Decizie nr. 58 din 24 februarie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elena Rafailă, Alexandru Rafailă şi Alexandru Constantin Rafailă în Dosarul nr. 881/333/2014 al Tribunalului Vaslui - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 802 D/2014.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale având ca obiect art. 278^1 din Codul de procedură penală din 1969 şi se arată că aceasta este aplicabilă mutatis mutandis şi în prezenta cauză, întrucât autorii excepţiei de neconstituţionalitate formulează aceleaşi critici cu privire la prevederile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, din perspectiva aceluiaşi temei constituţional. Se face, totodată, trimitere la Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, din 30 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Grecu împotriva României, paragrafele 81-86, prin care instanţa europeană a stabilit că existenţa unei căi de atac în care să fie verificată temeinicia şi legalitatea soluţiei dispuse de procuror este suficientă pentru asigurarea dublului grad de jurisdicţie în materie penală.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea nr. 50/CP din 9 iulie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 881/333/2014, Tribunalul Vaslui - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elena Rafailă, Alexandru Rafailă şi Alexandru Constantin Rafailă într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate de autorii excepţiei împotriva unei încheieri de cameră preliminară prin care a fost respinsă ca nefondată plângerea promovată de aceştia împotriva unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală şi de aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că lipsa unei căi de atac împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară, în cauzele în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, respinge plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală sau admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea ori, în cauzele în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, respinge plângerea ca tardivă sau inadmisibilă, verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancţionează potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii şi: respinge plângerea ca nefondată, admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală sau admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea, este neconstituţională, încălcând principiul egalităţii în drepturi, dar şi accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, prevăzute la art. 16 şi art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

6.Se susţine, totodată, încălcarea prin textul criticat a prevederilor art. 24 din Constituţie referitor la dreptul la apărare, precum şi cele ale art. 13 din Convenţie cu privire la dreptul la un recurs efectiv.

7.Se arată, prin urmare, că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală contravin normelor constituţionale ale art. 10, art. 11 şi art. 20.

8.Pentru aceleaşi motive se susţine încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 41, art. 44 şi art. 47 din Constituţie, precum şi a dispoziţiilor art. 51 şi art. 129 din Legea fundamentală.

9.Se mai arată că prevederile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală contravin principiului rolului activ al judecătorului şi al procurorului, încălcând, în acest fel, dispoziţiile art. 124 şi art. 129 din Constituţie.

10.Tribunalul Vaslui - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, potrivit art. 129 din Constituţie, reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor prin care judecătorul soluţionează plângerile împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este atributul exclusiv al legiuitorului. Se susţine că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite prin dispoziţiile art. 341 din Codul de procedură penală, scopul ei fiind asigurarea celerităţii procesului penal.

11.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12.Avocatul Poporului susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Legea fundamentală şi art. 6 din Convenţie, întrucât acestea nu prevăd obligativitatea regulii posibilităţii de exercitare a căilor de atac în orice fel de cauză, iar, conform art. 129 din Constituţie, căile de atac se exercită în condiţiile legii. Se susţine că eliminarea de către legiuitor a căilor de atac, potrivit textului criticat, este determinată de nevoia de a asigura celeritatea procesului penal. Se face, totodată, trimitere la Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 16 decembrie 1992, pronunţată în Cauza Hadjianastassiou împotriva Greciei, paragraful 33.

13.Referitor la pretinsa încălcare, prin dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, a principiului egalităţii în drepturi şi, respectiv, a egalităţii în faţa justiţiei, prevăzute la art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, precum şi la art. 7 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, se arată că această critică nu poate fi reţinută, întrucât textul criticat se aplică, în mod egal, tuturor subiectelor de drept care se încadrează în ipoteza normei. Se arată că textul criticat este similar art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1969 şi se face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.019 din 29 noiembrie 2012 şi nr. 242 din 29 aprilie 2014. Se conchide că prevederile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu contravin dispoziţiilor art. 11, art. 16, art. 20, art. 21 şi art. 24 din Constituţie şi nici prevederilor art. 6 din Convenţie. Se arată, de asemenea, că art. 10, art. 41 şi art. 47 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză.

14.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă."

17.Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 10 referitor la relaţiile internaţionale, art. 11 cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 cu privire la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 41 referitor la muncă şi protecţia socială a muncii, art. 44 cu privire la dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai, art. 51 referitor la dreptul de petiţionare şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, precum şi dispoziţiilor art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil şi la dreptul la un recurs efectiv.

18.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în raport cu critici de neconstituţionalitate similare. Astfel, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată, reţinând că prevederile art. 341 alin. (6)-(8) din Codul de procedură penală reglementează soluţiile pe care judecătorul de cameră preliminară le poate dispune cu privire la admisibilitatea plângerii formulate împotriva soluţiei de neurmărire sau de netrimitere în judecată, soluţii dispuse de către procuror, după cum în cauză a fost sau nu pusă în mişcare acţiunea penală şi, totodată, dispun cu privire la împrejurarea că încheierea astfel pronunţată, cu excepţia situaţiei referitoare la cazul în care se dispune începerea judecăţii, este definitivă.

19.Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că faptul că, potrivit alin. (8) al art. 341 supus analizei, încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă, nu este de natură a afecta constituţionalitatea dispoziţiilor invocate, deoarece stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, s-a reţinut că atât art. 129, cât şi art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la "condiţiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată urmând a fi prevăzute "numai prin lege".

20.Prin urmare, Curtea a conchis că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală şi nici accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea părţilor interesate de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. S-a precizat că nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative europene invocate de autorii excepţiei nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză şi că, astfel, aşa cum a fost arătat mai sus, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.

21.Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 340 şi art. 341 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluţia de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, Curtea a constatat că prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt aplicabile în cauză. De asemenea, s-a reţinut că prevederile art. 13 din Convenţie nu au aplicabilitate în cauză, întrucât dreptul la un recurs efectiv este distinct de dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti. Totodată, Curtea a constatat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 şi art. 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.

22.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei anterior arătate sunt aplicabil şi în prezenta cauză.

23.Având în vedere cele arătate, Curtea nu poate reţine încălcarea prin textul criticat a prevederilor art. 16 din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi şi nici că acesta contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 129 cu privire la folosirea căilor de atac.

24.Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile constituţionale ale art. 10 privind relaţiile internaţionale, art. 41 referitor la muncă şi protecţia socială a muncii, art. 44 cu privire la dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai şi art. 51 referitor la dreptul de petiţionare nu sunt incidente în cauză.

25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate formulată de Elena Rafailă, Alexandru Rafailă şi Alexandru Constantin Rafailă în Dosarul nr. 881/333/2014 al Tribunalului Vaslui - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vaslui - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 februarie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop