Lege nr. 132 din 15 iulie 1997 (republicată)

Notă *) Republicată în temeiul art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013, cu modificările ulterioare, dânduse textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 132/1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 18 iulie 1997 şi a mai fost modificată şi completată prin Legea nr. 410/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 132/1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 986 din 27 octombrie 2004.

Capitolul IDispoziţii generale

Articolul 1

Rechiziţia de bunuri şi prestările de servicii reprezintă măsura cu caracter excepţional prin care autorităţile publice împuternicite prin lege obligă operatorii economici, instituţiile publice, precum şi alte persoane juridice şi fizice la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile, în condiţiile prezentei legi.

Articolul 2

(1)Bunurile rechiziţionate sunt puse la dispoziţie forţelor destinate apărării naţionale sau a autorităţilor publice, la declararea mobilizării parţiale sau totale a forţelor armate ori a stării de război, la instituirea stării de asediu sau de urgenţă, atât pentru prevenirea, localizarea, înlăturarea urmărilor unor dezastre, cât şi pe timpul acestor situaţii.

(2)Bunurile consumptibile şi cele perisabile pot fi rechiziţionate definitiv, cu plata despăgubirilor prevăzute de lege.

(3)Cetăţenii apţi de muncă pot fi chemaţi pentru prestări de servicii în interes public, constând în efectuarea unor lucrări sau desfăşurarea unor activităţi în situaţiile prevăzute la alin. (1).

Articolul 3

Rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public se fac în scopul:

a)rezolvării problemelor materiale de orice natură, asigurării de mână de lucru şi de cartiruire sau cazare necesare forţelor destinate apărării, autorităţilor publice, sinistraţilor, refugiaţilor, populaţiei afectate de consecinţele războiului şi prizonierilor de război;

b)funcţionării operatorilor economici şi instituţiilor publice;

c)funcţionării şi exploatării sistemelor de telecomunicaţii şi căilor de comunicaţii.

Articolul 4

Rechiziţionarea de bunuri şi chemarea persoanelor fizice pentru prestări de servicii în interes public se dispun astfel:

a)la declararea mobilizării parţiale sau totale, precum şi a stării de război, prin decretul de declarare emis de Preşedintele României;

b)la instituirea stării de asediu sau de urgenţă, prin decretul de instituire emis de Preşedintele României;

c)în cazul prevenirii, localizării şi înlăturării urmărilor unor dezastre, prin hotărâre a Guvernului sau prin ordine ale prefecţilor.

Articolul 5

(1)Se pot rechiziţiona:

a)mijloace de transport cu tracţiune animală, auto, feroviare, aeriene şi navale;

b)instalaţii portuare şi dane;

c)sisteme, instalaţii şi tehnică de aerodrom, de comunicaţii şi de telecomunicaţii;

d)surse de alimentare energetice;

e)tehnică de calcul;

f)tehnică şi materiale topografice, tipografice, audiovizuale, de construcţii şi de căi ferate;

g)carburanţi-lubrifianţi, utilaje şi materiale pentru transportul şi depozitarea acestora;

h)clădiri;

i)terenuri;

j)piese de schimb şi materiale pentru întreţinere şi reparaţii;

k)utilaje şi materiale pentru dotarea atelierelor de reparaţii;

l)articole de echipament, de protecţie, de regie, de gospodărie şi de igienă personală;

m)alimente şi materiale pentru preparat, servit, distribuit şi transportat hrana;

n)animale;

o)furaje;

p)tehnică, aparatură şi materiale sanitar-veterinare.

(2)Pentru bunurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-f), h), i) şi n) planificarea rechiziţiei se realizează din timp de pace prin planul de rechiziţii judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti.

(3)Bunurile sunt rechiziţionate de la proprietarii sau deţinătorii lor legali.

(4)Bunurile rechiziţionabile vor avea starea tehnică şi de calitate necesară folosirii lor în scopul pentru care se rechiziţionează.

(5)Odată cu bunurile rechiziţionate se predau şi echipamentele aferente, fără de care nu pot fi utilizate.

(6)Nimeni nu poate fi obligat a da un bun, dacă în momentul cererii nu îl are în posesie sau în folosinţă legală.

Articolul 6

(1)Rechiziţionarea bunurilor şi chemarea persoanelor fizice pentru prestări de servicii în interes public, în situaţiile prevăzute de prezenta lege, se fac de către centrele militare, în caz de mobilizare sau de război, precum şi de către prefect, pentru prevenirea, localizarea şi înlăturarea urmărilor unor dezastre.

(2)Rechiziţionarea navelor, a mijloacelor plutitoare şi portuare se face de către Statul Major al Forţelor Navale.

(3)Rechiziţionarea aeronavelor, instalaţiilor şi tehnicii de aerodrom se face de către Statul Major al Forţelor Aeriene.

(4)În mod excepţional, în timp de război, orice comandant de subunitate sau unitate militară similară sau superioară batalionului, care, în luptă, acţionează independent, este autorizat să hotărască rechiziţionarea de bunuri ori chemarea persoanelor fizice la prestări de servicii în interes public, numai prin autorităţile administraţiei publice locale şi cu asumarea răspunderii proprii.

Articolul 7

(1)Stabilirea imobilelor necesare pentru cartiruire sau cazare se face, în comun, de către autorităţile administraţiei publice locale şi de către reprezentanţii beneficiarilor.

(2)Proprietarii sau deţinătorii cu orice titlu ai imobilelor sunt obligaţi să le pună la dispoziţia beneficiarilor cu utilităţile existente la data rechiziţionării.

Articolul 8

(1)Pot fi chemate pentru prestări de servicii în interes public persoanele apte de muncă, în vârstă de 16-60 de ani bărbaţii şi de 16-55 de ani femeile.

(2)Unii specialişti, ca: medici, ingineri, subingineri, tehnicieni, economişti, farmacişti, asistenţi medicali etc., pot fi chemaţi să presteze servicii în specialităţile lor şi peste limita maximă de vârstă prevăzută la alin. (1), dar nu mai mult de 65 de ani bărbaţii şi de 60 de ani femeile. Peste aceste limite, persoanele pot fi chemate numai la cererea lor.

Capitolul IIEvidenţa bunurilor rechiziţionabile şi a persoanelor fizice chemate pentru prestări de servicii în interes public

Articolul 9

(1)Autorităţile administraţiei publice sunt obligate să asigure, în raza lor de activitate, efectuarea rechiziţiilor de bunuri şi chemarea persoanelor pentru prestări de servicii în interes public.

(2)Pentru realizarea scopului prevăzut la alin. (1), autorităţile publice împreună cu celelalte autorităţi împuternicite iau măsuri pentru:

a)verificarea ţinerii evidenţei de către operatorii economici, instituţiile publice şi alte persoane juridice deţinătoare ale bunurilor rechiziţionabile;

b)verificarea stării tehnice a mijloacelor de transport auto, navale, aeriene, a tehnicii de construcţii, portuare şi de aerodrom, rechiziţionabile;

c)verificarea existenţei materialelor, alimentelor, carburanţilor, lubrifianţilor, precum şi a altor bunuri rechiziţionabile, stabilite prin planul de mobilizare;

d)analizarea forţei de muncă ce poate fi chemată pentru prestări de servicii în interes public, de la operatorii economici, instituţiile publice, precum şi din fiecare localitate, pentru persoanele neîncadrate în muncă.

Articolul 10

(1)Operatorii economici, instituţiile publice şi celelalte persoane juridice ţin evidenţa bunurilor rechiziţionabile pe care le au în proprietate sau în folosinţă legală, conform normelor prevăzute de lege privind evidenţa bunurilor din patrimoniul lor.

(2)Evidenţa bunurilor supuse rechiziţiei, aflate în proprietatea persoanelor fizice, se ţine de către autorităţile administraţiei publice locale.

(3)Autorităţile administraţiei publice locale, persoanele juridice şi fizice, proprietare sau deţinătoare legale de bunuri repartizate prin planul de rechiziţii, sunt obligate să comunice date privind existentul, starea şi caracteristicile acestora, la cererea beneficiarilor, respectiv a prefectului, centrului militar, Statului Major al Forţelor Aeriene şi a Statului Major al Forţelor Navale, după caz.

(4)Schimbările survenite în evidenţa şi în starea bunurilor cuprinse în planul de rechiziţii aprobat se comunică de către proprietarii sau deţinătorii legali, semestrial, autorităţilor prevăzute la alin. (3).

Articolul 11

(1)Guvernul poate dispune periodic recensământul anumitor categorii de bunuri supuse rechiziţiei, stabilind totodată perioada, informaţiile şi autorităţile publice cărora li se comunică rezultatul.

(2)Proprietarii şi deţinătorii legali ai bunurilor supuse rechiziţiei sunt obligaţi să le declare şi, la cerere, să le prezinte comisiilor de recensământ.

(3)Autorităţile administraţiei publice sunt obligate să participe la operaţiunile de recensământ.

Articolul 12

Beneficiarii rechiziţiilor sunt obligaţi să ţină evidenţa acestor bunuri în unităţi fizice şi valorice.

Capitolul IIIEfectuarea rechiziţiei de bunuri şi prestărilor de servicii în interes public

Articolul 13

(1)Bunurile se rechiziţionează numai în baza ordinului de predare emis de autorităţile militare prevăzute la art. 6 din prezenta lege.

(2)Ordinul de predare a bunurilor ce se rechiziţionează va cuprinde, obligatoriu, denumirea autorităţii militare emitente şi a unităţii beneficiare, temeiul legal al rechiziţiei, datele de identificare a bunurilor, a proprietarului sau a deţinătorului acestora, precum şi menţiunile despre locul şi termenul predării bunurilor.

(3)Ordinul de predare se înmânează proprietarului sau deţinătorului legal de către delegatul centrului militar, al autorităţilor administraţiei publice locale, al poliţiei sau al unităţii beneficiare, după caz.

Articolul 14

La predarea bunurilor rechiziţionate se încheie un proces-verbal în care sunt înscrise, pe lângă datele de identificare, menţionate în ordinul de predare, starea şi valoarea bunurilor la data rechiziţiei.

Articolul 15

(1)Aeronavele, navele şi instalaţiile de aeroport şi portuare vor fi preluate, împreună cu echipajele şi personalul care le deservesc, iar mijloacele de transport auto şi tehnica de construcţii, cu şoferii şi, respectiv, cu mecanicii conductori.

(2)Alte bunuri decât cele prevăzute la alin. (1), care nu pot fi folosite decât numai cu personal calificat, vor fi preluate, de asemenea, împreună cu personalul care le deserveşte.

(3)Aeronavele şi navele rechiziţionate, aflate în afara teritoriului naţional, sunt obligate să revină din cursă în cel mai scurt timp posibil.

(4)Persoanele aflate în situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt considerate mobilizate sau chemate pentru prestări de servicii în interes public, în condiţiile prezentei legi.

Articolul 16

(1)Înştiinţarea persoanelor fizice despre prestările de servicii în interes public la care sunt chemate se face prin ordin de chemare individual sau colectiv.

(2)Ordinul de chemare va cuprinde, obligatoriu: denumirea autorităţii militare emitente şi a unităţii beneficiare, temeiul legal al chemării, numele, prenumele şi domiciliul persoanei chemate, termenul şi locul unde trebuie să se prezinte.

(3)Ordinul de chemare a salariaţilor va fi expediat la locul de muncă al acestora şi se va preda celui în cauză prin grija conducătorului său nemijlocit.

(4)Pentru celelalte persoane fizice, ordinul de chemare va fi transmis de către autorităţile administraţiei publice locale, prin unitatea de poliţie pe raza căreia persoana în cauză domiciliază sau îşi are reşedinţa.

(5)De regulă, persoanele chemate pentru prestări de servicii în interes public vor lucra, pe cât posibil, în localităţile în care îşi au domiciliul sau reşedinţa şi în domeniul pentru care sunt pregătite profesional ori au aptitudini deosebite.

Articolul 17

(1)În timpul mobilizării sau pe timp de război, persoanele chemate pentru prestări de servicii în interes public sunt rezervişti aflaţi în disponibilul centrului militar, necuprinşi în lucrările de mobilizare la locul de muncă, precum şi persoane fără obligaţii militare.

(2)În situaţiile prevăzute la alin. (1), persoanele chemate pentru prestări de servicii în interes public sunt supuse regulamentelor, disciplinei şi jurisdicţiei militare.

Capitolul IVComisii de rechiziţii. Despăgubiri. Restituiri. Contestaţii

Articolul 18

(1)Proprietarii bunurilor rechiziţionate au dreptul la despăgubiri, stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi.

(2)De asemenea, pe perioada rechiziţiei, proprietarii sau deţinătorii sunt scutiţi de impozite şi de plata taxelor pentru bunurile rechiziţionate, iar obligaţiile ce decurg din contractele legal încheiate se suspendă.

Articolul 19

Pentru stabilirea cantităţilor de bunuri rechiziţionabile, a despăgubirilor, precum şi pentru soluţionarea litigiilor care derivă din executarea rechiziţiilor se înfiinţează şi funcţionează:

a)comisii mixte de rechiziţii;

b)Comisia Centrală de Rechiziţii.

Articolul 20

(1)Comisia mixtă de rechiziţii de la nivelul judeţului sau al municipiului Bucureşti, după caz, este compusă din:

a)prefectul judeţului ori al municipiului Bucureşti - preşedinte;

b)comandantul centrului militar judeţean, respectiv comandanţii centrelor militare ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz;

c)reprezentantul Statului Major al Forţelor Aeriene sau, după caz, al Statului Major al Forţelor Navale;

d)reprezentantul inspectoratului de jandarmi judeţean sau Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti;

e)reprezentantul inspectoratului judeţean de poliţie ori al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti;

f)şeful compartimentului juridic al prefecturii;

g)reprezentantul direcţiei generale regionale a finanţelor publice - specialist în preţuri şi evaluări de bunuri;

h)şeful oficiului de mobilizare a economiei naţionale şi pregătirii teritoriului pentru apărare;

i)directorul oficiului registrului comerţului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti;

j)reprezentantul consiliului judeţean;

k)preşedintele camerei de comerţ şi industrie a judeţului sau a municipiului Bucureşti;

l)reprezentantul structurii teritoriale pentru situaţii de urgenţă.

(2)La lucrările comisiei mixte de rechiziţii pot fi invitaţi reprezentanţii instituţiilor publice care concură la pregătirea şi realizarea rechiziţiilor de bunuri şi prestărilor de servicii în interes public.

Articolul 21

(1)Comisiile prevăzute la art. 19 lit. a) se convoacă de preşedintele acestora semestrial sau ori de câte ori este necesar.

(2)Comisiile mixte de rechiziţii stabilesc cantităţile de bunuri ce pot fi rechiziţionate pe localităţi, operatori economici, instituţii publice şi alte persoane juridice, în vederea realizării integrale a scopurilor prevăzute la art. 3. (3) Anual, comisiile mixte de rechiziţii propun limitele preţurilor pentru principalele bunuri consumptibile rechiziţionabile, pe care le înaintează Comisiei Centrale de Rechiziţii.

(4)Hotărârile comisiilor sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice prevăzute în prezenta lege şi sunt aduse la îndeplinire de către autorităţile administraţiei publice locale, operatorii economici, instituţiile publice şi alte persoane juridice, la înştiinţarea autorităţilor împuternicite să efectueze rechiziţii.

Articolul 22

Comisia Centrală de Rechiziţii, organ de pregătire şi executare a rechiziţiilor, din subordinea Guvernului, este compusă din:

a)şeful Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale - preşedinte; b) 4 reprezentanţi ai Ministerului Apărării Naţionale; c) 2 reprezentanţi ai Ministerului Afacerilor Interne;

d)un reprezentant al Ministerului Justiţiei; e) 2 reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor Publice;

f)un reprezentant al Institutului Naţional de Statistică;

g)directorul general al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului;

h)un reprezentant al Băncii Naţionale a României;

i)câte un reprezentant din partea ministerelor stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Articolul 23

(1)Comisia Centrală de Rechiziţii se convoacă anual sau ori de câte ori este nevoie, de către preşedintele acesteia.

(2)Comisia Centrală de Rechiziţii, pe baza propunerilor limitelor de preţuri ale comisiilor mixte de rechiziţii, efectuate potrivit art. 21 alin. (3), stabileşte preţurile principalelor bunuri consumptibile necesare estimării fondurilor folosite la plata despăgubirilor acestora.

(3)Preţurile stabilite de Comisia Centrală de Rechiziţii se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (4) Comisia Centrală de Rechiziţii analizează şi rezolvă contestaţiile la hotărârile comisiilor mixte de rechiziţii.

(5)Hotărârile Comisiei Centrale de Rechiziţii se pun în executare de Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, prin comisiile mixte de rechiziţii.

Articolul 24

(1)Despăgubirile pentru bunurile neconsumptibile rechiziţionate se acordă astfel:

a)prin chirie, a cărei modalitate de calcul se stabileşte prin hotărâre a Guvernului;

b)prin acordarea diferenţei de valoare corespunzătoare, pentru bunurile care se restituie cu degradări majore;

c)prin acordarea unui bun similar sau prin plata contravalorii bunului, stabilită în funcţie de starea tehnică şi de gradul de uzură la momentul rechiziţionării, în cazul în care, din motive obiective, acesta nu mai poate fi restituit.

(2)Despăgubirile pentru bunurile consumptibile se acordă prin achitarea la preţul pieţei în momentul preluării, conform măsurilor dispuse în împrejurări excepţionale de către Guvern, potrivit legii.

(3)Evaluarea prejudiciilor bunurilor prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) se face de către o comisie de experţi din care fac parte în mod obligatoriu reprezentanţi ai beneficiarului, ai prefectului şi proprietarul sau deţinătorul legal, după caz, al bunului rechiziţionat.

(4)Cuantumul despăgubirilor la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale se avizează în mod obligatoriu de comisia mixtă de rechiziţii.

(5)Metodologia, cadrul de organizare şi criteriile de evaluare a despăgubirilor, pe categorii de bunuri, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Articolul 25

(1)Plata pentru prestările de servicii în interes public se face în numerar, pe baza statelor de plată întocmite de unitatea beneficiară, la fiecare sfârşit de lună sau după efectuarea serviciului, dacă acestea au durat mai puţin de o lună.

(2)În caz de îmbolnăvire sau accident de muncă, survenit pe timpul prestării de servicii în interes public, persoanele chemate beneficiază de asistenţă medicală şi medicamente sau de pensii de invaliditate, precum şi de ajutoare în cadrul asigurărilor sociale de stat, în condiţiile prevăzute pentru salariaţii din aceeaşi specialitate. În caz de mobilizare sau de război, persoanele respective beneficiază de aceste drepturi în condiţiile prevăzute pentru militari.

(3)În cazul prestării de servicii în interes public, în alte localităţi decât cele în care domiciliază sau îşi au reşedinţa persoanele chemate, cheltuielile de transport, cazare şi hrană se suportă de unităţile beneficiare.

(4)Plata prestărilor de servicii în interes public în timpul mobilizării sau pe timp de război se efectuează la nivelul stabilit prin sistemul de salarizare pentru salariaţii civili din instituţiile publice cu atribuţii în domeniul apărării, siguranţei naţionale şi ordinii publice, în condiţiile legii.

(5)Plata prestărilor de servicii în interes public, efectuate în scopul prevenirii, localizării şi înlăturării unor dezastre, se efectuează la nivelul stabilit prin sistemul de salarizare a personalului contractual din sectorul bugetar, în condiţiile legii.

Articolul 26

Plata despăgubirilor pentru bunurile rechiziţionate şi pentru prestările de servicii în interes public se face de beneficiari, astfel:

a)de către ministere şi celelalte autorităţi publice în folosul cărora s-au efectuat rechiziţiile sau prestările de servicii în interes public, din fondurile cu această destinaţie puse la dispoziţie de la bugetul de stat ori din alte fonduri constituite potrivit legii, în cazul stării de război, de mobilizare, de asediu sau de urgenţă;

b)de către autorităţile administraţiei publice, din bugetele locale sau de la bugetul de stat, pentru prevenirea, localizarea şi înlăturarea urmărilor unor dezastre.

Articolul 27

(1)Lichidarea proceselor-verbale de rechiziţie se face în timpul şi prin modalităţile de plată stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(2)Neprezentarea procesului-verbal de rechiziţie la lichidare, în termen de 3 ani de la publicarea în Monitorul Oficial al României a datei începerii plăţii, are ca urmare pierderea dreptului la despăgubiri, pentru bunurile rechiziţionate.

(3)Contestaţiile sau reclamaţiile făcute după acest termen se consideră prescrise.

(4)În cazul pierderii proceselor-verbale de rechiziţie, Comisia Centrală de Rechiziţii poate hotărî eliberarea unui duplicat numai după declararea anulării acestora în Monitorul Oficial al României.

Articolul 28

La împlinirea termenelor sau la încetarea cauzelor care au determinat rechiziţia, bunurile se restituie celor de la care au fost rechiziţionate, cu proces-verbal de restituire.

Articolul 29

(1)Contestaţiile privind preţurile practicate, valoarea de despăgubire a bunurilor rechiziţionate înscrise în documentele oficiale şi modul de achitare a acestora se adresează comisiei mixte de rechiziţii, în cel mult 90 de zile de la data încheierii procesului-verbal de restituire.

(2)Hotărârile comisiei mixte de rechiziţii pot fi contestate, în cel mult 90 de zile de la primirea lor, la Comisia Centrală de Rechiziţii, care, în cazul admiterii contestaţiei în hotărârea pronunţată, fixează preţul care urmează a fi achitat.

(3)Hotărârea Comisiei Centrale de Rechiziţii poate fi atacată în justiţie, în cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.

(4)Termenul prevăzut la alin. (3) este termen de decădere.

Capitolul VScutiri de rechiziţii de bunuri şi de prestări de servicii în interes public

Articolul 30

Nu sunt supuse rechiziţionării următoarele categorii de bunuri:

a)obiectele de uz personal şi de gospodărie casnică;

b)bunurile personale strict necesare exercitării profesiei sau ocupaţiei, prin care persoana respectivă îşi asigură existenţa;

c)vehiculele cu tracţiune animală sau mecanică aparţinând invalizilor, văduvelor de război şi orfanilor minori;

d)părţile din imobilele strict necesare ocupanţilor;

e)clădirile penitenciarelor şi ale şcolilor speciale de muncă şi reeducare;

f)bunurile caselor şi căminelor de copii, de handicapaţi şi de bătrâni;

g)bunurile din patrimoniul cultural-naţional sau internaţional;

h)bunurile care aparţin bisericilor, mănăstirilor sau caselor de rugăciuni ale cultelor sau ale asociaţiilor religioase, recunoscute de stat, necesare pentru exercitarea cultului, precum şi locuinţele monahilor;

i)cantităţile de cereale, alimente, legume şi fructe necesare consumului proprietarului şi al familiei sale, seminţele necesare însămânţărilor, precum şi animalele de reproducţie şi animalele matcă;

j)bunurile aflate în rezervele materiale naţionale şi în rezerva de mobilizare, constituite potrivit dispoziţiilor legale;

k)bunurile misiunilor diplomatice şi ale oficiilor consulare străine;

l)bunurile aparţinând persoanelor juridice şi fizice străine, domiciliate sau cu reşedinţa ori cu sediul pe teritoriul României, care, prin acorduri internaţionale, sunt exceptate de la rechiziţii;

m)materialele sanitar-farmaceutice necesare tratamentului bolnavilor cronici, care fac dovada acestei situaţii.

Articolul 31

(1)Sunt scutite de prestări de servicii în interes public:

a)persoanele lipsite total de capacitate de muncă;

b)persoanele lipsite parţial de capacitate de muncă, dacă aceasta le face inapte desfăşurării activităţii pentru care au fost chemate;

c)femeile gravide, începând din luna a 5-a de sarcină;

d)persoanele care au în îngrijire copii, părinţi, fraţi sau surori, lipsiţi total sau parţial de capacitate de muncă, când prezenţa lor este absolut necesară;

e)persoanele care au în îngrijire copii sub vârsta de 8 ani;

f)persoanele mobilizate la locul de muncă;

g)persoanele care fac parte din misiunile diplomatice sau din oficiile consulare, acreditate în România, precum şi alte persoane străine scutite în virtutea unor acorduri internaţionale la care România este parte.

(2)Situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c) şi d) se certifică de către organele sanitare competente.

Capitolul VISancţiuni

Articolul 32

Refuzul de a pune la dispoziţie bunurile legal rechiziţionate, sustragerea de la îndeplinirea acestor obligaţii ori nedeclararea la recensământ a bunurilor supuse rechiziţionării se pedepseşte potrivit legii penale.

Articolul 33

(1)Următoarele fapte constituie contravenţii:

a)necomunicarea de către persoanele fizice şi juridice, la cererea şi la termenul solicitat de autorităţile administraţiei publice implicate, a datelor de evidenţă privind bunurile rechiziţionabile, precum şi a schimbărilor survenite în evidenţa acestora;

b)absenţa nejustificată sau refuzul persoanelor fizice legal chemate de a presta servicii în interes public pentru prevenirea, localizarea şi înlăturarea urmărilor unor dezastre.

(2)Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 5.000 lei, pentru persoanele fizice, respectiv de la 7.500 lei la 25.000 lei, pentru persoanele juridice.

(3)Constatarea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoanele împuternicite de preşedintele Comisiei Centrale de Rechiziţii.

(4)Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (2), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

(5)Dispoziţiile privind contravenţiile prevăzute în prezentul articol se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Articolul 34

(1)Faptele prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. a), săvârşite în timpul stării de asediu, de urgenţă, de mobilizare sau de război, constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an ori cu amendă.

(2)Faptele prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. b), săvârşite în timpul stării de urgenţă, constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Capitolul VIIDispoziţii tranzitorii şi finale

Articolul 35

Cantităţile de bunuri şi durata rechiziţiei, procedura rechiziţionării şi a chemării pentru prestări de servicii în interes public, în scopul prevenirii, localizării şi înlăturării urmărilor unor dezastre, se vor stabili prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin ordine ale prefecţilor.

Articolul 36

Statul Major General şi Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale sunt autorizate să controleze periodic modul de ţinere a evidenţei şi de întreţinere a bunurilor supuse rechiziţiei, de către operatorii economici, instituţiile publice, cât şi de către celelalte persoane juridice, precum şi să verifice exactitatea datelor comunicate de proprietarii sau de deţinătorii lor. De asemenea, sunt autorizate să controleze, periodic, modul de întreţinere şi starea tehnică a bunurilor supuse rechiziţiei, care aparţin persoanelor fizice.

Articolul 37

Dispoziţiile prezentei legi, referitoare la înştiinţarea şi organizarea predării bunurilor care se rechiziţionează, se pun în aplicare de către Ministerul Apărării Naţionale sau de către autorităţile publice locale, după caz.

Articolul 38

(1)Prezenta lege*) intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Notă *) Legea nr. 132/1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 18 iulie 1997. (2) În termen de 60 de zile de la publicare, Guvernul va emite norme metodologice**) privind aplicarea prezentei legi, care se vor publica în Monitorul Oficial al României.

Notă **) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 219/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 132/1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 11 aprilie 2005. (3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 10/1974 privind rechiziţiile, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 6 aprilie 1974, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogă.