Decizie nr. 133 din 10 martie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Ioan Cigan în Dosarul nr. 12.683/271/2014 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 926D/2014 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 966D/2014, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică, ridicată de Cleopatra-Carmen Bălăiaşa în Dosarul nr. 2.543/866/2014 al Judecătoriei Paşcani - Secţia civilă.

4.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5.Preşedintele Curţii, având în vedere identitatea dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie problema conexării lor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor menţionate. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 966D/2014 la Dosarul nr. 926D/2014, care a fost primul înregistrat.

6.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

7.Prin încheierile din 19 septembrie 2014 şi, respectiv, 2 octombrie 2014, pronunţate în dosarele nr. 12.683/271/2014, şi, respectiv, nr. 2.543/866/2014, Judecătoria Oradea - Secţia civilă şi, respectiv, Judecătoria Paşcani - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Ioan Cigan şi, respectiv, Cleopatra-Carmen Bălăiaşa în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare referitoare la obligaţia restituirii taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

8.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin încălcarea art. 1 alin. (4), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1), art. 52, art. 53, art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, precum şi a art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Se precizează, mai întâi, că legislaţia naţională în baza căreia a fost percepută taxa pe poluare în perioada 2008-2012 a fost declarată incompatibilă cu art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, prin Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţată la 7 aprilie 2011 în Cauza C-402/09 Ioan Tatu împotriva Statului român prin Ministerul Finanţelor şi Economiei şi alţii. Efectul acestei hotărâri constă în obligaţia statului român de a restitui taxele astfel încasate, împrejurare ce a condus, în lipsa unui act normativ în acest sens, la pronunţarea hotărârilor judecătoreşti, definitive şi irevocabile împotriva statului român şi a instituţiilor sale, învestite cu titlu executoriu. Or, la 3 ani după Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, care, prin prevederile legale criticate, limitează drepturile persoanelor îndreptăţite de a intra în posesia sumelor de bani la care statul român a fost obligat.

9.Astfel, principiul separaţiei puterilor este înfrânt, în opinia autorilor excepţiei, prin aceea că ordonanţa de urgenţă criticată "a intervenit peste dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti şi peste prevederea legală privind executarea de bunăvoie, dintr-o dată, a hotărârilor judecătoreşti", astfel cum dispune Codul de procedură civilă, acesta fiind un act normativ adoptat de Parlament. Or, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 prevede executarea hotărârilor judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în tranşe, pe parcursul a 5 ani şi numai după îndeplinirea unei noi proceduri administrative, ce presupune depunerea unei noi cereri la organele fiscale. Intervenţia legiuitorului în etapa executării silite - parte integrantă a procesului - este, totodată, de natură a crea discriminări între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, aceea de creditori ai organelor financiare ale statului, în sensul că au obţinut, în fapt, restituirea taxei pe poluare doar acele persoane ale căror cereri s-au soluţionat mai rapid şi au solicitat imediat punerea în executare a hotărârii judecătoreşti, anterior intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă criticate. Discriminarea creată este cu atât mai pronunţată dacă se are în vedere faptul că priveşte persoane care au achitat în acelaşi timp taxa pe poluare, dar obţin restituirea ei la momente diferite în timp, în funcţie de criteriul aleatoriu al timpului necesar soluţionării cererilor de restituire şi al punerii în executare a titlului executoriu.

10.Neexecutarea de către organele fiscale a hotărârilor judecătoreşti decât prin eşalonarea plăţii, pe parcursul a 5 ani, aduce atingere şi dreptului de proprietate asupra sumelor de restituit, deoarece creanţa asupra statului constituie un "bun" în sensul Convenţiei şi este garantată inclusiv de art. 44 alin. (1) din Constituţie. Se mai arată că restrângerea impusă prin ordonanţa de urgenţă criticată nu se justifică sub condiţiile stricte cuprinse la art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi de art. 53 din Constituţie şi că ar trebui să existe simetrie şi în privinţa modalităţii de restituire a taxei, din moment ce aceasta a fost percepută într-o singură tranşă. Se mai afirmă că actul normativ criticat înfrânge, prin textele de lege indicate, şi art. 52 din Constituţie, referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

11.Totodată, limitarea, în sensul de afectare, a unui drept fundamental pe calea ordonanţei de urgenţă a Guvernului nu este permisă de art. 115 alin. (6) din Constituţie. Actul normativ criticat nu răspunde nici cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, în sensul că justificarea reală a adoptării ordonanţei de urgenţă, şi anume dificultăţile financiare ale statului în executarea hotărârilor judecătoreşti de restituire a taxei pe poluare, nu reprezintă, în fapt, o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată. Curtea Constituţională a arătat, prin Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, că motivele ce ţin de inexistenţa unor fonduri suficiente nu sunt de natură să justifice adoptarea unei ordonanţe de urgenţă. Autorii excepţiei apreciază că sumele încasate prin achitarea taxei de poluare depăşesc oricum fondul necesar restituirii acesteia, deoarece nu toţi contribuabilii au solicitat sau au obţinut restituirea ei.

12.În final, se arată că, potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenţie, astfel cum a fost interpretat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, executarea unei hotărâri judecătoreşti trebuie considerată parte integrantă a procesului, iar împiedicarea, anularea sau amânarea pe o perioadă lungă de timp a executării hotărârii judecătoreşti poate atrage răspunderea statului, în condiţiile în care acesta ar trebui să aibă un comportament activ şi să pună la dispoziţia justiţiabililor mijloace adecvate pentru evitarea oricărei întârzieri în executare (hotărârile din 19 martie 1997, pronunţată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 40, şi din 17 iunie 2003, pronunţată în Cauza Ruianu împotriva României, paragrafele 65 şi 66). Mai mult, Curtea Europeană a considerat că nu este oportun să i se solicite unei persoane care a obţinut, în urma unei proceduri judiciare, o creanţă împotriva statului, să iniţieze ulterior o executare silită pentru a obţine o reparaţie, deoarece, în asemenea cazuri, statul trebuie ca, prin organele sale, să ia toate măsurile necesare executării, fără a putea invoca lipsa fondurilor drept motiv al neexecutării acestei obligaţii (Hotărârea din 27 mai 2004, pronunţată în Cauza Metaxas împotriva Greciei, paragraful 19 şi Hotărârea din 7 mai 2002, pronunţată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, paragraful 35).

13.Judecătoria Oradea - Secţia civilă nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 926D/2014.

14.Judecătoria Paşcani - Secţia civilă apreciază, în Dosarul nr. 966D/2014, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând argumente de natura celor cuprinse în Decizia Curţii Constituţionale nr. 161 din 22 aprilie 2003.

15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

16.Guvernul, exprimându-şi punctul de vedere în Dosarul nr. 926D/2014, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că prin actul normativ criticat nu se refuză aplicarea hotărârilor judecătoreşti şi nu se neagă existenţa şi întinderea dreptului de proprietate astfel stabilit, ci, din contră, îl recunoaşte, statul luându-şi angajamentul ferm de a executa acele hotărâri întocmai, potrivit criteriilor rezonabile şi obiective stabilite în ordonanţa de urgenţă. Prin urmare, nu se poate pretinde încălcarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi nici a principiului egalităţii, deoarece modalitatea de executare eşalonată a sumelor de bani stabilite prin hotărârile judecătoreşti este aplicabilă în baza unei noi reglementări, care produce efecte de la intrarea sa în vigoare faţă de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică. Se mai susţine că măsura suspendării de drept a procedurilor de executare este una necesară pentru realizarea finalităţii avute în vedere, constând în executarea hotărârilor judecătoreşti, fiind impusă, totodată, de specificitatea raporturilor juridice de drept fiscal şi procedură fiscală, materii ce aparţin sferei dreptului public, asupra cărora statul dispune de o marjă largă de apreciere şi în care subiectele de drept nu pot fi egale în drepturi şi obligaţii. Situaţia reglementată prin actul normativ criticat corespunde unei situaţii extraordinare în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie, vizând un grad mare de abatere de la obişnuit, o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă şi independentă de voinţa Guvernului, care punea în pericol un interes public, respectiv stabilitatea economică a statului român.

17.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, se arată că măsura contestată urmăreşte un scop legitim - menţinerea echilibrului bugetar - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză. Aşadar, situaţia particulară ivită şi motivată prin existenţa unei situaţii extraordinare este una care reclamă o diferenţă evidentă de tratament juridic. Or, măsurile dispuse în materie au fost de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-şi executa creanţa. În plus, prin prevederile criticate Guvernul nu refuză aplicarea hotărârilor judecătoreşti, ci, din contră, le recunoaşte şi îşi ia angajamentul ferm de a le executa întocmai potrivit unor criterii rezonabile şi obiective. Totodată, eşalonarea plăţii unor sume de bani, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătoreşti, poate fi considerată a fi în concordanţă cu principiile consacrate de jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii, respectiv: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, un termen rezonabil de executare integrală şi acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Nu poate fi reţinută nici critica referitoare la încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie, din moment ce preambulul ordonanţei de urgenţă examinate cuprinde toate elementele ce indică existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile şi independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public şi pentru a cărei contracarare nu se putea interveni decât pe calea ordonanţei de urgenţă. Actul normativ astfel adoptat nici nu "afectează" drepturile şi libertăţile fundamentale pentru a fi în contradicţie cu prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie.

18.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

19.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

20.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014, care au următorul cuprins:

(1)Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.

(2)Cererile de restituire ale contribuabililor prevăzuţi la alin. (1) se soluţionează, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranşelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administraţia Fondului pentru Mediu.

(3)Termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data împlinirii termenului prevăzut la alin. (2).

(4)În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(5)Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

(6)Procedura de efectuare a plăţii titlurilor executorii va fi stabilită prin ordin comun al ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al ministrului finanţelor publice, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).

(7)Plăţile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6).

21.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 16 alin. (1) cu privire la principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 115 alin. (4) şi (6), referitoare la condiţiile în care pot fi adoptate ordonanţele de urgenţă. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul de acces la un tribunal şi dreptul la un proces echitabil, şi ale art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

22.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a mai examinat conformitatea dispoziţiilor art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 faţă de aceleaşi norme fundamentale şi prin raportare la critici de neconstituţionalitate asemănătoare.

23.Prin Decizia nr. 705 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2015, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, reţinând, în esenţă, că deşi executarea silită este parte a procesului civil, totuşi, eşalonarea plăţii unor sume prevăzute în titluri executorii reprezintă una dintre modalităţile de executare ale obligaţiei, acceptată dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. În raport cu aceasta, Curtea a constatat că dispoziţiile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, odată cu stabilirea tranşelor de câte 20%, plătite pe parcursul a 5 ani calendaristici pentru sumele stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, au prevăzut şi actualizarea acestor sume cu indicele preţului de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

24.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie, din perspectiva instituirii unei discriminări în ceea ce priveşte tratamentul juridic diferit aplicat aceleiaşi categorii de persoane, Curtea a reţinut, prin aceeaşi decizie, că această diferenţă se justifică în mod obiectiv şi rezonabil, având în vedere că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 urmăreşte un scop legitim - menţinerea echilibrului bugetar şi respectarea angajamentelor interne asumate în domeniul protecţiei mediului şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză. Ca atare, situaţia particulară ivită şi motivată prin existenţa unei situaţii extraordinare este una care reclamă o diferenţă evidentă de tratament juridic.

25.Sub aspectul pretinsei afectări a dreptului de proprietate, Curtea, admiţând, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă şi executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, a reţinut că Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, fiind o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie. Totodată, faptul că dispoziţiile legale criticate, aplicându-se pentru viitor, prevăd actualizarea sumelor datorate cu indicele preţurilor de consum, asigură executarea integrală a titlului, fără a fi atins deci dreptul de proprietate.

26.În ceea ce priveşte invocarea art. 115 alin. (4) din Constituţie, cu referire la condiţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă, Curtea, după invocarea jurisprudenţei sale în această materie, a stabilit că trebuie analizat fiecare dintre motivele invocate de Guvern pentru a determina dacă implicaţiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti, în situaţia dată, se circumscriu situaţiei extraordinare sau unor elemente de oportunitate legislativă. Prin urmare, pornind de la premisa de necontestat că situaţia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională, Curtea a analizat cumulat motivele invocate în preambulul ordonanţei de urgenţă pentru justificarea situaţiei extraordinare (paragraful 57 din decizie). Astfel, s-a conchis că există un grad mare de abatere de la obişnuit, şi anume de la condiţiile concrete în care executarea titlurilor executorii se face cu respectarea Codului de procedură civilă, respectiv a Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, după caz, astfel încât a apreciat că există o situaţie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie, adică o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă şi independentă de voinţa Guvernului care pune în pericol un interes public, respectiv stabilitatea economică a statului român. De asemenea, Curtea a considerat că scopul urmărit prin adoptarea actului normativ criticat - atenuarea efectelor unei stări de criză economică generalizată - implica, în mod necesar şi neechivoc, o reglementare juridică primară, rapidă, unitară şi energică, ceea ce reclama, în mod indubitabil, urgenţă. Totodată, dat fiind caracterul temporar al unei situaţii extraordinare, Curtea a subliniat că Guvernul nu poate uza de reglementarea, în viitor, în mod nelimitat, a unor proceduri derogatorii de la dreptul comun atunci când statul este debitor, deoarece este sarcina statului să găsească soluţii pentru executarea conformă a hotărârilor judecătoreşti, potrivit dreptului comun. În caz contrar, nu ar mai exista o situaţie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie, ci, mai degrabă, s-ar pune în evidenţă elemente de oportunitate legislativă.

27.Referitor la invocarea în motivarea excepţiei a dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi ale art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi principiul neretroactivităţii legii, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 705 din 27 noiembrie 2014, precitată, că acestea nu pot fi reţinute, întrucât, pe de o parte, astfel cum s-a arătat mai sus, prin actul normativ criticat legiuitorul delegat nu refuză aplicarea hotărârilor judecătoreşti, ci stabileşte anumite măsuri pentru punerea în aplicare a acestora, şi, pe de altă parte, textele de lege criticate au aplicabilitate exclusiv pentru viitor.

28.Întrucât faţă de cele mai sus examinate, în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei la care s-a făcut mai sus referire, Curtea constată că atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată sunt valabile şi în cauza de faţă.

29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Cigan şi, respectiv, Cleopatra-Carmen Bălăiaşa în dosarele nr. 12.683/271/2014, şi, respectiv, nr. 2.543/866/2014 ale Judecătoria Oradea - Secţia civilă şi, respectiv, Judecătoria Paşcani - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi Judecătoriei Paşcani - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi