Decizie nr. 676 din 13 noiembrie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Silvia Ciup în Dosarul nr. 11.357/30/2013 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 539D/2014.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că nu se instituie o discriminare, măsurile stabilite prin dispoziţiile criticate au un scop legitim, totodată, Guvernul recunoscând drepturile stabilite prin hotărâri judecătoreşti, astfel că nu se poate reţine pretinsa încălcare a dreptului de proprietate. De asemenea, menţionează jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la marja de apreciere a statelor în materie fiscală.

4.În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 din Constituţie, învederează că din examinarea prevederilor pretins a fi neconstituţionale nu rezultă înfrângerea imparţialităţii justiţiei.

5.Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 148 din Constituţie, arată că acestea nu sunt afectate, dimpotrivă, actul normativ criticat pune în aplicare cele statuate prin hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. În acest context, menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6.Prin Încheierea din 24 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 11.357/30/2013, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Silvia Ciup într-o cauză având ca obiect pretenţii, respectiv o cerere prin care solicită obligarea Administraţiei Finanţelor Publice Timiş - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timişoara la plata, de îndată şi fără eşalonare, a unei sume reprezentând diferenţa de dobândă fiscală calculată asupra sumei reprezentând taxa pe poluare restituită prin hotărâre judecătorească.

7.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 încalcă dispoziţiile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44, art. 124 alin. (2) şi art. 148 din Constituţie. Totodată, arată că se încalcă şi principiul neretroactivităţii, întrucât se aplică şi situaţiilor anterioare, respectiv obligaţiilor de restituire a taxelor stabilite prin hotărâri definitive deja existente la data intrării în vigoare a prevederilor criticate. De asemenea, susţine că aceste dispoziţii sunt discriminatorii, deoarece cetăţenilor aflaţi în situaţii similare li se aplică un tratament diferit.

8.Garantarea creanţelor faţă de stat este lipsită de conţinut, ca urmare a eşalonării, pe o perioadă de 5 ani, a unei creanţe stabilite printr-o hotărâre definitivă, deoarece sumele mici aferente taxelor, raportat la cei 5 ani, nu mai au utilitate, mulţi dintre cetăţenii care au dreptul la returnarea acestor taxe urmând a nu mai exista fizic peste 5 ani.

9.Totodată, se arată că sunt încălcate tratatele Uniunii Europene, respectiv principiile echivalenţei, efectivităţii şi al proporţionalităţii remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii Europene ocazionate particularilor prin "aplicarea unei legislaţii neconforme cu dreptul".

10.Se mai susţine că, prin dispoziţiile criticate, statul nu-şi poate acoperi propria culpă, deoarece, dacă a aplicat o legislaţie neconformă cu dreptul Uniunii Europene, acesta nu poate ca ulterior să îşi stabilească condiţiile în care răspunde, peste hotărârile judecătoreşti, care nu pot fi modificate prin ordonanţe, deoarece se aduce atingere separaţiei puterilor în stat. De asemenea, menţionează că trebuie avută în vedere "o problemă de echitate constituţională", respectiv faptul că, dacă cetăţeanul a plătit toată taxa odată, nu este normal ca returnarea să se facă în 5 ani, altfel nu există stat de drept.

11.Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3) şi art. 44 alin. (1) şi (2) prin raportare la art. 148 şi prin prisma principiului echivalenţei şi efectivităţii, precum şi a art. 17 şi 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

12.În acest context, se arată că instanţa reţine jurisprudenţa Curţii Constituţionale în privinţa controlului de constituţionalitate a unei legi interne prin raportare la prevederile art. 148 din Constituţie, respectiv faptul că nu este de competenţa Curţii să analizeze conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) prin prisma art. 148 din Constituţie, o atare competenţă, şi anume aceea de a stabili dacă există contrarietate între legea naţională şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, aparţinând instanţei de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă şi legală, din oficiu sau la cererea părţii, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 267 din TFUE la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Cu toate acestea, aplicând criteriile stabilite în Decizia Curţii Constituţionale nr. 668 din 18 mai 2011, apreciază ca fiind îndeplinită condiţionalitatea cumulativă referitoare la calitatea normei de drept comunitar şi la relevanţa constituţională, conţinutul normativ comunitar putând susţine şi posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei. Astfel, în ceea ce priveşte prima condiţie, instanţa apreciază că principiul echivalenţei şi eficacităţii, mai sus expuse, au un conţinut clar, precis şi neechivoc stabilit de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, iar relevanţa sa constituţională se regăseşte în conţinutul art. 16 şi art. 21 din Constituţia României, respectiv egalitatea în drepturi şi accesul la justiţie, iar dreptul de proprietate consfinţit de Cartă, prin prisma prevederilor art. 52 care face trimitere la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, are, cel puţin la nivel minimal, un conţinut clar, precis şi neechivoc, relevanţa constituţională fiind evidenţiată în conţinutul art. 44 din Constituţie.

13.Ca atare, rămânând la aprecierea Curţii Constituţionale legalitatea şi oportunitatea controlului de constituţionalitate în condiţiile mai sus arătate, apreciază că acest control s-ar impune a fi efectuat.

14.De asemenea, în esenţă, apreciază că eşalonarea pe o durată de 5 ani, cu plata anuală a unei cote de 20% din sumele datorate, determină o fracţionare excesivă a sumelor cuvenite şi achitate integral de către persoanele îndreptăţite la restituire, echivalând practic cu privarea de o despăgubire adecvată şi într-un termen rezonabil pentru prejudiciul cauzat prin plata nedatorată a taxei sau, cel puţin, pot fi considerate ca fiind descurajante. În ceea ce priveşte respectarea dreptului de proprietate, recunoscut atât la nivel constituţional, cât şi la nivelul celor două jurisdicţii internaţionale, se constată că din conţinutul prevederilor art. 17 şi art. 52 din Cartă rezultă că o restrângere a exerciţiului dreptului de proprietate trebuie să respecte anumite condiţii. Or, verificând condiţiile pe care trebuie să le respecte o astfel de ingerinţă, se constată că măsura este prevăzută de lege, însă nu pare să respecte substanţa drepturilor recunoscute persoanelor îndreptăţite.

15.De asemenea, în ceea ce priveşte condiţia ca măsura să fie necesară, se reţine că legiuitorul beneficiază, atunci când pune în aplicare politicile sale, de flexibilitate în a aprecia asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită o reglementare şi a modalităţilor de aducere la îndeplinire, precum şi faptul că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a stabilit deja, de principiu, că măsurile luate pentru a salva echilibrul bugetar între veniturile şi cheltuielile publice pot fi considerate că urmăresc un scop de utilitate publică. Cu toate acestea, însă, în contextul în care este necontestat şi recunoscut implicit de către legiuitor faptul că restituirea taxelor pentru poluare, ca urmare a constatării neconformităţii unor astfel de taxe cu prevederile Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, a dobândit amploarea unui fenomen prin numărul covârşitor de cauze la nivel naţional în care se solicită restituirea acestor taxe, se reţine că măsura eşalonării restituirii taxelor a fost adoptată după mai bine de 3 ani de când restituirea taxelor pentru poluare se dispune în mod constant pe cale judecătorească, iar expunerea de motive se limitează doar la a indica generic necesitatea păstrării echilibrului bugetar şi dificultăţile întâmpinate la punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti, respectiv executarea silită a acestora, fără a evoca o situaţie excepţională care să fi intervenit pe parcursul acestei perioade. Arată că taxele pentru poluare, respectiv pentru timbrul de mediu, se fac venit la bugetul de stat, iar timbrul de mediu vizează o sferă mai largă a persoanelor obligate la plata acestei taxe, astfel că, în vreme ce autoritatea statală eşalonează pe o perioadă de 5 ani restituirea sumelor persoanelor îndreptăţite prin hotărâri judecătoreşti, în aceeaşi perioadă, se încasează, în principiu, aceeaşi taxă, care astfel este "recuperată". Tot în acest context, instanţa opinează că nu este respectat nici principiul proporţionalităţii, considerând că particularii îndreptăţiţi la restituirea taxelor şi a despăgubirilor suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă.

16.Totodată, în susţinerea celor mai sus enunţate, menţionează jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

17.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

18.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate, în raport cu art. 148 alin. (1) din Constituţie, este inadmisibilă, iar în raport cu celelalte prevederi constituţionale invocate este neîntemeiată. În acest sens arată că în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), aceasta nu poate fi reţinută din moment ce Guvernul nu refuză aplicarea hotărârilor judecătoreşti, ci, din contră, le recunoaşte şi îşi ia angajamentul ferm de a le executa întocmai potrivit criteriilor rezonabile şi obiective stabilite în actul normativ criticat şi potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

19.Referitor la eventualele discriminări între cetăţeni, învederează că autorul criticii de neconstituţionalitate nu remarcă diferenţa între cele două categorii de persoane, respectiv cele care au pus în executare hotărârile judecătoreşti şi cele care nu au pus în executare respectivele hotărâri judecătoreşti. Or, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite.

20.Raportat la critica ce pretinde încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, care consacră principiul neretroactivităţii legii, menţionează că dispoziţiile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 se aplică numai pentru viitor.

21.Dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie, menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, nu precizează că garantarea creanţelor asupra statului presupune executarea lor de îndată. În acest context, menţionează jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

22.Referitor la încălcarea art. 124 alin. (2) din Constituţie, care consacră caracterul unic şi egal al justiţiei, menţionează că semnificaţia unicităţii justiţiei este aceea că se înfăptuieşte de acelaşi sistem de organe al instanţelor judecătoreşti, indiferent de natura litigiului, aspect ce nu este înfrânt de dispoziţiile legale criticate.

23.Privitor la "încălcarea tratatelor Uniunii Europene", arată că aceste aspecte sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

24.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, faţă de art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, arată că aceasta nu poate fi reţinută. Normele criticate prin care puterea executivă a instituit condiţiile de plată eşalonată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu sunt de natură a aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii. Menţionează că, în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, aceasta însemnând că nu urmăreşte un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere. Totodată, aceeaşi instanţă europeană a arătat că statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context. Or, în cauza de faţă, astfel cum au fost şi cazuri anterioare, măsura contestată urmăreşte un scop legitim - menţinerea echilibrului bugetar - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză. Aşadar, situaţia particulară ivită şi motivată prin existenţa unei situaţii extraordinare este una care reclamă o diferenţă evidentă de tratament juridic.

25.Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 faţă de art. 44 din Constituţie, precizează că asupra măsurii de eşalonare a plăţii unor sume de bani ce constituie obiect al unor creanţe asupra statului, Curtea Constituţională a statuat, în numeroase cazuri, că acest mecanism este acceptat. Eşalonarea plăţii unor sume de bani, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătoreşti, poate fi considerată în concordanţă cu principiile consacrate de jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii, respectiv: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, un termen rezonabil de executare integrală şi acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate.

26.De asemenea, arată că executarea eşalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi băneşti nu este interzisă în niciun mod de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica.

27.Referitor la celelalte critici de neconstituţionalitate, precizează că acestea nu pot fi reţinute, normele indicate fiind în concordanţă cu principiile constituţionale invocate.

28.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

29.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

30.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014, care au următorul cuprins: "(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.

(2)Cererile de restituire ale contribuabililor prevăzuţi la alin. (1) se soluţionează, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranşelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administraţia Fondului pentru Mediu.

(3)Termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data împlinirii termenului prevăzut la alin. (2).

(4)În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(5)Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

(6)Procedura de efectuare a plăţii titlurilor executorii va fi stabilită prin ordin comun al ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al ministrului finanţelor publice, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).

(7)Plăţile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6)."

31.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2) - "România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială", art. 16 alin. (1) - "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", art. 44 alin. (1) teza întâi - "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate", art. 124 alin. (2) - "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi" şi ale art. 148 - "Integrarea în Uniunea Europeană". De asemenea, face trimitere la articolele care "reglementează separaţia puterilor în stat şi imposibilitatea puterii executive de a aduce atingere puterii judecătoreşti cu privire la hotărârile judecătoreşti emise de aceasta", precum şi la principiul neretroactivităţii, aşadar, Curtea reţine în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate şi invocarea dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi art. 15 alin. (2) din Constituţie.

32.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, printre altele, se arată că aceasta a fost adoptată având în vedere următoarele aspecte:

–dificultăţile întâmpinate până în prezent în ceea ce priveşte executarea hotărârilor judecătoreşti având ca obiect acordarea contravalorii taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,

–influenţa negativă pe care o are executarea silită a titlurilor executorii, în condiţiile dreptului comun, atât asupra bugetului Administraţiei Fondului pentru Mediu, cât şi asupra bugetului general consolidat;

–necesitatea instituirii unor reglementări speciale, cu aplicabilitate limitată în timp, privind executarea silită a hotărârilor judecătoreşti prin care au fost acordate contravalorile taxei pe poluare pentru autovehicule şi taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule;

–imposibilitatea menţinerii echilibrelor bugetare şi, în mod implicit, atât nerespectarea angajamentelor interne asumate de Administraţia Fondului pentru Mediu, cât şi neîndeplinirea obligaţiilor, în domeniul protecţiei mediului, pe care România le are în calitate de stat membru al Uniunii Europene.

33.Din examinarea prevederilor criticate, respectiv ale art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, reiese că acestea instituie eşalonarea plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015. Astfel, plata acestora se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora. De asemenea, se prevede că pe această perioadă orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

34.Cererile de restituire se soluţionează în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranşelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administraţia Fondului pentru Mediu. Totodată, procedura de efectuare a plăţii titlurilor executorii va fi stabilită prin ordin comun al ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al ministrului finanţelor publice.

35.De asemenea, sumele prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, plătite în temeiul acestei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

36.Acelaşi regim este aplicabil şi pentru plăţile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă şi pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită.

37.În ceea ce priveşte constituţionalitatea instituirii eşalonării plăţii unor sume prevăzute în titluri executorii, precum şi asupra suspendării de drept a oricărei proceduri de executare silită, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în numeroase cauze. Astfel, în materia eşalonării plăţii sumelor aferente titlurilor executorii este de menţionat Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, prin care Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.

38.Prin Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, Curtea a reţinut că procesul civil parcurge două faze: judecata şi executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei de constrângere a statului sau al altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că executarea unei hotărâri, indiferent de instanţa care a pronunţat-o, trebuie considerată parte integrantă a procesului, în sensul art. 6 din Convenţie, iar în ipoteza în care autorităţile sunt obligate să acţioneze în vederea executării unei hotărâri judecătoreşti şi manifestă abstenţiune, această conduită este apreciată ca angajând răspunderea statului, în condiţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţie, obligaţia statului de a asigura celeritatea procedurilor judiciare fiind una de rezultat (Hotărârea din 29 august 1996, pronunţată în Cauza Di Pede împotriva Italiei, paragrafele 20-24, Hotărârea din 26 septembrie 1996, pronunţată în Cauza Zappia împotriva Italiei, paragrafele 16-20, şi Hotărârea din 19 martie 1997, pronunţată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 40). În acest sens este şi Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014.

39.Prin Hotărârea din 17 iunie 2003, pronunţată în Cauza Ruianu împotriva României, paragraful 65, Curtea europeană a reţinut că dreptul la justiţie garantat de art. 6 din Convenţie protejează în egală măsură şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi obligatorii, care, într-un stat ce respectă preeminenţa dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia dintre părţi. Prin urmare, executarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp.

40.În ceea ce priveşte modalitatea de executare, Curtea a statuat că executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica modalitate posibilă de executare care poate fi aplicată (Decizia nr. 353 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 27 iulie 2011).

41.Astfel, legiuitorul poate stabili anumite măsuri, respectiv plata eşalonată a unor sume prevăzute în titluri executorii, sens în care sunt şi prevederile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, prin care legiuitorul delegat a instituit o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-şi executa creanţa.

42.În acest context se observă că prin Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Curtea a reţinut că mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătoreşti, poate fi considerat în concordanţă cu principiile consacrate de jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Or, dispoziţiile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 stabilind tranşele, reactualizează cu indicele preţului de consum executarea pe cinci ani, îndeplinind astfel cerinţele stabilite în jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

43.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 4 alin. (2), care statuează că "România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială", ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", precum şi ale art. 44 alin. (1) teza întâi - "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate", se constată că aceasta este neîntemeiată.

44.În jurisprudenţa sa, spre exemplu, Decizia nr. 371 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 5 august 2014, instanţa de contencios constituţional a arătat că, în ceea ce priveşte pretinsa discriminare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, aceasta însemnând că nu urmăreşte un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere (în acest sens, a se vedea hotărârile din 23 iulie 1968, 13 iunie 1979, 28 noiembrie 1984, 28 mai 1985, 16 septembrie 1996, 18 februarie 1999 şi, respectiv, 6 iulie 2004, pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, Rasmussen împotriva Danemarcei, paragrafele 35, 38 şi 40, Abdulaziz, Cabales şi Balkandali împotriva Regatului Unit, paragraful 72, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Larkos împotriva Cipru, paragraful 29, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, paragraful 24). Totodată, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context (în acest sens, a se vedea hotărârile din 23 iulie 1968, 28 mai 1985 şi, respectiv, 6 iulie 2004, pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, paragraful 24).

45.Or, astfel cum reiese din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, măsura contestată urmăreşte un scop legitim - menţinerea echilibrului bugetar şi respectarea angajamentelor interne asumate în domeniul protecţiei mediului - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză. Ca atare, situaţia particulară ivită şi motivată prin existenţa unei situaţii extraordinare este una care reclamă o diferenţă evidentă de tratament juridic.

46.În cauză, măsura suspendării de drept a procedurilor de executare este una necesară pentru a se putea realiza finalitatea avută în vedere, respectiv eşalonarea sumelor rezultate din hotărâri judecătoreşti, fiind aplicată în mod egal tuturor persoanelor ce intră sub incidenţa acesteia.

47.Cu privire la dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă şi executorie constituie un bun în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie. Aşadar, neexecutarea plăţii într-un termen rezonabil constituie o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca şi faptul că lipsa de lichidităţi nu poate justifica un asemenea comportament (în acest sens, a se vedea hotărârile din 19 octombrie 2000 şi 7 mai 2002, pronunţate în cauzele Ambruosi împotriva Italiei, paragraful 40, şi Burdov împotriva Rusiei, paragraful 41). Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, fiind o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie.

48.Totodată, pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanţa de urgenţă criticată prevede că acestea se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanţei. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume. De asemenea, textul criticat se aplică pentru viitor.

49.În ceea ce priveşte menţionarea în susţinerea excepţiei a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi a dispoziţiilor art. 124 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi", Curtea observă că Guvernul nu refuză aplicarea hotărârilor judecătoreşti, ci, din contră, le recunoaşte şi îşi ia angajamentul ferm de a le executa întocmai potrivit criteriilor rezonabile şi obiective stabilite în actul normativ contestat. Prin urmare, se constată că ordonanţa de urgenţă nu este o măsură prin care se interzice nici măcar temporar executarea unei hotărâri judecătoreşti şi, în consecinţă, nu reprezintă o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justiţiei.

50.Referitor la invocarea prevederilor art. 148 din Constituţie, Curtea constată că prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, a statuat că, întrucât Curtea Constituţională nu este nici legiuitor pozitiv şi nici o instanţă judecătorească cu competenţa de a interpreta şi a aplica dreptul european în litigiile ce antamează drepturile subiective ale cetăţenilor, folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate ca normă interpusă celei de referinţă implică, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, o condiţionalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate. Într-o atare ipoteză demersul Curţii Constituţionale este distinct de simpla aplicare şi interpretare a legii, competenţă ce aparţine instanţelor judecătoreşti şi autorităţilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce ţin de politica legislativă promovată de Parlament sau Guvern, după caz. Prin prisma condiţionalităţii cumulative enunţate, rămân la aprecierea Curţii Constituţionale aplicarea în cadrul controlului de constituţionalitate a hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi formularea de către ea însăşi de întrebări preliminare în vederea stabilirii conţinutului normei europene. O atare atitudine ţine de cooperarea dintre instanţa constituţională naţională şi cea europeană, precum şi de dialogul judiciar dintre acestea, fără a se aduce în discuţie aspecte ce ţin de stabilirea unor ierarhii între aceste instanţe.

51.Or, în materia taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum şi a dobânzilor calculate, până la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat astfel:

–În Cauza C-402/09 Ioan Tatu împotriva Statului român prin Ministerul Finanţelor şi Economiei, Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Sibiu, Administraţiei Finanţelor Publice Sibiu, Administraţiei Fondului pentru Mediu, Ministerului Mediului, ca urmare a cererii de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009, instanţa europeană a arătat că "prevederile art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor astfel de vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură ca şi cele de pe piaţa naţională".

–În Cauza C-565/11 - Mariana Irimie împotriva Administraţiei Finanţelor Publice Sibiu, Administraţiei Fondului pentru Mediu [întrebare preliminară formulată de Tribunalul Sibiu - România] s-a reţinut că "dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speţă articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie cuantumul acestei taxe şi să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plăţii sale de către contribuabil".

52.Ca atare, cele reţinute prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, respectiv "În cauză, deşi înţelesul normei europene a fost desluşit de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, cerinţele rezultate din această hotărâre nu au relevanţă constituţională, ele ţinând mai degrabă de obligaţia Legislativului de a edicta norme în sensul hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în caz contrar găsindu-şi eventual aplicarea art. 148 alin. (2) din Constituţia României", se aplică mutatis mutandis şi în prezenta cauză.

53.Aşadar, legiuitorul a respectat hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene tocmai prin emiterea actului normativ, act pe care Curtea Constituţională îl apreciază ca fiind în conformitate cu prevederile Constituţiei.

54.Referitor la invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi a principiului neretroactivităţii legii, Curtea constată că acestea nu pot fi reţinute, întrucât, pe de o parte, astfel cum s-a arătat mai sus, prin actul normativ criticat legiuitorul delegat nu refuză aplicarea hotărârilor judecătoreşti, ci stabileşte anumite măsuri pentru punerea în aplicare a acestora, şi, pe de altă parte, textele de lege criticate au aplicabilitate exclusiv pentru viitor.

55.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Silvia Ciup în Dosarul nr. 11.357/30/2013 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 noiembrie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu