Ordonanţa de urgenţă nr. 61 din 23 iunie 2005

Unul dintre angajamentele asumate de România în cadrul procesului de negociere a capitolului 3 "Libera circulaţie a serviciilor" îl reprezintă modificarea şi completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurarile în România, până la data de 30 iunie 2005.

Acest angajament este cuprins şi în Programul de guvernare al Guvernului României, fiind inclus în Planul de măsuri prioritare pentru integrare europeană, monitorizat bilunar.

De asemenea, legislaţia secundară are acelaşi termen de adoptare, sfârşitul lunii iunie 2005, şi este condiţionată de intrarea în vigoare a legii de modificare a Legii nr. 136/1995.

În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adopta prezenta ordonanţă de urgenţă.

Articolul I

Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurarile în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, cu modificările şi completările ulterioare, se modifica şi se completează după cum urmează:

1.După articolul 1 se introduce un nou articol, articolul 1^1, cu următorul cuprins:

Art. 1^1. – În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

1.contractant al asigurării - persoana care încheie contractul de asigurare pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană şi se obliga faţă de asigurator sa plătească prima de asigurare;

2.autovehicul - vehicul cu propulsie proprie, inclusiv remorci, semiremorci sau atase tractate ori netractate, după caz;

3.persoana pagubita - persoana indreptatita sa primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă;

4.prejudiciu - efectul negativ suferit de persoana pagubita prin producerea unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă;

5.Birou Naţional - organizaţie profesională, constituită în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a ONU, şi care grupează societăţile de asigurare care sunt autorizate într-un stat sa practice asigurarea de răspundere civilă auto;

6.Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România - biroul naţional din România;

7.limitele teritoriale de acoperire ale asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule:

a)teritoriul României;

b)teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene şi cele aparţinând Spaţiului Economic European;

c)teritoriul statelor care leagă direct doua tari membre ale Uniunii Europene în care nu exista birou naţional;

8.Carte Verde - document internaţional de asigurare emis în numele biroului naţional, în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a ONU;

9.fransiza - partea din prejudiciu suportată de persoana pagubita, stabilită ca valoare fixa sau procent din despăgubirea totală prevăzută în contractul de asigurare de răspundere civilă.

2.Articolul 4 va avea următorul cuprins:

Art. 4. – În sensul prezentei legi, este obligatorie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, precum şi tramvaie, în limitele teritoriale de acoperire.

3.Articolul 5 va avea următorul cuprins:

Art. 5. – Asigurarea obligatorie se practica:

a)de către societăţile de asigurare din România autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

b)de către societăţile de asigurare autorizate de autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene care desfăşoară activitate în România conform dreptului de stabilire şi liberei circulatii a serviciilor. Societăţile de asigurare care au dreptul sa practice asigurarea obligatorie conform alin. 1, la cererea potenţialului asigurat, încheie asigurarea eliberand un înscris doveditor.

4.Articolul 9 va avea următorul cuprins:

Art. 9. – Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obliga sa plătească o primă asiguratorului, iar acesta se obliga ca, la producerea riscului asigurat, sa plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului pagubit despăgubirea ori suma asigurata, denumita în continuare indemnizaţie, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiţiile prezentei legi, în limitele şi la termenele convenite.

5.La articolul 10 alineatul 3, litera b) va avea următorul cuprins:

b)obiectul asigurării: bunuri, persoane, răspundere civilă, credite şi garanţii, asigurări de pierderi financiare, alte asigurări;.

6.Articolul 11 va avea următorul cuprins:

Art. 11. – Încheierea contractului de asigurare se probează cu poliţa de asigurare sau cu certificatul de asigurare emis şi semnat de asigurator ori cu nota de acoperire emisă şi semnată de brokerul de asigurare. Documentele care atesta încheierea unei asigurări pot fi semnate şi certificate prin mijloace electronice, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronică.

7.Articolul 14 va avea următorul cuprins:

Art. 14. – Dacă, înainte de a începe obligaţia asiguratorului, riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibila, precum şi în cazul în care, după începerea obligaţiei asiguratorului, producerea riscului asigurat a devenit imposibila, contractul se reziliază de drept, iar în eventualitatea în care asiguratul sau contractantul asigurării a plătit toată prima sau o parte din aceasta, acesta este îndreptăţit sa o recupereze proporţional cu perioada neexpirata a contractului de asigurare.

Diferenţa dintre prima plătită şi cea calculată conform alin. 1 se restituie asiguratului sau contractantului asigurării numai în cazurile în care nu s-au plătit ori nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurării.

8.Alineatul 2 al articolului 17 va avea următorul cuprins:

Asiguratorul este obligat sa îl informeze pe asigurat despre consecinţele neplatii primei la termenul de plată pentru cazul prevăzut la alin. 1 şi sa prevadă aceste consecinţe în contractul de asigurare.

9.Articolul 20^1 va avea următorul cuprins:

Art. 20^1. – Denunţarea contractului de asigurare de către una dintre părţi se poate efectua numai cu notificarea prealabilă a celeilalte părţi, care trebuie facuta cu cel puţin 20 de zile înainte de denunţare.

10.Articolul 22 va avea următorul cuprins:

Art. 22. – În limitele indemnizaţiei plătite, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule şi împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, conform art. 54 alin. 2 şi 3.

Asiguratul răspunde de prejudiciile aduse asiguratorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevăzut la alin. 1.

Asiguratorul poate renunţa, în totalitate sau în parte, la exercitarea dreptului prevăzut la alin. 1.

11.Alineatul 2 al articolului 27 va avea următorul cuprins:

Despăgubirile nu pot depăşi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei şi nici suma la care s-a făcut asigurarea.

12.După alineatul 3 al articolului 31 se introduce un nou alineat, alineatul 4, cu următorul cuprins:

Un asigurat care a încheiat un contract de asigurare de viaţa individual trebuie să aibă la dispoziţie o perioadă de 20 de zile de la data semnării contractului de către asigurator, în intervalul căreia poate să denunţe acel contract. Aceste prevederi nu se aplică contractelor de acest tip cu o durată de 6 luni sau mai mica.

13.Alineatul 2 al articolului 36 va avea următorul cuprins:

Orice alta plata, indiferent de forma sub care este facuta de asigurator, diferita de indemnizaţia de asigurare sau de suma reprezentând restituirea rezervei în condiţiile alin. 1, nu va putea fi efectuată mai devreme de 6 luni de la data încheierii contractului de asigurare.

14.După alineatul 3 al articolului 44^1 se introduce un nou alineat, alineatul 4, cu următorul cuprins:

Urmărirea debitorului dintr-un contract de credit pentru îndeplinirea condiţiilor prevăzute în acesta, inclusiv de plată la scadenta a creditului, înainte de producerea riscului asigurat sau investirea cu formula executorie a unui contract de credit bancar, precum şi a garanţiilor reale şi personale, după producerea riscului asigurat, nu constituie acţiune de recuperare a prejudiciului în sensul prevederilor alin. 3.

15.Alineatele 1 şi 2 ale articolului 48 vor avea următorul cuprins:

Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în România, precum şi tramvaie au obligaţia să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule în limitele teritoriale de acoperire şi sa menţină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare.

Persoanele care intra pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în afară teritoriului României se considera asigurate, în condiţiile prezentei legi, în una dintre următoarele situaţii:

a)dacă numărul de înmatriculare atesta asigurarea potrivit legii statului în care este înmatriculat autovehiculul sau acordurilor internaţionale de asigurare valabile în România;

b)dacă poseda documente internaţionale de asigurare valabile în România.

16.Articolul 48^1 va avea următorul cuprins:

Art. 48^1. – La înscrierea în circulaţie, la efectuarea de modificări în certificatul de înmatriculare sau în cartea de identitate a unui autovehicul şi la efectuarea verificărilor tehnice periodice, este obligatorie prezentarea dovezii existenţei unei asigurări de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, în condiţiile prezentei legi.

Contractul de asigurare atesta existenta asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule. Încheierea contractului de asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule se dovedeşte cu poliţa de asigurare/documentul Carte Verde.

17.Articolul 49 va avea următorul cuprins:

Art. 49. – Asiguratorul acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane pagubite prin accidente de autovehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în conformitate cu:

a)legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de autovehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaţia respectiva şi cel prevăzut în contractul de asigurare;

b)legislaţia românească în vigoare, în cazul în care persoanele pagubite sunt cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct doua teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, dacă nu exista birou naţional pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul.

18.Alineatele 2 şi 4 ale articolului 50 vor avea următorul cuprins:

În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afară autovehiculului care a produs accidentul, cat şi pentru persoanele aflate în acel autovehicul, cu excepţia conducătorului autovehiculului respectiv.

..................................................................

Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afară autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul autovehiculului respectiv, precum şi dacă nu aparţineau proprietarului, utilizatorului ori conducătorului autovehiculului răspunzător de producerea accidentului.

19.Alineatul 1 al articolului 52 va avea următorul cuprins:

În cazul în care, pentru acelaşi proprietar de autovehicul, la data producerii accidentului, existau mai multe asigurări valabile, despăgubirea se suporta în părţi egale de către toţi asiguratorii. Despăgubirea se va plati integral de către asiguratorul la care s-a adresat persoana pagubita, urmând ca ulterior asiguratorul în cauza să se îndrepte împotriva celorlalţi asiguratori pentru recuperarea părţii de despăgubire, plătită în numele acestora.

20.Articolul 53 va avea următorul cuprins:

Art. 53. – Prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor conform legii se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condiţiile de plată, durata asigurării, facilităţile şi penalizările aplicabile asiguraţilor, criteriile şi condiţiile pentru acordarea sau retragerea autorizaţiei, persoanele care au obligaţia sa încheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asiguratorului de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, dacă este cazul, precum şi alte informaţii referitoare la acest tip de asigurare.

21.Articolul 54 va avea următorul cuprins:

Art. 54. – Despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 49 pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana pagubita şi asigurator ori, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea, prin hotărâre judecătorească.

În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi fortati.

Drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse pe teritoriul României de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asiguratorului prin reprezentantele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 48 alin. 2.

Încuviinţarea cu privire la stabilirea despăgubirii pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoane pagubite şi asiguratori se da:

a)de către proprietarul autovehiculului răspunzător de producerea pagubei sau de conducătorul acestuia - numai în cazul în care despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58, pe actele eliberate de autorităţile publice competente să constate şi sa cerceteze accidentele de autovehicule, pe înştiinţarea sau pe procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurator. Aceasta încuviinţare constituie şi avizare de dăuna pentru asiguratorul de răspundere civilă;

b)de către persoana fizica sau de reprezentantul legal al persoanei juridice pagubite, după caz, pe procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurator în dublu exemplar.

În situaţiile prevăzute la alin. 4, în cazul persoanelor fizice încuviinţarea poate fi data de sotia (soţul) asiguratului, respectiv a persoanei pagubite, ori, în caz de imposibilitate temeinic motivată a ambilor soţi, cum ar fi: spitalizare, deces, detenţie, lipsa îndelungată din localitate, de oricare dintre următoarele persoane majore: copii, părinţi, surori sau fraţi ai asiguratului, respectiv ai persoanei pagubite ori ai sotiei (soţului) acestora.

22.Articolul 55 va avea următorul cuprins:

Art. 55. – Despăgubirile se plătesc de către asigurator persoanelor fizice sau juridice pagubite.

Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului.

Despăgubirile se plătesc asiguraţilor dacă aceştia dovedesc ca au despăgubit persoanele pagubite şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58.

Odată cu încasarea despăgubirii, persoanele pagubite vor declara în scris ca au fost despagubite pentru pagubele suferite şi că nu mai au nici o pretentie de la asiguratorul de răspundere civilă şi asigurat (persoana vinovata) în legătură cu paguba respectiva.

În situaţia efectuării plăţii de către asiguratorul de răspundere civilă direct în contul bancar al persoanei pagubite, aceasta se considera a fi integral despagubita dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul sau bancar nu a notificat asiguratorului de răspundere civilă eventualele obiecţii referitoare la cuantumul despăgubirii.

În cazul în care în drepturile persoanei pagubite s-a subrogat asiguratorul conform prevederilor art. 22, eventuala diferenţa de despăgubire dintre asigurarea facultativă şi asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto rămâne pe contul asigurării facultative, neputând fi recuperată de la asigurat (persoana vinovata), dacă despăgubirea plătită din asigurarea facultativă nu depăşeşte limita maxima a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurator pentru prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de autovehicul, prevăzută de legislaţia în vigoare.

23.Articolul 56 va avea următorul cuprins:

Art. 56. – Persoanele care folosesc pe teritoriul României autovehicule înmatriculate în străinătate şi neasigurate în străinătate, potrivit art. 48 alin. 2, sau a căror asigurare expira pe durata şederii în România datorează prime de asigurare conform prevederilor legale.

Personalul poliţiei de frontieră nu va verifica documentele de asigurare pentru autovehiculele înmatriculate în statele membre ale Uniunii Europene, pentru acestea numerele de înmatriculare fiind dovada asigurării.

La intrarea sau ieşirea din ţara, personalul poliţiei de frontieră de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României va controla documentele de asigurare şi va solicita proprietarului, împuternicitului acestuia sau conducătorului autovehiculului înmatriculat în state terţe dovada plăţii primei de asigurare datorate. Persoanele neasigurate sau persoanele care la control nu pot face dovada asigurării ori a plăţii acesteia vor fi obligate sa încheie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule şi sa achite prima de asigurare la entitatile desemnate în acest sens de către asiguratorii care au dreptul sa practice asigurarea obligatorie conform art. 5 alin. 1.

Autovehiculele înmatriculate în state terţe care intra pe teritoriul României de pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene nu vor fi supuse controlului privind documentele de asigurare, acest control putând fi efectuat numai prin sondaj.

24.Articolul 57 se abroga.

25.După alineatul 2 al articolului 60 se introduce un nou alineat, alineatul 2^1, cu următorul cuprins:

Contribuţia la Fondul de garantare se va calcula, evidenţia, achită şi se va raporta de către asiguratori separat pentru asigurările generale şi, respectiv, pentru asigurările de viaţa.

26.Alineatul 3 al articolului 60 va avea următorul cuprins:

În scopul unei cat mai bune fructificari, disponibilităţile Fondului de garantare astfel constituite vor fi plasate la Trezoreria Statului în instrumente purtătoare de dobânda, la instituţii de credit, în instrumente ale pieţei monetare, în titluri de stat sau titluri ale administraţiei publice locale, precum şi în alte plasamente sau alocari stabilite prin legislaţia în vigoare.

27.La articolul 60 alineatul 4, litera b) va avea următorul cuprins:

b)modul de constituire, administrare, structura bugetului de venituri şi cheltuieli a Fondului de garantare.

28.Alineatul 6 al articolului 60 se abroga.

29.Alineatele 1 şi 2 ale articolului 61 vor avea următorul cuprins:

Se constituie Fondul de protecţie a victimelor strazii, în vederea protejării persoanelor pagubite prin accidente de autovehicule supuse înmatriculării, precum şi de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau autovehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.

Asiguratorii care practica asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule conform art. 5 sunt obligaţi să contribuie la constituirea fondului prevăzut la alin. 1 proporţional cu volumul primelor încasate pentru aceasta asigurare, până la acoperirea obligaţiilor de plată ale acestuia. Aceasta contribuţie nu va depăşi 5% din volumul primelor brute încasate pentru aceasta asigurare.

30.Alineatul 4 al articolului 61 va avea următorul cuprins:

În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor prin accidente produse de autovehicule, respectiv tramvaie, neasigurate, rămâne în sarcina persoanei pagubite o fransiza, care va fi egala cu limita minima a despăgubirilor acordate la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, stabilită prin normele adoptate în baza art. 53.

31.Alineatul 6 al articolului 61 va avea următorul cuprins:

În scopul unei cat mai bune fructificari, disponibilităţile Fondului de protecţie a victimelor strazii astfel constituite vor fi plasate la Trezoreria Statului în instrumente purtătoare de dobânda, la instituţii de credit, în instrumente ale pieţei monetare, în titluri de stat sau titluri ale administraţiei publice locale.

32.La articolul 61, după alineatul 7 se introduce un nou alineat, alineatul 8, cu următorul cuprins:

În caz de litigiu, drepturile persoanelor pagubite prin accidente de autovehicule supuse înmatriculării, precum şi de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau autovehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, se exercită împotriva administratorului Fondului de protecţie a victimelor strazii, desemnat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu prevederile alin. 5.

33.După alineatul 6 al articolului 61^1 se introduce un nou alineat, alineatul 7, cu următorul cuprins:

Sumele depuse la fondurile de protecţie pot fi urmărite silit numai în vederea executării obligaţiilor pentru care au fost constituite.

34.Alineatele 1, 2 şi 3 ale articolului 63 vor avea următorul cuprins:

Constituie contravenţie săvârşirea următoarelor fapte:

a)neplata la termen a despăgubirilor datorate din asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, către persoanele pagubite sau către asiguraţi, în condiţiile normelor emise în baza art. 53;

b)neplata la termen a sumelor destinate fondurilor de protecţie, precum şi a contribuţiei procentuale din valoarea primelor brute încasate aferente asigurărilor obligatorii;

c)nedepunerea la asiguratori de către intermediarii în asigurări a sumelor încasate cu titlu de prime de asigurare;

d)nerespectarea de către asiguratori a obligaţiilor prevăzute la art. 36 alin. 2;

e)nerespectarea de către asiguratori a obligaţiilor prevăzute la art. 49;

f)neluarea de către asiguratori a declaraţiei de despăgubire prevăzute la art. 55 alin. 4;

g)nerespectarea de către asiguratori a interdicţiei de recuperare a diferenţei de despăgubire dintre asigurarea facultativă şi asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, în condiţiile art. 55 alin. 6;

h)necomunicarea de către brokerul de asigurare către asigurator a producerii riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare, în condiţiile art. 19 alin. 3.

Contravenţiile prevăzute la alin. 1 se sancţionează după cum urmează:

a)pentru faptele asigurătorilor prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d), e), f) şi g), cu avertisment scris sau cu amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei şi cu limitarea operaţiunilor, cu interzicerea temporară sau definitivă pentru asiguratori a exercitării activităţii de asigurare, pentru una sau mai multe categorii de asigurări, sau cu suspendarea ori retragerea autorizaţiei asigurătorilor;

b)pentru faptele administratorilor, directorilor sau directorilor executivi, prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d), e), f) şi g), cu amendă între 1-6 salarii medii pe societate, din luna precedenta datei constatării faptei;

c)pentru faptele agenţilor de asigurare, prevăzute la alin. 1 lit. c), cu amendă de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei;

d)pentru faptele brokerilor prevăzute la alin. 1 lit. c) şi h), cu avertisment scris sau amenda de la 10.000.000 lei la 25.000.000 lei şi cu interzicerea temporară sau definitivă a activităţii definite la art. 2 lit. C pct. 62 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, sau cu suspendarea ori retragerea autorizaţiei. Sancţiunile pentru faptele prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d), e), f) şi g) se aplică fie asigurătorilor prevăzuţi la alin. 2 lit. a), fie persoanelor prevăzute la alin. 2 lit. b).

35.Alineatul 1 al articolului 64 va avea următorul cuprins:

Încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligaţiei de asigurare prevăzute la art. 48 şi 56 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei şi cu reţinerea certificatului de înmatriculare a autovehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.

36.Articolul 69 va avea următorul cuprins:

Art. 69. – Unităţile de poliţie, unităţile de pompieri, unităţile medicale din cadrul sistemului medical public şi privat, medicii de familie şi celelalte autorităţi publice competente sa cerceteze accidente de autovehicule sau alte evenimente, după caz, vor comunică, la cererea asigurătorilor, în termen de cel mult 30 de zile de la solicitare, actele şi datele cu privire la cauzele şi împrejurările producerii riscurilor asigurate şi la pagubele provocate, în vederea stabilirii şi plăţii de către asiguratori a indemnizaţiilor de asigurare.

Articolul II

Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune următoarele prevederi ale directivelor europene:

1.Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind coordonarea legilor din statele membre privind asigurarea de răspundere civilă în legătură cu utilizarea vehiculelor cu motor şi legalizarea obligaţiei de asigurarea pentru aceasta răspundere (Prima directiva privind asigurarea auto) (Jurnalul Oficial L 103, 02/05/1972, p. 1)

–Art. 1, art. 2, art. 3, art. 6, art. 7.

2.Directiva 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule (A doua directiva privind asigurarea auto) (Jurnalul Oficial L 8, 11/01/1984, p. 17)

–Art. 1, art. 4.

3.Directiva 90/232/CEE a Consiliului din 14 mai 1990 privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule (A treia directiva privind asigurarea auto) (Jurnalul Oficial L 129, 19/05/1990, p. 0033-0035)

–Art. 1, art. 2.

4.Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 mai 2000 privind armonizarea legislaţiei în statele membre privind asigurarea de răspundere civilă auto (A patra directiva privind asigurarea auto) (Jurnalul Oficial L 181, 20/07/2000, p. 0065)

–Art. 1, art. 2 lit. c) şi d), art. 3.

Articolul III

De la data introducerii primei unice pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, atât pe teritoriul României, cat şi în afară teritoriului acesteia, Fondul de protecţie a victimelor strazii va fi preluat de Fondul de compensare prevăzut la art. 25 alin. 4 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare. Preluarea se va face în condiţiile normelor emise în aplicarea Legii nr. 32/2000, precum şi a Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurarile în România, cu modificările şi completările ulterioare.

Articolul IV

Contractele de asigurare încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor continua în condiţiile şi termenii acceptaţi la data încheierii acestora.

Articolul V

Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor care implica statutul României de stat membru, care se vor aplica de la data aderării României la Uniunea Europeană.

Articolul VI

Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abroga art. 37 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Articolul VII

Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurarile în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o noua numerotare.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

────────────────

Ministrul finanţelor publice,

Ionel Popescu

p. Ministrul integrării europene,

Istvan Csutak,

secretar de stat

Bucureşti, 23 iunie 2005.

Nr. 61.