Decizia nr. 96 din 7 martie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Nicolae Cosmin Mariș în Dosarul nr. 3.685/190/2015 al Judecătoriei Bistrița - Secția civilă. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.673D/2015.2. La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 1.710D/2015 și nr. 1.790D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XV alin. (4), respectiv art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Iulian Lixandru și de Ioan Florin Ciochină în dosarele nr. 19.478/301/2015 și nr. 19.712/300/2014 ale Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă și Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.

4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5.Președintele Curții Constituționale, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.673D/2015, nr. 1.710D/2015 și nr. 1.790D/2015, pune în discuție, din oficiu, problema conexării acestora.

6.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

7.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.710D/2015 și nr. 1.790D/2015 la Dosarul nr. 1.673D/2015, care este primul înregistrat.

8.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

9.Prin Încheierea din 6 noiembrie 2015 și Sentința civilă nr. 4.321 din 20 aprilie 2015, pronunțate în dosarele nr. 3.685/190/2015 și nr. 19.712/300/2014 Judecătoria Bistrița - Secția civilă și Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Nicolae Cosmin Mariș și de Ioan Florin Ciochină, în cauze având ca obiect contestații la executare.

10.Prin Încheierea din 6 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 19.478/301/2015 Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XV alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Iulian Lixandru într-o cauză având ca obiect contestație la executare.

11.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii arată că textul de lege criticat aduce atingere principiului securității juridice, al previzibilității legii și celui al separației puterilor în stat, prin ingerința puterii legislative în soluționarea unor litigii în care statul are calitate procesuală. Previzibilitatea legii este grav afectată din perspectiva faptului că justițiabilii, având în vedere contextul legislativ care exista în momentul începerii procedurilor judiciare pentru recuperarea taxelor percepute în mod ilegal, se bazau pe executarea dintr-odată a hotărârilor judecătorești, ceea ce face ca actul normativ criticat să fie neclar și imprevizibil.

12.Totodată, autorii susțin că art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 contravine art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece, în temeiul acestuia, se suspendă de drept dosarele în care s-au pronunțat sentințe definitive înainte de intrarea în vigoare a actului normativ și care se află, în prezent, în curs de executare. Pentru a fi constituționale, prevederile legale criticate ar fi trebuit să reglementeze doar cu privire la hotărârile judecătorești care s-ar fi pronunțat după intrarea în vigoare a actului normativ. Astfel, aplicarea imediată a legii procesual civile noi, în cazul unor efecte juridice consumate, respectiv hotărârile judecătorești rămase definitive, dar neexecutate încă la momentul intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2014, dă naștere unei încălcări a dispozițiilor constituționale referitoare la principiul neretroactivității legii. De asemenea, în cazul în care dispozițiile legale prevăd aplicabilitatea legii din care fac parte și asupra cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată, acestea sunt neconstituționale, întrucât au un caracter retroactiv, din moment ce acționează asupra fazei inițiale de constituire a situației juridice, modificând, în mod esențial, regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată.

13.De asemenea, autorii excepției consideră că este înfrânt și principiul egalității în drepturi a cetățenilor, întrucât se creează o diferență de tratament juridic nejustificată între persoanele care au inițiat, în același timp, procese de restituire a sumelor plătite nedatorat cu titlu de taxe pe poluare sau taxe pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Astfel, de o parte se situează persoanele care au obținut, în urma aceluiași gen de procese, titluri executorii și au reușit executarea acestora, iar de altă parte sunt cei care, chiar dacă aveau titluri executorii obținute în urma procedurilor judiciare, nu le-au pus în executare până la intrarea în vigoare a acestor dispoziții și nu se mai pot adresa în prezent organelor de executare silită. Restrângerea accesului justițiabililor la mijloacele legale de punere în executare a hotărârilor judecătorești încalcă, deopotrivă, prevederile art. 53 alin. (2) din Constituție. Criteriul utilizat pentru crearea regimului juridic diferențiat nu este unul obiectiv și rațional, fiind impus doar de un aspect strict temporal, care delimitează justițiabilii într-un mod aleatoriu, după cum aceștia au obținut în timp util titlurile executorii și au reușit să le pună în executare. Statul-debitor nu plătește nicio penalitate care să acopere prejudiciul rezultat ca urmare a lipsirii autorului-creditor de folosința sumei pe o perioadă atât de îndelungată, ceea ce aduce atingere dispozițiilor art. 16 din Constituție.

14.Autorii consideră că se aduce atingere și principiului accesului liber la justiție, deoarece se înlătură posibilitatea creditorului contribuabil de a se adresa organelor de executare silită, în vederea realizării dreptului său de creanță, care rezultă dintr-un titlu executoriu emanând de la o instanță de judecată. În cazul în care statul-debitor nu face plata procentului de 20% din suma de recuperat în fiecare an dintre cei cinci impuși prin ordonanță, creditorul nu poate recupera aceste sume pe calea unei executări silite, deoarece procedura este suspendată de drept. Întrucât procesul civil parcurge două faze, cea de judecată și cea a executării silite, este indiscutabil că prevederile constituționale ale art. 21 se referă inclusiv la faza executării silite. Sunt invocate, în acest sens, hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la datele de 10 noiembrie 2004 și 26 mai 2005 în cauzele Prodan împotriva Moldovei și Costin împotriva României, paragraful 25.15. Totodată se susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece înlătură de plano posibilitatea ca statul să fie executat silit pentru o creanță izvorâtă dintr-o hotărâre judecătorească. Suspendarea de drept a procedurilor de executare silită lipsește de eficiență titlul executoriu și executarea însăși, înlăturând controlul judiciar asupra administrației. Neemițându-se acte administrative care să poată fi atacate în fața instanțelor de judecată, este ocolit temeiul pentru care un comportament abuziv al autorității ar putea să fie supus controlului judecătoresc.

16.Textul de lege criticat aduce atingere și dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale deoarece statul adoptă o conduită pasivă prin îndeplinirea obligațiilor în mod eșalonat pe o perioadă de 5 ani. Din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, executarea hotărârilor judecătorești este o obligație de rezultat, care ar fi golită de conținut dacă se acceptă executarea ei pe o perioadă îndelungată de timp, în acest sens fiind invocată Hotărârea din 19 martie 1997, pronunțată în Cauza Hornsby împotriva Greciei de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

17.Autorii mai arată că, prin dispozițiile actului normativ criticat, se instituie un termen de 45 de zile, în care cererile contribuabililor sunt soluționate printr-un răspuns scris, fără a se efectua, însă, plata primei tranșe din suma stabilită în titlul executoriu, această plată făcându-se la o dată stabilită unilateral de către instituția debitoare. Or, răspunsul scris pe care contribuabilul îl primește în 45 de zile nu echivalează cu repararea prejudiciului stabilit prin hotărârea judecătorească. Eșalonarea sumelor de restituit constituie o măsură ce se reflectă asupra dispozitivului hotărârii de restituire, care este interpretat în favoarea statului, prin eșalonarea plății. Acest aspect aduce atingere și principiului securității juridice, care, așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, respectiv prin Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunțată în Cauza Brumărescu împotriva României, semnifică faptul că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată.

18.Se arată că termenul de 60 de luni în care este suspendată executarea silită este un termen foarte lung, astfel încât aplicarea textului de lege criticat ce reglementează acest termen în cazul proceselor aflate pe rol sau finalizate și încă nepuse în executare are ca efect amânarea rezolvării efective a cauzelor care se află pe rolul instanțelor de judecată.

19.În condițiile în care procedura judiciară în baza căreia se restituie taxele la care face referire textul de lege criticat durează aproximativ doi ani, iar plățile sunt eșalonate pe o perioadă de 5 ani, se ajunge în situația în care justițiabilul își va vedea realizat dreptul de creanță doar în urma unei perioade de 7 ani de la începerea demersurilor judiciare. Acest termen nu este unul rezonabil în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afectând dreptul de proprietate, întrucât creanța asupra statului este asimilată noțiunii de „bun“ potrivit art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Din această perspectivă se aduce atingere și dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât ordonanța de urgență afectează regimul dreptului de proprietate.

20.De asemenea, autorii arată că sunt încălcate dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituție, deoarece, prin hotărârile preliminare din 7 aprilie 2011 și 7 iulie 2011, pronunțate în cauzele C-402/09 Ioan Tatu împotriva Statului român prin Ministerul Finanțelor și Economiei ș.a. și C-263/10 Iulian Nisipeanu împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj ș.a. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că taxa pe poluare reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, contravine dispozițiilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, întrucât are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie, cumpărate în alte state, în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de intrarea ei în vigoare. În consecință, statul român a fost obligat să restituie taxele încasate de la contribuabili întrun mod ce contravine dreptului Uniunii Europene. Prin eșalonarea restituirii acestor sume, statul român se opune efectelor hotărârilor mai sus amintite.

21.Judecătoria Bistrița - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, pentru motivele care au stat la baza deciziilor nr. 676 din 13 noiembrie 2014, nr. 705 din 27 noiembrie 2014 și nr. 251 din 7 aprilie 2015.

22.Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, pentru motivele care au stat la baza Deciziei nr. 352 din 7 mai 2015.

23.Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece nu se poate stabili existența unei discriminări, întrucât este prevăzută actualizarea sumelor cu indicele prețurilor de consum, comunicat de Institutul Național de Statistică, iar măsura suspendării de drept a procedurii de executare este una necesară, pentru a se putea realiza finalitatea avută în vedere, respectiv eșalonarea sumelor de bani rezultate din hotărâri judecătorești, fiind aplicată în mod egal persoanelor ce intră sub incidența acesteia.

24.În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

25.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții în materie, respectiv deciziile nr. 676 din 13 noiembrie 2014, nr. 705 din 27 noiembrie 2014 și nr. 306 din 28 aprilie 2015.

26.Avocatul Poporului a transmis punctele sale de vedere în dosarele nr. 1.710D/2015 și nr. 1.790D/2015, apreciind că textul de lege criticat este constituțional, deoarece recunoaște creanța statului și stabilește modalitatea de plată. Ca o consecință firească, norma legală criticată menționează suspendarea executării silite pe perioada respectivă, fiind prezumată executarea de bunăvoie a obligației, în temeiul legii. Prin urmare, prin emiterea actului normativ criticat statul se încadrează în ipoteza legală a art. 622 alin. (1) din Codul de procedură civilă (îndeplinirea de bunăvoie) nicidecum la alineatul următor. Principiul consacrat de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală are în vedere egalitatea cetățenilor în fața legii și nicidecum egalitatea între cetățeni și stat. Raportul juridic dintre cetățeni și stat nu este un raport de egalitate, ci un raport de drept public. În ceea ce privește constituționalitatea textului de lege criticat, raportat la celelalte articole din Constituție, se observă că susținerile autorului excepției nu sunt motivate.

27.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

28.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1) și (2), art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

29.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, în dosarele nr. 1.673D/2015 și nr. 1.790D/2015, prevederile art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014 și aprobată prin Legea nr. 197/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2015, cu modificările ulterioare, iar în Dosarul nr. 1.710D/2015 obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. XV alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014.

30.Curtea se va pronunța asupra prevederilor art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 care au următorul cuprins:

(1)Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.

(2)Cererile de restituire ale contribuabililor prevăzuți la alin. (1) se soluționează, conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranșelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de autoritatea obligată prin hotărâre judecătorească să efectueze restituirea, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală prin organele fiscale competente sau Administrația Fondului pentru Mediu, după caz.

(3)Termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data împlinirii termenului prevăzut la alin. (2).

(4)În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(5)Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.

(6)Procedura de efectuare a plății titlurilor executorii va fi stabilită prin ordin comun al ministrului mediului și schimbărilor climatice și al ministrului finanțelor publice, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).

(7)Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6).“

31.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea respectării legii și a supremației Constituției, art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivității legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 115 alin. (4) și (6) privind regimul adoptării ordonanțelor de urgență și art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană. Se susține, de asemenea, că sunt încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 privind dreptul de proprietate din Primul Protocol adițional la Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

32.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra textului de lege criticat prin mai multe decizii cum ar fi, spre exemplu, Decizia nr. 705 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2015, Decizia nr. 133 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 19 mai 2015, Decizia nr. 352 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 17 iulie 2015, și Decizia nr. 732 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 14 decembrie 2015.33. Cu acele prilejuri, Curtea a reținut, referitor la încălcarea principiului previzibilității legii, că normele supuse controlului de constituționalitate îndeplinesc criteriile de claritate și previzibilitate ale normelor juridice, stabilind cu precizie regulile aplicabile pentru plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, cât și în cazul plăților restante la sumele aferente titlurilor executorii emise, până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2014, și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită (a se vedea Decizia nr. 352 din 7 mai 2015, paragraful 27).

34.În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (4) și ale art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat, precum și principiul neretroactivității legii, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reținută, întrucât, pe de o parte, prin actul normativ criticat, legiuitorul delegat nu refuză aplicarea hotărârilor judecătorești, ci stabilește anumite măsuri pentru punerea în aplicare a acestora și, pe de altă parte, textele de lege criticate au aplicabilitate exclusiv pentru viitor (a se vedea Decizia nr. 732 din 29 octombrie 2015, paragraful 43).

35.Curtea observă, în ceea ce privește critica privind atingerea adusă art. 16 din Constituție, din perspectiva instituirii unei discriminări în ceea ce privește tratamentul juridic diferit aplicat aceleiași categorii de persoane, că această diferență se justifică în mod obiectiv și rezonabil, având în vedere că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 urmărește un scop legitim - menținerea echilibrului bugetar și respectarea angajamentelor interne asumate în domeniul protecției mediului, și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Ca atare, situația particulară ivită și motivată prin existența unei situații extraordinare este una care reclamă o diferență evidentă de tratament juridic (a se vedea Decizia nr. 133 din 10 martie 2015, paragraful 24).

36.Totodată, nu poate fi reținută nici încălcarea principiului accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil. În acest sens, Curtea a constatat că procesul civil parcurge două faze: judecata și executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forței de constrângere a statului sau al altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația. Prin Hotărârea din 17 iunie 2003, pronunțată în Cauza Ruianu împotriva României, paragraful 65, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că dreptul la justiție, garantat de art. 6 din Convenție, protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat ce respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia dintre părți. Prin urmare, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. În ceea ce privește modalitatea de executare, Curtea a statuat în jurisprudența sa că executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica posibilă modalitate de executare care poate fi aplicată. Astfel, legiuitorul poate stabili anumite măsuri, respectiv plata eșalonată a unor sume prevăzute în titluri executorii, sens în care sunt și prevederile art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014, prin care legiuitorul delegat a instituit o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța (Decizia nr. 705 din 27 noiembrie 2014, paragrafele 36-39).

37.De asemenea, sub aspectul pretinsei afectări a dreptului de proprietate, Curtea, admițând, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, a reținut că Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Faptul că dispozițiile legale criticate, aplicându-se pentru viitor, prevăd actualizarea sumelor datorate cu indicele prețurilor de consum, asigură executarea integrală a titlului, fără a fi atins deci dreptul de proprietate (a se vedea Decizia nr. 133 din 10 martie 2015, paragraful 25). Din această perspectivă, actul normativ criticat nu aduce atingere dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât ordonanța de urgență nu afectează regimul dreptului de proprietate.

38.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

39.Distinct de cele reținute în jurisprudența sa, Curtea observă, cu acest prilej, că nu poate fi primită critica referitoare la faptul că statul-debitor nu plătește nicio „penalitate“ care să acopere prejudiciul rezultat ca urmare a lipsirii autorului-creditor de folosința sumei pe o perioadă atât de îndelungată. Astfel, potrivit art. XV alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014, sumele care se restituie în temeiul actului normativ se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică. Totodată, dispozițiile art. XV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 fac referire la „dobânzile calculate până la data plății integrale“.

40.De asemenea, o altă critică privește o potențială încălcare a accesului liber la justiție, prin măsura suspendării de drept a executării silite, reglementată prin art. XV alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014, în situația în care statul nu ar plăti în fiecare an procentul de 20% din sumele datorate. Cu privire la acest aspect, Curtea observă că prin alin. (4) al textului de lege criticat se dispune cu privire la suspendarea de drept a procedurilor de executare silită, pentru a evita poprirea conturilor instituției debitoare și a da eficiență procedurii instituite prin textul de lege criticat.

41.Cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, Curtea constată că excepția nu este motivată, aceasta neputându-se substitui autorilor în ce privește motivarea. Dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală nu sunt incidente în cauză.

42.Curtea observă că prin hotărârile pronunțate în cauzele C-288/14 Silvia Ciup împotriva Administrației Județene a Finanțelor Publice Timiș - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și C-200 Silvia Georgiana Câmpean împotriva Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Mediaș, devenită Serviciul Fiscal Municipal Mediaș, Administrației Fondului pentru Mediu, la data de 30 iunie 2016, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că: „Principiul efectivității trebuie interpretat în sensul că se opune unui sistem de rambursare a sumelor datorate în temeiul dreptului Uniunii și al căror cuantum a fost constatat prin decizii judecătorești executorii precum sistemul în discuție în litigiul principal, care prevede o eșalonare pe cinci ani a rambursării acestor sume și care condiționează executarea unor astfel de decizii de disponibilitatea fondurilor încasate în temeiul unei alte taxe, fără ca justițiabilul să dispună de posibilitatea de a constrânge autoritățile publice să își îndeplinească obligațiile dacă acestea nu și le îndeplinesc de bunăvoie.“ Curtea reține că nu au relevanță constituțională cerințele rezultate din aceste hotărâri, ele ținând de obligația legislativului de a edicta norme în sensul hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, astfel încât urmează a fi respinsă și critica referitoare la încălcarea art. 148 alin. (2) din Constituție.

43.Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Cosmin Mariș, în Dosarul nr. 3.685/190/2015 al Judecătoriei Bistrița - Secția civilă, de Iulian Lixandru în Dosarul nr. 19.478/301/2015 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă și de Ioan Florin Ciochină în Dosarul nr. 19.712/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și constată că prevederile art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Bistrița - Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă și Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 martie 2017.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu