Decizie nr. 55 din 27 ianuarie 2011

Ion Predescu - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi b) şi pct. 12, art. 31-33, art. 47, 49, 61, 107 şi 108 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Silva Crisflor" - S.R.L. din comuna Bărbăteşti în Dosarul nr. 1.317/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate respectă principiul egalităţii în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul de proprietate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea nr. 43 din 25 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.317/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi b) şi pct. 12, art. 31-33, art. 47, 49, 61, 107 şi 108 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Silva Crisflor" - S.R.L. din comuna Bărbăteşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate, întrucât acestea acordă posibilitatea unui pretins creditor să formuleze cerere de deschidere a procedurii insolvenţei exclusiv pe baza prezumţiei stării de insolvenţă a debitorului pentru neplata unor pretinse creanţe, care constituie în realitate obligaţii financiare asumate prin contract, care se derulează conform uzanţelor comerciale. Instanţa de judecată soluţionează cererea de deschidere a procedurii insolvenţei în baza unui minim de probe, prin hotărâre executorie, fără ca să antameze fondul litigiului dedus judecăţii, împrejurare ce este de natură să contravină dreptului la apărare şi la un proces echitabil.

Mai mult, textele de lege criticate oferă premisa exercitării abuzive a drepturilor pe care le consacră, în contradicţie cu prevederile Legii fundamentale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor.

Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, considerând această modalitate de apărare ca un mijloc folosit de pârâtă pentru tergiversarea cauzei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 pct. 1 lit. a) şi b) şi pct. 12, art. 31-33, art. 47, 49, 61, 107 şi 108 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul conţinut:

–Art. 3 pct. 1 lit. a) şi b) şi pct. 12: "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1.insolvenţă este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile:

a)insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă;

b)insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei; [...]

12.valoare-prag reprezintă cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului. Acesta este de 45.000 lei, iar pentru salariaţi, de 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat.";

–Art. 31-33, art. 47, 49, 61, 107 şi 108 referitoare la deschiderea procedurii şi efectele deschiderii procedurii, primele măsuri şi falimentul.

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 care consacră accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi în art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.138 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, constatând netemeinicia criticilor formulate. Cu acel prilej Curtea a reţinut că prevederile criticate instituie "o prezumţie de insolvenţă pentru comerciantul debitor care nu stinge o datorie exigibilă după 30 de zile de la scadenţă. Instituirea acestei prezumţii, cu consecinţa răsturnării probei în sarcina debitorului, este justificată însă de necesitatea asigurării celerităţii în desfăşurarea procedurii insolvenţei, principiu recunoscut pentru desfăşurarea raporturilor de drept comercial, cât şi de nevoia de a se evita obligaţia creditorului de a dovedi starea de insolvenţă, fapt ce ar fi imposibil în condiţiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului şi la datele privind disponibilităţile băneşti ale acestuia. [...]

În acest sens, Curtea reţine că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situaţii deosebite. O situaţie deosebită o reprezintă şi starea de insolvenţă cauzată de culpa debitorului constând în neplata unei creanţe certe, lichide şi exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile şi care, sub imperiul celerităţii specifice soluţionării raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în acelaşi timp, valorificarea cu eficienţă sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor creditorilor."

De asemenea, prin Decizia nr. 1.144 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2008, Curtea a constatat, referindu-se la condiţiile în care orice creditor poate introduce cerere pentru deschiderea procedurii de insolvenţă, că acestea sunt stabilite cu rigurozitate de lege şi că introducerea cererii nu duce în mod automat la deschiderea procedurii de insolvenţă. Astfel, cererile introductive care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege nu vor putea produce efecte juridice şi vor fi respinse de judecătorul-sindic.

Cu privire la criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 21 şi ale art. 44 din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 78 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, reţinând că dispoziţiile criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate şi nici principiului ocrotirii în mod egal prin lege a proprietăţii private, care se aplică atât în privinţa proprietăţii debitorului, cât şi în privinţa proprietăţii, inclusiv a creanţelor, creditorilor. Astfel, creditorul este îndreptăţit să acţioneze pe orice cale legală pentru valorificarea creanţelor sale, iar debitorul, dacă în realitate nu este în insolvenţă, îşi poate lichida oricând datoria, prevenind deschiderea ori determinând închiderea procedurii insolvenţei. Referitor la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21, Curtea a reţinut că o atare critică este lipsită de temei, întrucât accesul liber la justiţie, ca de altfel orice drept fundamental, consacrat ca atare de Constituţie, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credinţă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept. Stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de drept.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi b) şi pct. 12, art. 31-33, art. 47, 49, 61, 107 şi 108 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Silva Crisflor" - S.R.L. din comuna Bărbăteşti în Dosarul nr. 1.317/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2011.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent-şef,

Mihaela Senia Costinescu