei sau al demnităţii publice pentru o perioadă ce acoperă integral un an fiscal vor actualiza declaraţiile în termen de 30 de zile de la data încetării suspendării.

(3)În termen de cel mult 30 de zile de la data încheierii mandatului sau a încetării activităţii, persoanele prevăzute de prezenta lege au obligaţia să depună noi declaraţii de avere şi declaraţii de interese.

(4)În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele care nu aveau obligaţia de a depune declaraţia de avere şi declaraţia de interese, şi pentru care prezenta lege stabileşte această obligaţie, trebuie să depună aceste declaraţii, potrivit legii.";

–Art. 6 alin. (1) lit a), f) şi g): "(1) Persoanele responsabile cu implementarea prevederilor referitoare la declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese îndeplinesc următoarele atribuţii:

[...]

e)asigură afişarea şi menţinerea declaraţiilor de avere şi ale declaraţiilor de interese, prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, pe pagina de internet a instituţiei, dacă aceasta există, sau la avizierul propriu, în termen de cel mult 30 de zile de la primire, prin anonimizarea adresei imobilelor declarate, cu excepţia localităţii unde sunt situate, adresei instituţiei care administrează activele financiare, a codului numeric personal, precum şi a semnăturii. Declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese se păstrează pe pagina de internet a instituţiei şi a Agenţiei pe toată durata exercitării funcţiei sau mandatului şi 3 ani după încetarea acestora şi se arhivează potrivit legii;

f)trimit Agenţiei, în vederea îndeplinirii atribuţiilor de evaluare, copii certificate ale declaraţiilor de avere şi ale declaraţiilor de interese depuse şi câte o copie certificată a registrelor speciale prevăzute la lit. d), în termen de cel mult 10 zile de la primirea acestora;

g)întocmesc, după expirarea termenului de depunere, o listă cu persoanele care nu au depus declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese în acest termen şi informează de îndată aceste persoane, solicitându-le un punct de vedere în termen de 10 zile lucrătoare;";

–Art. 7 alin. (2): "Declaraţia de avere şi/sau declaraţia de interese depuse/depusă, împreună cu documentele justificative, se trimit/se trimite de îndată Agenţiei, în copie certificată.";

–Art. 10 lit. f): "Inspectorii de integritate desfăşoară următoarele activităţi: [...]

f)întocmesc rapoarte de evaluare în cazul în care, în urma evaluării, identifică elemente de încălcare a legislaţiei privind regimul declarării averii, al conflictelor de interese, respectiv al incompatibilităţilor, precum şi, după caz, a legislaţiei disciplinare, contravenţionale sau penale;";

–Art. 11: "(1) Activitatea de evaluare a declaraţiei de avere, a datelor şi a informaţiilor privind averea existentă, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, precum şi cea de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor se efectuează atât pe durata exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

(2)Activitatea ce se efectuează pe durata prevăzută la alin. (1) constă în evaluarea declaraţiei de avere, a datelor şi a informaţiilor privind averea existentă, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a conflictelor de interese sau a incompatibilităţilor, exclusiv pentru perioada exercitării funcţiilor sau demnităţilor publice.";

–Art. 12: "(1) Agenţia îndeplineşte activitatea de evaluare prevăzută la art. 8 din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002.

(2)Sesizarea din oficiu se face într-una din următoarele modalităţi:

a)pe baza unui raport de sesizare, întocmit de preşedintele Agenţiei;

b)pe baza unei note întocmite de inspectorul de integritate, aprobată de conducerea inspectorilor de integritate; în cazul în care aceasta respinge propunerea de sesizare din oficiu, refuzul motivat se transmite preşedintelui Agenţiei, pentru a dispune fie începerea verificărilor, fie menţinerea propunerii.

(3)Sesizarea făcută cu rea-credinţă atrage după sine răspunderea juridică a celui care a făcut sesizarea.

(4)Repartizarea lucrării iniţiate la sesizarea atât a oricărei persoane fizice sau juridice, cât şi a celei din oficiu, prevăzută la alin. (2), se face în mod aleatoriu, potrivit art. 9 alin. (1).

(5)Agenţia poate formula acţiune în regres în cel mult un an de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost obligată la plată împotriva persoanei vinovate.

(6)Agenţia asigură afişarea declaraţiilor de avere şi a declaraţiilor de interese, prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, pe pagina de internet a Agenţiei, în termen de cel mult 30 de zile de la primire, prin anonimizarea adresei imobilelor declarate, cu excepţia localităţii unde sunt situate, a adresei instituţiei care administrează activele financiare, a codului numeric personal, precum şi a semnăturii. Declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese se menţin pe pagina de internet a Agenţiei pe toată durata exercitării funcţiei sau mandatului şi 3 ani după încetarea acestuia şi se arhivează potrivit legii.";

–Art. 20: "(1) Dacă, în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, informează despre această persoană în cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.

(2)Persoana informată potrivit prevederilor alin. (1) este invitată să prezinte inspectorului de integritate date sau informaţii pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris.

(3)Informarea şi invitarea se vor face prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4)Persoana care face obiectul evaluării are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat şi are dreptul de a prezenta orice date ori informaţii pe care le consideră necesare.

(5)Prevederile art. 13 şi 15 se aplică în mod corespunzător.";

–Art. 21: "(1) Dacă, după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana care face obiectul evaluării, inspectorul de integritate consideră în continuare că sunt elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, întocmeşte un raport de evaluare.

(2)În lipsa confirmării prevăzute la alin. (1), inspectorul de integritate poate întocmi raportul de evaluare după îndeplinirea unei noi proceduri de comunicare.

(3)Raportul de evaluare va avea următorul cuprins:

a)partea descriptivă a situaţiei de fapt;

b)punctul de vedere al persoanei supuse evaluării, dacă acesta a fost exprimat;

c)evaluarea elementelor de conflict de interese sau de incompatibilitate;

d)concluzii.

(4)Raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activităţii de evaluare şi, după caz, organelor de urmărire penală şi celor disciplinare.

–Art. 22: "(1) Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanţa de contencios administrativ.

(2)Dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanţa de contencios administrativ, Agenţia sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanşarea procedurii disciplinare, precum şi, dacă este cazul, instanţa de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese.

(3)Dacă raportul de evaluare a incompatibilităţii nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanţa de contencios administrativ, Agenţia sesizează în termen de 15 zile organele competente pentru declanşarea procedurii disciplinare; dacă este cazul, Agenţia sesizează în termen de 6 luni instanţa de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilităţile.

(4)Dacă în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectorul de integritate constată inexistenţa unei stări de incompatibilitate sau a unui conflict de interese, întocmeşte un raport în acest sens, pe care îl transmite persoanei care a făcut obiectul evaluării, în condiţiile art. 17 alin. (5) teza a doua.";

–Art. 23: "(1) În cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situaţia de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută.

(2)Acţiunea în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese poate fi introdusă de Agenţie chiar dacă persoana în cauză nu mai deţine acea funcţie.

(3)Instanţa va putea dispune motivat, pe lângă constatarea nulităţii absolute, şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.";

–Art. 24: "(1) Acţiunile introduse la instanţele de contencios administrativ urmează regulile de competenţă prevăzute în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător.

(2)Procedura de judecată este cea prevăzută în Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi se aplică în mod corespunzător, în măsura în care nu există în prezenta lege prevederi derogatorii de la aceasta.";

–Art. 25: "(1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta şi dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.

(2)Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie seu o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.

(3)Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective.

(4)Prin derogare de la dispoziţiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunile disciplinare cere pot fi aplicate ca urmare a săvârşirii unor abateri dintre cele cuprinse în prezenta lege nu pot consta în mustrare sau avertisment";

–Art. 33 pct. 1, 3 şi 16: "Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 3 august 2009, se modifică şi se completează după cum urmează:

1.Articolele 1-12 se abrogă. [...]

3.Articolul 14 se abrogă. [...]

16.Articolele 41-57 se abrogă."

Autorul excepţiei de neconstitutionalitate susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la caracterul de stat de drept al României, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010.

Examinând excepţia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Din analiza lucrărilor existente la dosar rezultă, în primul rând, că excepţia a fost ridicată în Dosarul nr. 500/46/2011 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi care are ca obiect anularea unui raport de evaluare întocmit de Agenda Naţională de Integritate.

Acest raport de evaluare, contestat la instanţa de drept comun potrivit dispoziţiilor Legii nr. 176/2010, are în vedere posibila nerespectare a prevederilor legale privind conflictul de interese, constând în aceea că autorul excepţiei, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş, ar fi participat la luarea unei decizii sau ar fi semnat o serie de contracte de achiziţie publică cu nesocotirea dispoziţiilor legale.

Pe cale de consecinţă, Curtea constată că, în ce priveşte critica referitoare la dispoziţiile art. 4, art. 6 alin. (1) lit. e), f) şi g), art. 7 alin. (2), art. 10 lit. f), art. 11 şi art. 12, în părţile referitoare la evaluarea averii şi a declaraţilor de avere, este inadmisibilă, deoarece acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei câtă vreme litigiul dedus judecăţii instanţei de drept comun se circumscrie numai sferei de incidenţă a dispoziţiilor art. 20-26 cuprinse în secţiunea a 3-a: Evaluarea conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor.

Referitor la excepţia de neconstitutionalitate ce poartă asupra dispoziţiilor art. 4, art. 6 alin. (1) lit. e), f) şi g), art. 7 alin. (2), art. 10 lit. f), art. 11, art. 12, art. 20-25, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra acestora din perspectiva unor critici similare referitoare la contrarietatea lor cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 663 din 26 iunie 2012 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 21 august 2012, Curtea a statuat că Agenţia desfăşoară doar o activitate de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de lege fără a desfăşura o activitate de judecată, în sensul celor constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 referitoare la dispoziţiile Legii nr. 144/2007.

Totodată, Curtea a mai arătat că funcţia jurisdicţională se caracterizează prin instituirea puterii organului de jurisdicţie de a spune dreptul, de a soluţiona printr-o hotărâre investită cu puterea lucrului judecat un conflict cu privire la întinderea unor drepturi subiective şi de a dispune, în condiţiile legii, măsuri restrictive. Această funcţie se circumscrie activităţii jurisdicţionale propriu-zise, care se exercită numai la cerere în cadrul unei proceduri formale caracterizate prin publicitate, contradictorialitate şi oralitate.

Prin urmare, având în vedere aceste elemente, Curtea a constatat că Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie, ci una administrativă, deoarece se realizează şi din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate şi contradictorialitate şi deoarece în competenţa sa nu intră soluţionarea unor cazuri litigioase şi nici sancţionarea încălcărilor de lege. Totodată, Agenţia Naţională de Integritate nu pronunţă hotărâri investite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmeşte rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situaţi cu semnificaţie juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanţelor de judecată sau, după caz, a altor autorităţi şi instituţii competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În ce priveşte critica referitoare la dispoziţiile art. 33 pct. 1, 3 şi 16 din Legea nr. 176/2010, Curtea constată că autorul excepţiei consideră că, prin abrogarea unor prevederi care fuseseră deja declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioarâ (în speţă Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010), Parlamentul a încălcat dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la caracterul de stat de drept al României, deoarece, la momentul apariţiei Legii nr. 176/2010, prevederile în cauză îşi încetaseră efectele juridice, fiind împlinit termenul de 45 de zile consacrat de art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Curtea constată că această critică este neîntemeiată, deoarece Parlamentul nu a făcut altceva decât să asaneze legislaţia de anumite prevederi neconforme Constituţiei. De altfel, efectul unei decizii de admitere pronunţate de instanţa de contencios constituţional constă în încetarea efectelor juridice a dispoziţiilor contestate ca fiind neconstituţionale. Acest lucru nu echivalează însă cu abrogarea unor norme, pentru că acest eveniment legislativ ţine numai de competenţa autorităţii legiuitoare ordinare sau delegate.

Pe de altă parte, aşa cum s-a arătat mai sus, legiuitorul constituant, spre deosebire de cel ordinar, s-a prevalat de noţiunea încetării efectelor juridice, ceea ce lipseşte de finalitate orice argumentaţie ce porneşte de la premisa eronată potrivit căreia, ca efect al unei decizii de admitere a Curţii Constituţionale, un act normativ sau o dispoziţie din acesta sunt abrogate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 6 alin. (1) lit. e), f) şi g), art. 7 alin. (2), art. 10 lit. f), art. 11 şi art. 12, în părţile referitoare la evaluarea averii şi a declaraţiilor de avere, excepţie ridicată de Constantin Nicolescu în Dosarul nr. 500/46/2011 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2.Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Nicolescu în Dosarul nr. 500/46/2011 al Curţii de Apel Târgu Mureş-Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 4, art. 6 alin. (1) lit. e), f) şi g), art. 7 alin. (2), art. 10 lit. f), art. 11, art. 12, în părţile referitoare la evaluarea conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor, art. 20-25 şi art. 33 pct. 1, 3 şi 16 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 29 aprilie 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru