Decizie nr. 649 din 11 noiembrie 2014

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 și art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ioan Sztoika în Dosarul nr. 15.395/211/2013 al Judecătoriei Cluj-Napoca. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 584D/2014.2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că autorul excepției de neconstituționalitate nu argumentează pretinsa contrarietate a prevederilor de lege criticate cu normele constituționale invocate, așa încât, având în vedere art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit căruia "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate", excepția astfel formulată este inadmisibilă.

4.În ipoteza în care Curtea Constituțională va trece peste acest caz de inadmisibilitate și va proceda la examinarea pe fond a excepției de neconstituționalitate, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acesteia, ca neîntemeiată, sens în care solicită menținerea jurisprudenței în materie a instanței de contencios constituțional, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 45/2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5.Prin Sentința civilă nr. 15.443 din 4 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 15.395/211/2013, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 și art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ioan Sztoika într-o cauză având ca obiect o contestație la executare.

6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin obligația de plată a taxei de timbru se îngrădește accesul liber la justiție pentru unele categorii sociale, deoarece această creștere a taxelor de timbru se corelează cu scăderea nivelului de trai și cu creșterea nivelului de corupție. De asemenea arată că prin instituirea unei taxe de timbru, 90% din populația României are îngrădit accesul liber la justiție, întrucât, deși "statul susține că prin majorarea taxelor se are în vedere creșterea nivelului de calitate al serviciului judiciar", "nu se menționează faptul că taxele de timbru nu au ca destinație Ministerul Justiției, ele fiind colectate prin intermediul autorităților locale la bugetul de stat central și repartizate după bunul plac al puterii."7. Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că "excepția de neconstituționalitate este vădit neîntemeiată, întrucât Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 nu încalcă dispozițiile art. 16 și art. 21 din Constituție și nici art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului." În acest sens arată că atât dispozițiile Constituției României, cât și cele ale Convenției Europene permit statelor membre să impună un sistem de stabilire a taxelor de timbru, rațiunile de ordin fiscal fiind evidente. Instanța de judecată reține că această restrângere aparentă a accesului la justiție este însă una rezonabilă, statul asigurând un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit, și anume asigurarea unor fonduri financiare, și mijloacele folosite, punând la dispoziția persoanei care nu are venituri sau are venituri reduse posibilitatea de a formula cereri de acordare a ajutorului public judiciar, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008.

8.În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

9.Avocatul Poporului, invocând jurisprudența în materie a instanței de contencios constituțional, consideră că prevederile art. 3 și art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituționale.

10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11.Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1) și (2), art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 3 și art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 3:

(1)Acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești, se taxează astfel:

a)până la valoarea de 500 lei - 8%, dar nu mai puțin de 20 lei;

b)între 501 lei și 5.000 lei - 40 lei + 7% pentru ce depășește 500 lei;

c)între 5.001 lei și 25.000 lei - 355 lei + 5% pentru ce depășește 5.000 lei;

d)între 25.001 lei și 50.000 lei - 1.355 lei + 3% pentru ce depășește 25.000 lei;

e)între 50.001 lei și 250.000 lei - 2.105 lei + 2% pentru ce depășește 50.000 lei;

f)peste 250.000 lei - 6.105 lei + 1% pentru ce depășește 250.000 lei.

(2)Se taxează potrivit alin. (1) și următoarele categorii de acțiuni:

a)în constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial; cererea privind repunerea părților în situația anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie acestor cereri;

b)privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial;

c)prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile sau de constituire a unor drepturi reale asupra acestora.

–Art. 10:

(1)În materia executării silite, următoarele cereri se taxează astfel:

a)cereri pentru învestirea cu formulă executorie a titlurilor, altele decât hotărârile judecătorești, pentru fiecare titlu - 20 lei;

b)cereri de suspendare a executării silite, inclusiv a executării provizorii - 50 lei.

(2)În cazul contestației la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată. În cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestația la executare se taxează cu 100 lei.

(3)În cazul în care prin contestația la executare silită se invocă, în condițiile art. 712 alin. (2) din Codul de procedură civilă, și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului, taxa de timbru se stabilește potrivit art. 3 alin. (1).

(4)Cererile de întoarcere a executării silite se taxează, în toate cazurile, cu 50 lei, dacă valoarea cererii nu depășește 5.000 lei, și cu 300 lei, pentru cererile a căror valoare depășește 5.000 lei."

13.În susținerea neconstituționalității acestor prevederi legale, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind Egalitatea în drepturi și a celor ale art. 21 privind Accesul liber la justiție.

14.Examinând excepția de neconstituționalitate, referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale privind accesul liber la justiție prin impunerea unor taxe judiciare de timbru, prin Decizia nr. 118 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014, spre exemplu, Curtea a subliniat că accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind, astfel, justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Astfel, regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

15.În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat dacă accesul liber la justiție este un drept absolut și dacă poate forma obiectul unei restrângeri sau limitări. Instanța europeană a statuat că "dreptul la un tribunal" nu este absolut, acest drept putând fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii). De asemenea, prin Hotărârea din 11 octombrie 2007, definitivă în 11 martie 2008, pronunțată în Cauza Larco împotriva României, Curtea Europeană a statuat că obligația de a plăti în fața instanțelor civile o taxă judiciară corespunzătoare cererilor formulate nu poate fi considerată ca o limitare a dreptului de acces la o instanță, care ar fi, în sine, incompatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea Europeană a subliniat că, în dreptul român, cu privire la cererile evaluabile în bani, valoarea taxei judiciare de timbru este calculată sub forma unui procent din valoarea obiectului cauzei.

16.Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate critică și faptul că, deși "statul susține că prin majorarea taxelor se are în vedere creșterea nivelului de calitate al serviciului judiciar", "taxele de timbru nu au ca destinație Ministerul Justiției, ele fiind colectate prin intermediul autorităților locale la bugetul de stat central." Astfel, în ce privește nemulțumirea referitoare la destinația sumelor provenite din taxa judiciară de timbru, prin decizia anterior citată, Curtea a statuat că, "potrivit dispozițiilor constituționale, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească destinația impozitelor și taxelor, precum și a altor venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat, în condițiile legii."17. De asemenea, cu prilejul examinării unei critici similare, referitoare la faptul că "taxa judiciară de timbru se varsă în contul unității administrativ-teritoriale în raza căreia își are domiciliul/sediul social, fiind astfel sprijinite unitățile administrative-teritoriale și nu justiția, iar subfinanțarea acesteia are drept efect suprimarea independenței justiției", prin Decizia nr. 931 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2013, Curtea a reținut că, "potrivit principiului realității bugetare sau neafectării veniturilor bugetare, veniturile se înscriu în buget pe surse de proveniență, iar cheltuielile pe acțiuni și obiective concrete, astfel încât veniturile odată intrate în buget se depersonalizează și servesc la efectuarea cheltuielilor în ordinea prevăzută în buget. Acest principiu este determinat de necesitățile practice ale execuției bugetare, care au demonstrat că o afectare inițială a unui venit poate conduce fie la imposibilitatea realizării obiectivului finanțat, fie la cheltuirea întregului venit, deși necesitățile nu o impun. Calificarea unor surse de venituri ca aparținând bugetului de stat sau bugetelor locale este o decizie de oportunitate bugetară ce poate fi cenzurată de Curtea Constituțională numai în situația în care funcționarea unei puteri a statului este pusă în pericol, ceea ce, în speță, nu este cazul." Totodată, Curtea a constatat că "independența financiară a justiției nu este dată de destinația taxei judiciare de timbru, ci de existența în sine a unor alocații bugetare suficiente pentru a se asigura buna funcționare a instanțelor. Taxele judiciare de timbru constituie o contraprestație raportat la actul de justiție, însă faptul că ele nu se fac venit la bugetul afectat sistemului justiției nu înseamnă automat că o asemenea taxă nu are un scop legitim. Statul poate să acorde o altă destinație sumelor de bani provenite din contraprestația efectuată la serviciul public prestat de instanțele judecătorești, respectiv ca acestea să se facă venit la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în raza căreia debitorul își are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal."18. În ceea ce privește dispozițiile art. 16 din Constituție, Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate nu motivează pretinsa încălcare a acestora.

19.Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Sztoika în Dosarul nr. 15.395/211/2013 al Judecătoriei Cluj-Napoca și constată că prevederile art. 3 și art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Cluj-Napoca și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 noiembrie 2014.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora