Lege nr. 270 din 18 iunie 2003

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Capitolul IDispoziţii generale

Articolul 1

(1)Spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, proprietate publică sau privată, care asigura servicii medicale.

(2)Serviciile medicale acordate de spital sunt: preventive, curative, de recuperare şi paliative, de îngrijire în caz de graviditate şi maternitate, precum şi a nou-nascutului.

(3)Spitalul participa la asigurarea stării de sănătate a populaţiei, potrivit competentelor stabilite de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.

Articolul 2

(1)Spitalul trebuie să îndeplinească condiţiile de autorizare sanitară de funcţionare şi, după caz, de acreditare prevăzute de lege. Spitalele sunt obligate să deţină sau să obţină autorizaţia sanitară de funcţionare.

(2)Spitalelor care nu obţin autorizaţia sanitară de funcţionare în termenul prevăzut prin norme elaborate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei li se suspenda activitatea parţial sau total.

(3)Taxa de acreditare se suporta de spital. Nivelul taxei se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, la propunerea Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor.

Articolul 3

(1)În spitale se pot desfăşura şi activităţi de învăţământ medico-farmaceutic, postliceal, universitar şi postuniversitar, precum şi de cercetare ştiinţifică medicală.

(2)Criteriile pentru desfăşurarea activităţilor de cercetare ştiinţifică medicală se propun de către Academia de Ştiinţe Medicale şi se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, cu avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, iar criteriile pentru desfăşurarea activităţilor de învăţământ se elaborează şi se aproba de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, cu avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

(3)Colaborarea dintre spitale şi instituţiile de învăţământ superior medical, respectiv unităţile de învăţământ medical, se face pe bază de contract încheiat conform metodologiei aprobate prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi familiei şi al ministrului educaţiei şi cercetării.

(4)Cercetarea ştiinţifică medicală se efectuează pe bază de contract de cercetare, încheiat între spital şi finantatorul cercetării, avizat de Academia de Ştiinţe Medicale.

(5)Activităţile de învăţământ şi cercetare vor fi astfel organizate încât sa consolideze calitatea actului medical, cu respectarea drepturilor pacientilor, a eticii şi deontologiei medicale.

(6)Spitalele au obligaţia sa desfăşoare activităţi de educaţie medicală continua pentru personalul propriu, suportate din veniturile proprii ale acestora.

Articolul 4

(1)Spitalul asigura condiţii de cazare, igiena, alimentaţie şi de prevenire a infectiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei.

(2)Spitalul răspunde, potrivit legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condiţiilor de cazare, igiena, alimentaţie şi de prevenire a infectiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, ce determina prejudicii cauzate pacientilor, stabilite de către organele competente. Pentru prejudicii cauzate pacientilor din culpa medicală, răspunderea este individuală.

Articolul 5

(1)Orice spital are obligaţia de a acorda primul ajutor şi asistenţa medicală de urgenta oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătăţii persoanei este critica. După stabilizarea funcţiilor vitale, spitalul va asigura, după caz, transportul obligatoriu medicalizat la o alta unitate medico-sanitară de profil.

(2)Spitalul va fi în permanenta pregătit pentru asigurarea asistenţei medicale în caz de război, dezastre, atacuri teroriste, conflicte sociale şi alte situaţii de criza şi este obligat sa participe cu toate resursele la înlăturarea efectelor.

(3)Cheltuielile efectuate de unităţile spitaliceşti, în cazurile menţionate la alin. (2), se rambursează de către stat, prin hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 30 de zile de la data încetării cauzei care le-a generat, pentru păstrarea echilibrului economic financiar intern.

Capitolul IIOrganizarea şi funcţionarea spitalelor

Articolul 6

(1)În funcţie de teritoriu, spitalele se clasifica în:

a)spitale judeţene;

b)spitale municipale şi orăşeneşti;

c)spitale comunale.

(2)În funcţie de specificul patologiei, spitalele se clasifica în:

a)spitale generale;

b)spitale de urgenta;

c)spitale de specialitate;

d)spitale pentru bolnavi cu afecţiuni cronice.

(3)În funcţie de regimul juridic al proprietăţii, spitalele se clasifica în:

a)spitale publice, care sunt spitale proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, organizate ca instituţii publice;

b)spitale private, care sunt spitale proprietate privată a persoanelor juridice de drept privat;

c)spitale mixte.

(4)În funcţie de modul de finanţare, spitalele se clasifica în:

a)spitale cu finanţare din fonduri publice;

b)spitale cu finanţare din fonduri private;

c)spitale cu finanţare mixtă.

(5)Din punct de vedere al învăţământului şi al cercetării ştiinţifice medicale, spitalele se clasifica în:

a)spitale clinice;

b)spitale universitare.

Articolul 7

Alte unităţi sanitare cu paturi sunt: institutele medicale, centrele medicale, sanatoriile, preventoriile, centrele de diagnostic şi tratament cu paturi, centrele de sănătate.

Articolul 8

În sensul prezentei legi, următoarele notiuni se definesc după cum urmează:

a)spitalul general este spitalul care are organizate în structura minimum 3 din cele 4 specialităţi de baza, respectiv medicina interna, pediatrie, obstetrica-ginecologie şi chirurgie;

b)spitalul de specialitate este spitalul care asigura asistenţa medicală într-o singura specialitate;

c)spitalul de urgenta este spitalul care dispune de o structura complexa de specialităţi, dotare cu aparatura medicală corespunzătoare, personal specializat, având amplasament şi accesibilitate pentru teritorii extinse. În structura spitalului de urgenta funcţionează obligatoriu departamentul de urgenta care, în funcţie de necesitaţi, poate avea şi un serviciu mobil de urgenta - reanimare şi transport medicalizat;

d)spitalul pentru bolnavi cu afecţiuni cronice este spitalul în care durata de spitalizare este prelungită datorită specificului patologiei. Bolnavii cu probleme medico-sociale vor fi preluati de către aşezămintele de asistenţa socială prevăzute de lege;

e)spitalul judeţean este spitalul general care asigura asistenţa medicală a judeţului;

f)spitalul municipal şi spitalul orasenesc sunt spitalele care au în componenta cel puţin cele 4 specialităţi de baza prevăzute la lit. a) şi sunt organizate la nivelul municipiilor sau oraşelor unui judeţ;

g)spitalul comunal este unitatea sanitară cu paturi care asigura asistenţa medicală de specialitate pentru populaţia din mai multe localităţi rurale apropiate, având secţii de medicina interna, pediatrie, ginecologie şi obstetrica pentru naşteri normale;

h)spitalul clinic este spitalul care are în componenta cel puţin două clinici în specialităţi diferite, care desfăşoară asistenţa medicală, activitate de învăţământ şi cercetare ştiinţifică medicală şi de educaţie medicală continua;

i)spitalul universitar este spitalul organizat în centre universitare medicale, în structura căruia toate secţiile de specialitate sunt clinici universitare;

j)secţiile clinice sunt secţiile de spital în care se desfăşoară activităţi de învăţământ universitar. Clinica universitară are în structura ei una sau mai multe secţii clinice;

k)sanatoriul este unitatea sanitară cu paturi care asigura asistenţa medicală utilizând factori curativi naturali asociaţi cu celelalte procedee, tehnici şi mijloace terapeutice;

l)preventoriul este unitatea sanitară cu paturi care asigura prevenirea şi combaterea tuberculozei la copii şi tineri, precum şi la bolnavii de tuberculoza stabilizati clinic şi necontagiosi;

m)centrele de sănătate sunt unităţi sanitare cu sau fără paturi, care asigura asistenţa medicală de specialitate pentru populaţia din mai multe localităţi apropiate, în cel puţin două specialităţi.

Articolul 9

(1)Spitalele clinice şi universitare, institutele, clinicile universitare şi secţiile clinice pot primi statut de centre de excelenta pentru activităţi medicale de o complexitate deosebită, care dovedesc supracalificare profesională şi produc rezultate la nivelul standardelor internaţionale, la propunerea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, cu avizul Academiei de Ştiinţe Medicale, prin hotărâre a Guvernului.

(2)Centrele de excelenta beneficiază de un program special de finanţare şi dotare cu aparatura medicală de înaltă performanta, program prevăzut distinct în bugetul Ministerului Sănătăţii şi Familiei sau în bugetul ministerelor cu reţea sanitară proprie.

(3)Centrele de excelenta beneficiază de sume suplimentare alocate prin programele naţionale de sănătate, evidentiate distinct în bugetul de venituri şi cheltuieli al unităţii sanitare.

Articolul 10

(1)Structura organizatorică a spitalului cuprinde, după caz: secţii, departamente, laboratoare, servicii de diagnostic şi tratament, compartimente, servicii sau birouri tehnice, economice şi administrative, serviciu de asistenţa prespitaliceasca şi transport urgente, structuri de primiri urgente şi alte structuri aprobate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.

(2)Prin regulamentul de organizare şi funcţionare a spitalului şi fişele posturilor aprobate de conducerea spitalului se stabilesc activităţile, modul de organizare, funcţionare, atribuţiile şi responsabilităţile personalului.

(3)Spitalul judeţean se organizează, după caz, cu următoarele structuri:

a)departament de urgenta, o structura de asistenţa medicală prespitaliceasca şi transport medicalizat;

b)secţii de specialitate cu un număr minim de paturi, aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei pentru: medicina interna, anestezie şi terapie intensiva, chirurgie generală, traumatologie şi ortopedie, pediatrie, obstetrica-ginecologie şi neonatologie, boli infectioase, neurologie, O.R.L. şi oftalmologie. Optional se pot organiza secţii sau compartimente şi în alte specialităţi;

c)laboratoare cu serviciu de garda;

d)serviciu central de sterilizare;

e)laborator de anatomie patologica şi prosectura;

f)serviciu de prevenire şi control al infectiilor nozocomiale;

g)departament de informatica;

h)farmacie;

i)departament tehnico-economico-administrativ;

j)statie de recoltare şi conservare de sânge şi produse de sânge;

k)serviciu de relaţii cu publicul şi audit intern.

(4)Spitalele pot avea în componenta lor structuri care acorda servicii ambulatorii de specialitate. Furnizarea acestor servicii se negociaza şi se contractează în mod distinct cu casele de asigurări de sănătate.

(5)Serviciile medicale furnizate de ambulatoriul de spital cuprind: consultaţii, investigaţii, stabilirea diagnosticului, tratament medical şi/sau chirurgical, îngrijiri, recuperare, medicamente şi materiale sanitare, orteze şi proteze.

(6)Activităţile organizatorice şi functionale cu caracter medico-sanitar din spitale sunt reglementate şi supuse controlului Ministerului Sănătăţii şi Familiei, autoritatea centrala în domeniul asistenţei de sănătate publică. Activitatea profesională, precum şi respectarea manoperelor şi a procedurilor medicale sunt supuse reglementărilor în vigoare. Problemele de etica şi deontologie profesională sunt de competenţa, după caz, a Colegiului Medicilor din România, a Colegiului Farmacistilor din România sau a Ordinului Asistentilor Medicali din România.

Articolul 11

Formele de spitalizare sunt:

a)spitalizare continua;

b)spitalizare de zi;

c)spitalizare de o zi.

Articolul 12

Spitalele clinice şi universitare pot organiza activitate de cercetare clinica şi/sau fundamentală, sub forma de colective, laboratoare, centre şi/sau institute fără personalitate juridică, în cadrul spitalului. Institutele medicale se pot organiza cu personalitate juridică şi pot fi asimilate spitalelor clinice şi universitare, cu respectarea prevederilor art. 8 lit. j), dacă oferă servicii medicale predominant curative în regim de internare cu paturi.

Articolul 13

(1)După acordarea autorizaţiei sanitare de funcţionare, spitalele intră în procesul de acreditare, care se efectuează la cererea spitalelor.

(2)Acreditarea garantează faptul ca spitalele funcţionează la standardele stabilite potrivit prezentei legi, privind acordarea serviciilor medicale şi conexe actului medical, certificând calitatea serviciilor de sănătate în conformitate cu clasificarea spitalelor, pe categorii de acreditare.

(3)Acreditarea se acordă de către Comisia Naţionala de Acreditare a Spitalelor, instituţie autonomă de drept public, cu personalitate juridică, sub controlul Parlamentului, şi conferă spitalului dreptul de a intră în raporturi contractuale cu casele de asigurări de sănătate.

(4)Comisia are în componenta 7 membri, desemnaţi astfel: 2 reprezentanţi ai Parlamentului, câte unul de fiecare Cameră, 1 reprezentant din partea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, 1 reprezentant din partea Colegiului Medicilor din România, 1 reprezentant din partea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, 1 reprezentant al Asociaţiei Spitalelor din România şi 1 reprezentant al Ordinului Asistentilor Medicali din România. Membrii Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor sunt numiţi de Parlament, cu avizul comisiilor de sănătate ale celor două Camere, după audierea individuală, pe o perioadă de 4 ani.

(5)Preşedintele comisiei este ales prin vot din rândul membrilor comisiei, cu majoritate simpla.

(6)Finanţarea Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor se face din fondul de rezerva al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate în primul an şi, ulterior, din surse proprii.

(7)Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor se elaborează de către aceasta, cu avizul Ministerului Sănătăţii şi Familiei, şi se aproba prin lege, la propunerea celor două comisii de specialitate ale Parlamentului, în termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi.

(8)Membrii Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor primesc o indemnizaţie lunară în cuantum de 48% din salariul unui secretar de stat.

(9)Constituirea, instruirea şi organizarea corpului de experţi-acreditori, care este format din specialişti care lucrează în sistemul de sănătate, se stabilesc de către Comisia Naţionala de Acreditare a Spitalelor, în termen de 60 de zile de la publicarea regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia.

Articolul 14

Spitalul solicita Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor schimbarea încadrării atunci când s-au modificat condiţiile pe baza cărora a fost acreditat.

Articolul 15

(1)Procedurile, condiţiile de acreditare şi ierarhizare a spitalelor, standardele de calitate medicală şi indicatorii corespunzatori se aproba prin hotărâre a Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor.

(2)Prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi familiei şi al preşedintelui Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor, lista cu unităţile spitaliceşti acreditate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) Personalul medical care deţine cabinete sau clinici particulare nu va putea ocupa funcţii în conducerea spitalelor publice. Membrii Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor nu pot ocupa funcţii în consiliul de administraţie şi în conducerea spitalelor.

Articolul 16

O dată la 5 ani spitalele sunt supuse reacreditarii.

Articolul 17

În cazul în care spitalului îi este retrasă autorizaţia sanitară de funcţionare, Comisia Naţionala de Acreditare a Spitalelor îi retrage certificatul de acreditare.

Articolul 18

(1)La solicitarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Comisia Naţionala de Acreditare a Spitalelor, prin structurile sale, poate efectua reevaluarea unităţii sanitare respective. Taxele legate de reevaluare sunt suportate de solicitant.

(2)Dacă în urma reevaluarii se constată că nu mai sunt îndeplinite condiţiile din momentul acreditării, Comisia Naţionala de Acreditare a Spitalelor procedează, după caz, după cum urmează:

a)acorda un termen pentru remedierea situaţiei;

b)schimba categoria de acreditare, atunci când constata ca deficientele nu au fost remediate în termenul stabilit ori s-au înregistrat abateri repetate de la normele şi condiţiile avute în vedere la momentul acreditării;

c)propune Ministerului Sănătăţii şi Familiei retragerea autorizaţiei sanitare de funcţionare atunci când se constata abateri grave de la normele sanitare în unităţile spitaliceşti, concomitent cu retragerea acreditării.

Articolul 19

(1)Înfiinţarea sau desfiinţarea spitalelor publice se face prin hotărâre a Guvernului, initiata de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, cu avizul consiliului local, respectiv judeţean.

(2)Spitalele private se înfiinţează sau se desfiinţează cu avizul de oportunitate al Ministerului Sănătăţii şi Familiei, prin hotărâre judecătorească.

(3)Reorganizarea, schimbarea sediului şi a denumirilor pentru spitalele publice se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, la propunerea conducerii spitalelor.

(4)Reorganizarea, schimbarea sediului şi a denumirilor pentru spitalele private se face cu avizul Ministerului Sănătăţii şi Familiei, prin hotărâre judecătorească.

Articolul 20

(1)În actul de înfiinţare a spitalului public se stabilesc cel puţin următoarele elemente: denumirea, tipul de spital, tipul de finanţare, numărul de paturi şi categoria de servicii medicale spitaliceşti acordate.

(2)Conţinutul actului de înfiinţare pentru spitalul privat se va stabili printr-o lege specială.

Articolul 21

Pentru asigurarea dreptului la ocrotirea sănătăţii, Ministerul Sănătăţii şi Familiei propune anual Planul naţional de paturi, care se aproba prin hotărâre a Guvernului.

Articolul 22

Organele de conducere a spitalelor publice sunt:

a)consiliul de administraţie;

b)comitetul director;

c)directorul general.

Articolul 23

(1)Conducerea executivă a spitalelor publice este constituită din comitetul director şi directorul general.

(2)Directorul general este numit de către consiliul de administraţie prin concurs.

(3)Din comitetul director fac parte:

a)directorul general adjunct medical;

b)directorul economic;

c)contabilul-şef;

d)directorul de îngrijiri.

(4)Membrii comitetului director sunt numiţi de către consiliul de administraţie în urma concursurilor susţinute, pentru o perioadă de 4 ani.

(5)În cadrul spitalului se organizează consiliul medical, format din medici şefi de secţie, şefi de departamente, laboratoare sau compartimente.

Articolul 24

Comitetul director din spitalele publice are următoarele atribuţii principale:

a)elaborează proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli al spitalului;

b)analizează şi recomanda măsuri pentru dezvoltarea activităţii spitalului în concordanta cu nevoile de servicii medicale ale populaţiei;

c)analizează şi propune lista investiţiilor care urmează să se realizeze;

d)răspunde de modul de îndeplinire a obligaţiilor asumate prin contracte şi dispune măsuri de imbunatatire a activităţii spitalului;

e)conduce operativ întreaga activitate a spitalului.

Articolul 25

(1)Consiliul de administraţie este format din 7-9 membri, în funcţie de mărimea spitalului şi complexitatea serviciilor medicale acordate. Preşedintele consiliului de administraţie este ales din rândul membrilor săi, cu majoritate simpla din numărul total.

(2)Membrii consiliului de administraţie sunt: a) 1 reprezentant al Ministerului Sănătăţii şi Familiei sau al direcţiei de sănătate publică, după caz; b) 2 reprezentanţi numiţi de consiliul judeţean sau local; c) 1 reprezentant al finanţelor publice locale; d) 1 reprezentant al Colegiului Medicilor din România; e) 1 reprezentant al Ordinului Asistentilor Medicali din România;

f)directorul general; g) 2 reprezentanţi ai senatului universitar, pentru spitalele clinice şi universitare.

(3)La şedinţele consiliului de administraţie participa, fără drept de vot, câte un reprezentant al organizaţiilor sindicale şi patronale.

(4)Consiliul de administraţie este condus de către preşedinte.

(5)Atribuţiile principale ale consiliului de administraţie sunt următoarele:

a)aproba bugetul de venituri şi cheltuieli al spitalului;

b)organizează concurs pentru ocuparea funcţiilor de director general, director general adjunct medical şi celorlalte funcţii de director. Preşedintele consiliului de administraţie numeşte în funcţie persoanele care au promovat concursul;

c)analizează şi recomanda măsuri pentru dezvoltarea activităţii spitalului, în concordanta cu nevoile de servicii medicale ale populaţiei;

d)analizează şi propune lista investiţiilor care urmează să se realizeze într-un exerciţiu financiar;

e)analizează modul de îndeplinire a obligaţiilor asumate prin contracte şi activitatea directorului general şi a comitetului director, dispunând măsuri de imbunatatire a activităţii;

f)negociaza şi încheie, prin preşedinte şi directorul general, contractele de furnizare de servicii medicale cu casele de asigurări de sănătate.

(6)Consiliul de administraţie se întruneşte lunar sau ori de câte ori este nevoie, la solicitarea majorităţii membrilor săi, a preşedintelui sau a directorului general, şi ia decizii cu majoritatea simpla din numărul total al membrilor.

(7)Membrii consiliului de administraţie primesc o indemnizaţie de şedinţa în cuantum de 20% din salariul directorului general, de la capitolul "Venituri proprii ale spitalului".

Articolul 26

(1)Pentru spitalele clinice şi universitare, precum şi institutele clinice, candidaţii la funcţia de director general trebuie să fie obligatoriu cadre didactice universitare de predare.

(2)Directorul general trebuie să aibă obligatoriu competenţa în management sanitar şi sa încheie contract de administrare, pe un mandat de 4 ani, cu consiliul de administraţie, pe baza criteriilor stabilite de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, cu posibilitatea de a fi reînnoit.

(3)Directorul general este ordonator de credite şi reprezintă spitalul în relaţiile cu terţii.

(4)Directorul general conduce activitatea comitetului director, fiind preşedintele acestuia.

Articolul 27

(1)În spitalele clinice şi universitare, institutele clinice şi spitalele judeţene, comitetul director este constituit din:

a)director general;

b)director general adjunct medical;

c)director economic;

d)director de îngrijiri, de profesie asistent medical;

e)contabil-şef, pentru spitalele cu peste 500 de paturi.

(2)Comitetul director este numit de consiliul de administraţie pe baza concursurilor susţinute.

(3)Comitetul director conduce întreaga activitate a spitalului între şedinţele consiliului de administraţie.

Articolul 28

Modelul contractului de administrare, în cuprinsul căruia sunt prevăzuţi şi indicatorii de performanţă a activităţii, se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, cu consultarea ministerelor cu reţea sanitară proprie. Nivelul indicatorilor de performanţă a activităţii se stabileşte anual de către direcţia de sănătate publică teritorială sau de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, respectiv ministerul de resort, în funcţie de subordonarea spitalului.

Articolul 29

(1)Conducerea spitalelor publice răspunde în faţa direcţiei de sănătate publică şi/sau a Ministerului Sănătăţii şi Familiei, respectiv în faţa ministerului de resort, pentru îndeplinirea atribuţiilor care îi revin.

(2)Revocarea membrilor comitetului director, şi anume a directorului general, a directorului general adjunct medical, a directorului economic, a contabilului-şef sau a directorului de îngrijire, în cazul nerealizarii indicatorilor de performanţă a activităţii stabiliţi în contractul de administrare sau în cazul săvârşirii de abuzuri sau abateri, se face de către consiliul de administraţie, la propunerea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, a direcţiei judeţene de sănătate publică, în funcţie de subordonare, şi/sau a ministerului de resort.

Articolul 30

Secţiile, laboratoarele, departamentele şi serviciile medicale ale spitalului sunt conduse de către un şef de departament, de un şef de secţie, şef de laborator sau şef de serviciu. Aceste funcţii se ocupa prin concurs organizat în condiţiile legii.

Articolul 31

(1)Spitalul are obligaţia sa înregistreze, sa stocheze, sa prelucreze şi sa transmită informaţiile legate de activitatea sa, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei.

(2)Raportarile se fac către direcţia de sănătate publică teritorială şi constituie baza de date, la nivel naţional, pentru decizii majore de politica sanitară şi pentru raportarile necesare organismelor Uniunii Europene şi Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

(3)Spitalul are obligaţia sa furnizeze caselor de asigurări de sănătate informaţiile medicale care au stat la baza contractelor de furnizare de servicii medicale.

(4)Documentaţia primara, ca sursa a acestor date, va fi păstrată, securizata şi asigurata sub forma de document scris şi electronic, constituind arhiva spitalului, conform reglementărilor legale în vigoare.

Articolul 32

Regulamentele de organizare şi funcţionare a spitalelor, cele de ordine interna, precum şi fişele posturilor cu caracter medico-sanitar elaborate de către conducerea spitalelor vor fi aprobate, după obţinerea avizului favorabil al Colegiului Medicilor din România, de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei sau de direcţiile judeţene de sănătate publică, după caz.

Articolul 33

În spitalele publice funcţiile de şef de departament, şef de secţie, şef de compartiment, şef de laborator ori de farmacist-şef vor putea fi ocupate numai de către medici, farmacisti, biologi, chimisti şi biochimisti, cu o vechime de cel puţin 5 ani în specialitatea respectiva.

Articolul 34

(1)În spitalele clinice şi universitare activitatea de învăţământ şi cercetare este condusă de şeful clinicii. Acesta este, de drept, cadrul didactic cu cel mai înalt titlu universitar, profesor sau conferenţiar din clinica respectiva. Şeful clinicii nu poate fi cadru didactic consultant.

(2)În cazul în care mai multe cadre didactice îndeplinesc condiţia prevăzută la alin. (1) în aceeaşi clinica universitară, desemnarea şefului clinicii se face de către consiliul facultăţii, se confirma de senatul universitatii şi se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. Secţiile din aceeaşi clinica universitară sunt conduse de şefii secţiilor şi se subordonează şefului clinicii.

Capitolul IIIFinanţarea spitalelor

Articolul 35

Spitalele funcţionează pe principiul autonomiei financiare, pe baza sumelor prevăzute în contractele pentru furnizarea de servicii medicale, precum şi din sume obţinute, în condiţiile legii, de la persoane fizice şi juridice şi îşi elaborează, aproba şi executa bugetele proprii de venituri şi cheltuieli.

Articolul 36

(1)Separat de veniturile realizate de către spitale din contractele încheiate cu sistemul de asigurări sociale de sănătate, din serviciile medicale oferite contra cost pacientilor, spitalele publice vor fi finanţate după cum urmează:

a)de la bugetul de stat şi bugetul Ministerului Sănătăţii şi Familiei;

b)de la bugetul consiliului judeţean, pentru spitalele judeţene;

c)de la bugetul consiliului local şi al consiliului judeţean, pentru spitalele locale;

d)de la bugetul ministerului de resort, pentru spitalele cu reţea sanitară proprie.

(2)De la bugetul de stat se asigura:

a)desfăşurarea activităţilor cuprinse în programele naţionale de sănătate;

b)dotarea cu echipamente medicale de înaltă performanta, în condiţiile legii;

c)investiţii legate de construirea de noi spitale, inclusiv pentru finalizarea celor aflate în execuţie;

d)expertizarea, transformarea şi consolidarea construcţiilor grav afectate de seisme şi de alte cazuri de forta majoră;

e)modernizarea, transformarea şi extinderea construcţiilor existente;

f)activităţi specifice unităţilor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie.

(3)Bugetele locale pot participa la finanţarea unor cheltuieli pentru finalizarea construcţiilor noi şi realizarea de lucrări de reparaţii curente şi capitale, precum şi pentru dotarea cu aparatura medicală.

(4)Spitalele publice pot realiza venituri proprii suplimentare din:

a)donaţii şi sponsorizări;

b)legate;

c)asocieri investitionale în domenii medicale ori de cercetare medicală şi farmaceutica;

d)închirierea temporară, fără pierderea totală a folosinţei, a unor spaţii medicale, dotări cu echipamente sau aparatura medicală către alţi furnizori de servicii medicale;

e)contracte privind furnizarea de servicii medicale încheiate cu casele de asigurări private sau agenţi economici;

f)editarea şi difuzarea unor publicaţii cu caracter medical;

g)servicii medicale, hoteliere sau de alta natura, furnizate la cererea pacientilor ori a angajatorilor;

h)servicii de asistenţa medicală la domiciliu, furnizate la cererea pacientilor;

i)alte surse.

Articolul 37

(1)Contractul de furnizare de servicii medicale al spitalului public cu casa de asigurări de sănătate reprezintă sursa principala a veniturilor în cadrul bugetului de venituri şi cheltuieli şi se negociaza de către consiliul de administraţie cu conducerea casei de asigurări de sănătate, în funcţie de indicatorii stabiliţi în contractul-cadru de furnizare de servicii medicale.

(2)În cazul refuzului uneia dintre părţi de a semna contractul de furnizare de servicii medicale cu casa de asigurări de sănătate, se constituie o comisie de mediere formată din reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii şi Familiei, respectiv ai ministerului de resort, precum şi ai Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, care, în termen de maximum 10 zile, soluţionează divergenţele.

(3)Spitalele pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale şi cu casele de asigurări de sănătate private.

(4)Spitalele clinice şi universitare se finanţează prioritar diferenţiat, avându-se în vedere complexitatea serviciilor medicale şi a activităţilor de învăţământ, pe baza normelor elaborate în comun de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate.

Articolul 38

(1)Proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli al spitalelor publice se elaborează de către conducerea spitalului pe baza normelor metodologice aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, cu consultarea ministerelor şi a instituţiilor cu reţele sanitare proprii.

(2)Bugetul de venituri şi cheltuieli al spitalelor publice, spitalelor clinice şi universitare, institutelor clinice şi spitalelor judeţene se aproba şi se supune validării, până la data de 31 decembrie a anului curent, direcţiei judeţene de sănătate publică sau Ministerului Sănătăţii şi Familiei, respectiv ministerului de resort, în funcţie de subordonare. Pentru partea de cheltuieli care se propune a fi acoperită prin finanţare de la bugetele locale se va obţine şi avizul consiliului local respectiv.

(3)Execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli se raportează lunar şi trimestrial direcţiilor de sănătate publică, Ministerului Sănătăţii şi Familiei, respectiv ministerului de resort, în funcţie de subordonare.

(4)Execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli se raportează lunar şi trimestrial şi consiliului local şi/sau judeţean, după caz, dacă beneficiază de finanţare din bugetele locale.

(5)Direcţiile de sănătate publică analizează execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli lunare şi trimestriale şi le înaintează Ministerului Sănătăţii şi Familiei, respectiv ministerului de resort, după caz. Dacă se constata abateri faţă de indicatorii din contractul de administrare, direcţia de sănătate publică le sesizează şi face propuneri pe care le supune spre aprobare conducerii Ministerului Sănătăţii şi Familiei.

Articolul 39

În cazul înregistrării de arierate se va proceda după cum urmează:

a)în cazul arieratelor existente la data numirii conducerii spitalelor, acestea vor fi evidentiate separat şi, o dată cu validarea bugetului de venituri şi cheltuieli, se va stabili şi modul de lichidare a acestora;

b)dacă în cursul execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli, în condiţiile plăţilor efectuate conform contractului de furnizare de servicii medicale încheiat, se înregistrează creşterea arieratelor, direcţia de sănătate publică sau Ministerul Sănătăţii şi Familiei, respectiv ministerul de resort, în funcţie de subordonare, se va autosesiza şi, împreună cu consiliul de administraţie, va lua măsurile corespunzătoare pentru achitarea acestor arierate;

c)în cazul creşterii arieratelor datorate unor cauze imputabile conducerii spitalelor, direcţia de sănătate publică şi consiliul local sau Ministerul Sănătăţii şi Familiei, respectiv ministerul de resort, în funcţie de subordonare, vor propune consiliului de administraţie al spitalului măsurile de sancţionare prevăzute în contractul de administrare;

d)creşterea arieratelor din motive neimputabile conducerii spitalului se comunică Ministerului Sănătăţii şi Familiei, respectiv ministerului de resort, în funcţie de subordonarea spitalului, lichidarea acestora realizandu-se prin suplimentarea bugetului de venituri şi cheltuieli.

Articolul 40

(1)Auditul financiar intern se exercită de o structura specializată, organizată în condiţiile legii la nivelul spitalului, sau, după caz, de către direcţia de sănătate publică sau de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, respectiv de ministerul de resort.

(2)Controlul asupra activităţii financiare a spitalului public se face, în condiţiile legii, de către Curtea de Conturi, Ministerul Sănătăţii şi Familiei, de ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie sau de alte organe abilitate prin lege.

Articolul 41

(1)Fondul de dezvoltare a spitalului se constituie din următoarele surse:

a)amortizarea calculată lunar şi cuprinsă în cheltuielile spitalului;

b)sume rezultate din valorificarea bunurilor disponibile, precum şi din cele casate cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare;

c)sponsorizări cu destinaţia "dezvoltare";

d)o cota de 20% din excedentul bugetului de venituri şi cheltuieli înregistrat la finele exerciţiului financiar;

e)sume rezultate din închirieri, vânzări sau concesionari.

(2)Fondul de dezvoltare se utilizează pentru procurarea de echipamente şi aparatura medicală şi de laborator necesare desfăşurării activităţii spitalului şi se aproba o dată cu bugetul de venituri şi cheltuieli.

(3)Soldul fondului de dezvoltare rămas la finele anului se reportează în anul următor, fiind folosit cu aceeaşi destinaţie.

Articolul 42

Decontarea contravalorii serviciilor medicale contractate se face conform contractului de furnizare de servicii medicale, pe bază de documente justificative, în funcţie de realizarea acestora, cu respectarea prevederilor contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate.

Articolul 43

În cazul unor activităţi medicale pentru care unitatea spitaliceasca nu are specialişti competenţi în astfel de activităţi sau manopere medicale, se poate încheia un contract privind furnizarea unor astfel de servicii medicale cu un cabinet medical specializat ori cu o alta unitate medicală publică sau privată. Unităţile spitaliceşti pot încheia contracte privind furnizarea de servicii auxiliare necesare funcţionarii spitalului.

Articolul 44

Casele de asigurări de sănătate sunt obligate sa încheie contractele de furnizare de servicii medicale cu spitalele pentru anul următor, până la data de 31 decembrie a anului în curs.

Articolul 45

(1)Salarizarea personalului de conducere din spitalele publice, precum şi a celorlalte categorii de personal se stabileşte potrivit legii.

(2)Cadrele didactice care îşi desfăşoară activitatea în unităţile sanitare prevăzute la art. 6 şi 7, precum şi în unităţile asimilate acestora beneficiază de o indemnizaţie de 50% din drepturile salariale cuvenite funcţiei şi gradului profesional, acordată în plus faţă de retributia cuvenită din învăţământ.

Capitolul IVDispoziţii tranzitorii şi finale

Articolul 46

Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie vor lua măsuri pentru reorganizarea spitalelor publice existente, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acesteia.

Articolul 47

(1)Imobilele aflate în administrarea unor spitale publice, care se reorganizează şi devin disponibile, precum şi aparatura medicală pot fi, în condiţiile legii, închiriate, concesionate sau, după caz, vândute unor persoane fizice sau juridice, în scopul organizării şi funcţionarii unor spitale private sau pentru alte forme de asistenţa medicală ori socială.

(2)Fac excepţie de la prevederile alin. (1) spaţiile destinate desfăşurării activităţii de învăţământ superior medical şi farmaceutic uman.

(3)Sumele obţinute din închirierea, concesionarea sau vânzarea imobilelor şi a aparaturii medicale existente constituie venituri ale bugetelor locale şi se vor utiliza în scopul achiziţionării de aparatura medicală.

Articolul 48

Prevederile prezentei legi se aplică şi spitalelor care aparţin ministerelor cu reţele sanitare proprii.

Articolul 49

Anual, ministrul sănătăţii şi familiei va prezenta Parlamentului situaţia privind:

a)numărul de spitale, pe diferite categorii;

b)numărul de paturi de spital raportat la numărul de locuitori;

c)gradul de dotare a spitalelor;

d)principalii indicatori de morbiditate şi mortalitate;

e)situaţia acreditării spitalelor publice;

f)zonele şi judeţele tarii în care necesarul de servicii medicale spitaliceşti nu este acoperit.

Articolul 50

Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, civilă sau penală, după caz, în condiţiile legii, a persoanelor vinovate.

Articolul 51

Dispoziţiile prezentei legi intră în vigoare în termen de 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 52

La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga art. 25-30 din Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 10 iulie 1978, şi Legea nr. 146/1999 privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea spitalelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 3 august 1999, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 12 mai 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

ALEXANDRU ATHANASIU

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 20 mai 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

VIOREL HREBENCIUC

Bucureşti, 18 iunie 2003.

Nr. 270.