Decizie nr. 532 din 9 octombrie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Laurenţiu Alexandru Caluşa în Dosarul nr. 32.989/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului nr. 345D/2014 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepţiei, asistat de avocat Diana Alina Rohnean, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind partea Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. Aceasta arată, în esenţă, că textul de lege criticat, prin care se instituie beneficiul indemnizaţiei anuale reparatorii doar în favoarea acelei categorii de revoluţionari recunoscute de Legea nr. 341/2004 care au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, creează o discriminare pe criteriul averii, interzisă de prevederile art. 1 alin. (3) şi (4) şi ale art. 16 din Constituţie, dar şi de art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Intenţia legiuitorului a fost de gratitudine faţă de meritele deosebite ale acestor persoane, astfel că acordarea respectivei indemnizaţii, cu titlu de reparaţie morală, numai acelor persoane care realizează un venit mai mic, nu şi celor care, prin activitatea desfăşurată, obţin venituri peste nivelul stabilit de lege, se îndepărtează de la scopul iniţial al legii. Dacă se poate accepta că discriminarea este justificată obiectiv, sub aspectul criteriului cuantificabil al venitului realizat, această inegalitate nu este însă şi rezonabilă, astfel că depăşeşte cadrul constituţional care permite restrângerea exerciţiului unui drept sau al unei libertăţi fundamentale. În plus, dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 aduc atingere şi dreptului de proprietate, deoarece, astfel cum rezidă în jurisprudenţa Curţii Constituţionale - a se vedea Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013 -, dar şi în cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, indemnizaţia legală poate fi calificată ca reprezentând un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, astfel că intră sub protecţia acestor norme convenţionale.

4.În concluzie, reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia şi depune, în acest sens, un înscris intitulat "Note de dezvoltare a motivelor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004", prin care invocă încălcarea art. 16 din Constituţie, ce trebuie interpretat prin coroborare cu art. 1 alin. (3), (4) şi (5), art. 11, art. 15, art. 20 alin. (1), art. 148 alin. (2) şi art. 154 alin. (1) din Legea fundamentală, art. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în acord cu dispoziţiile art. 14 din Convenţie şi Protocolul nr. 12 la Convenţie şi ale Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 2 şi 6 din Tratatul Uniunii Europene, art. 67 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, art. 1, 17, 20, 21, 25 şi 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, nerespectarea art. 44 din Constituţie, interpretat în raport cu art. 20 din Constituţie şi art. 11 din Convenţie, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi încălcarea art. 53 din Constituţie, interpretat în acord cu dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 11, 20 şi 148 din Constituţie şi cu art. 18 din Convenţie raportat la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

5.Având cuvântul, autorul excepţiei susţine, personal, că textul legal criticat este discriminatoriu, având chiar natura unei sancţiuni pentru acei revoluţionari care, prin propria capacitate intelectuală, reuşesc să obţină venituri mari, contribuind semnificativ şi la bugetul public naţional.

6.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, potrivit dispoziţiilor art. 10 şi ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu poate completa textul legal examinat în sensul criticilor de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei. În ce priveşte pretinsa discriminare creată ca urmare a acordării diferenţiate a indemnizaţiei reparatorii anuale, prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, arată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili condiţiile şi criteriile concrete de acordare a acestor drepturi constând în indemnizaţii sau beneficii, în funcţie de anumite criterii; or, situaţia de fapt a unei persoane care obţine un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat diferă în mod obiectiv de cea a persoanei care depăşeşte acelaşi nivel, astfel că reglementarea diferită a regimului juridic aplicabil este justificată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

7.Prin Sentinţa civilă nr. 2.717 din 7 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 32.989/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Laurenţiu Alexandru Caluşa într-o cauză având ca obiect obligarea pârâtelor Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi Casa Locală de Pensii Bucureşti Sector 3 la plata indemnizaţiei de revoluţionar începând cu data de 1 noiembrie 2010, plata acestei indemnizaţii fiind sistată din luna mai 2010, în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, întrucât reclamantul a realizat drepturi salariale mai mari decât salariul mediu brut pe economie.

8.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat creează o stare de discriminare în rândul aceleiaşi categorii a revoluţionarilor, în sensul că pot beneficia de indemnizaţia prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 numai cei care au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Or, această indemnizaţie nu a fost acordată de statul român sub forma unui ajutor social care să diminueze starea de sărăcie a acelor revoluţionari cu venituri mai mici, ci reprezintă o recunoaştere a respectului faţă de eroii-martiri şi luptătorii participanţi la acţiunile desfăşurate pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 şi grija faţă de urmaşii acestora. În acest sens, se arată că "structura psihosocială a celui care a stat în stradă nu presupune acceptarea ajutoarelor sociale acordate de stat, ci presupune recunoaşterea meritelor", indiferent de veniturile pe care acesta le obţine. Sunt invocate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, texte referitoare la principiul egalităţii în drepturi şi la interzicerea discriminării.

9.Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece condiţia prevăzută de legiuitor pentru acordarea indemnizaţiei de revoluţionar vizează toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie cu a reclamantului, deci nu există tratament juridic diferit care să îl dezavantajeze doar pe acesta.

10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 nu aduc atingere exigenţelor constituţionale impuse de art. 16 alin. (1). Se arată că indemnizaţia de revoluţionar, având un caracter reparatoriu, este supusă condiţiilor şi criteriilor de acordare prevăzute, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, de legiuitor. În plus, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională prin deciziile nr. 1.087 din 14 octombrie 2008 şi nr. 534 din 28 aprilie 2011, de indemnizaţia prevăzută de textele legale supuse controlului de constituţionalitate beneficiază în mod egal toate persoanele vizate de ipoteza normei, şi anume cele care au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

12.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004. Textul legal criticat a fost modificat prin art. I pct. 1 din Legea nr. 347/2006 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 27 iulie 2006, şi are următorul cuprins: "(4) De o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază şi persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleaşi drepturi şi în aceleaşi condiţii beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor."

15.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost ridicată în faţa instanţei judecătoreşti, autorul acesteia invocă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, texte referitoare la principiul egalităţii în drepturi şi la interzicerea discriminării.

16.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare la critici de constituţionalitate asemănătoare. Relevante, în acest sens, sunt Decizia nr. 1.087 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, Decizia nr. 350 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 9 aprilie 2009, Decizia nr. 228 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 13 aprilie 2010, Decizia nr. 534 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 17 iunie 2011, şi Decizia nr. 678 din 31 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011, prin care Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 nu contravin principiului egalităţii şi al nediscriminării, deoarece, prin acestea, a fost reglementat modul de calcul al indemnizaţiei lunare reparatorii pentru persoanele care au obţinut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite. Or, fiind vorba despre indemnizaţii cu caracter reparatoriu, legiuitorul, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, având în vedere că persoanele care au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat sunt într-o situaţie juridică diferită faţă de cele care au un venit mai mare decât acest plafon.

17.Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

18.În ce priveşte invocarea unor norme cuprinse în Constituţie şi unele acte juridice internaţionale aplicabile României în calitate de stat semnatar, în plus faţă de cele ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, menţionate în motivarea excepţiei ce a fost alăturată încheierii de sesizare, Curtea constată că pretinsa încălcare a respectivelor norme juridice a fost afirmată direct în faţa instanţei de contencios constituţional, prin intermediul notelor depuse la dosar în şedinţa publică de judecată, intitulate "Note de dezvoltare a motivelor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004". Faţă de această împrejurare, Curtea reaminteşte, astfel cum a statuat în jurisprudenţa sa (a se vedea prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 169 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 29 mai 2014), că invocarea în susţinerea excepţiei a unor dispoziţii constituţionale direct în faţa Curţii, şi nu în faţa instanţei de judecată, contravine art. 10 alin. (2) şi art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992, întrucât cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate rezultă din încheierea de sesizare şi din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în faţa Curţii Constituţionale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuţia părţilor în faţa instanţei de judecată. Prin urmare, aceste susţineri nu pot fi supuse analizei Curţii Constituţionale.

19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Laurenţiu Alexandru Caluşa în Dosarul nr. 32.989/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 octombrie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi