Decizia nr. 118 din 7 aprilie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.051/1/2024, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Iași - Secția I civilă în Dosarul nr. 1.924/99/2024 și de Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 2.202/30/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept; la dosar s-a depus o cerere de intervenție de către o parte dintr-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Gorj, suspendat până la soluționarea prezentei cauze.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

Doamna judecător Mariana Constantinescu, președintele completului, pune în discuția Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cererea de intervenție formulată.

În urma deliberărilor, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, legal constituit, decide respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de intervenție, reținând că normele referitoare la intervenția voluntară cuprinse în capitolul II - „Părțile“ al titlului II - „Participanții la procesul civil“ din cartea I - „Dispoziții generale“ din Codul de procedură civilă nu sunt compatibile cu specificul mecanismelor de asigurare a unei practici judiciare unitare reglementate de titlul III al cărții a II-a din același cod.

După dezbateri, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor conexate privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Tribunalul Iași - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 18 septembrie 2024, în Dosarul nr. 1.924/99/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:

Art. XXXIX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023), trebuie interpretat în legătură cu art. XXXVIII din aceeași ordonanță de urgență, în sensul în care se instituie o obligație pentru angajator de a modifica fișele de post în condițiile art. XXXV, prin folosirea de criterii obiective care să prevadă în ce modalitate este sau poate fi valorificată

suplimentar activitatea salariatului ce deține titlul de doctor, sau apare ca suficientă emiterea unui raport intern prin care doar se constată neîndeplinirea condițiilor cumulative necesare acordării indemnizației pentru titlul de doctor în cazul tuturor salariaților ce dețin acest titlu științific?

În interpretarea art. XXXVIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, dacă se realizează modificarea fișei postului în sensul în care sunt cuprinse atribuții obiective și cuantificabile ce permit verificarea lunară a modului în care activitatea personalului care deține titlul științific de doctor este valorificată în mod suplimentar, calculul și plata indemnizației aferente se cuvin salariatului de la data modificării fișei sau inclusiv pentru perioada anterioară (cum solicită reclamanții în cazul de față), în situația în care, în fapt, nu au fost suplimentate în mod efectiv atribuțiile, ci doar concretizate?

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 septembrie 2024 cu nr. 2.051/1/2024.

La data de 3 octombrie 2024 s-a dispus conexarea la acest dosar a Dosarului nr. 2.098/1/2024, având ca obiect sesizarea formulată de Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 2.202/30/2023, cu privire la următoarea problemă de drept:

Dispozițiile art. 14 alin. (1) teza întâi din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), sunt aplicabile/vizează personalul contractual care nu își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul și dacă nu are prevăzute în fișa postului un set de atribuții obiective și cuantificabile care să permită verificarea lunară a modului în care activitatea acestuia este valorificată în mod suplimentar?

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare

Articolul XXXVIII

Alineatul (1) al articolului 14 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: «(1) Personalul care deține titlul științific de doctor beneficiază de o indemnizație pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, care se acordă lunar numai dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul și dacă are prevăzute în fișa postului un set de atribuții obiective și cuantificabile care să permită verificarea lunară a modului în care activitatea acestuia este valorificată în mod suplimentar. Cuantumul salarial al acestei indemnizații nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensațiilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor prevăzută la art. 25.

Articolul XXXIX

În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, conducătorii autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare și subordonare, au obligația de a dispune modificarea fișelor de post, în condițiile art. XXXV.

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare

Drepturi salariale pentru deținerea titlului științific de doctor

Articolul 14

(1)Personalul care deține titlul științific de doctor beneficiază de o indemnizație pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, care se acordă lunar numai dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul și dacă are prevăzute în fișa postului un set de atribuții obiective și cuantificabile care să permită verificarea lunară a modului în care activitatea acestuia este valorificată în mod suplimentar. Cuantumul salarial al acestei indemnizații nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensațiilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor prevăzută la art. 25.

III. Expunerea succintă a proceselorA. Dosarul nr. 1.924/99/202415. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași - Secția I civilă, la data de 12 aprilie 2024, cu nr. 1.924/99/2024, reclamantul Sindicatul Alianței Sociale și Protecției Copilului Iași, în numele și pentru membrii săi de sindicat, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:

–modificarea fișelor de post ale reclamanților, prin introducerea unui set de atribuții obiective și cuantificabile care să permită verificarea lunară a modului în care activitatea acestora este valorificată în mod suplimentar, ca urmare a deținerii titlului științific de doctor, conform art. 14 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017;

–calculul și plata indemnizației pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, conform art. 14 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 1 ianuarie 2024;

–actualizarea sumelor cu indicele de inflație până la data efectivă a plății și plata dobânzii legale aferente acestor drepturi bănești, calculate de la data nașterii dreptului.

În motivarea cererii au arătat că membrii de sindicat sunt angajați ai pârâtei și titulari ai unor teze de doctorat. Drept urmare, aceștia au beneficiat de plata indemnizației prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 până la data de 31 decembrie 2023. Începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2024, indemnizația pentru titlul științific de doctor nu a mai fost plătită de pârâta angajatoare.

Prin Referatul nr. xxx din 4 ianuarie 2024, șeful serviciului Resurse umane și formare profesională a propus constituirea unei comisii de analiză și evaluare a atribuțiilor din fișele de post ale personalului care deține titlul științific de doctor. Prin dispoziția directorului general din 8 ianuarie 2024 a fost constituită comisia de analiză și evaluare a atribuțiilor din fișele de post ale angajaților care dețin titlul științific de doctor, în vederea stabilirii îndeplinirii condițiilor pentru acordarea indemnizației pentru titlul științific de doctor.

Această comisie a întocmit Raportul nr. xxxx din 31 ianuarie 2024 privind aplicarea dispozițiilor art. XXXVIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, membrii comisiei apreciind că niciunul dintre angajați nu îndeplinește în totalitate condițiile cumulative acordării indemnizației pentru titlul științific de doctor și propunând ca această indemnizație să nu se mai acorde celor care până acum au beneficiat de aceasta, începând cu 1 ianuarie 2024.

Anterior modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, conform prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017, personalul din sectorul bugetar beneficia de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată dacă îndeplinea condițiile necesare: deține titlul științific de doctor și își desfășoară activitatea în domeniul în care a obținut respectivul titlu.

Introducerea în cuprinsul rapoartelor de evaluare a unor obiective specifice, care să reflecte în mod corespunzător aportul suplimentar adus de deținerea titlului de doctor, reprezintă doar un exemplu din multitudinea de variante pe care conducătorul structurii le poate utiliza pentru a justifica valorificarea aptitudinii profesionale a persoanei care solicită indemnizația suplimentară pentru titlul științific de doctor.

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.

În motivare s-a arătat, în esență, că, prin actele adiționale la contractele de muncă ale celor 4 salariați reprezentați de sindicat, au fost aplicate începând cu data de 1 ianuarie 2024 mai multe prevederi legale obligatorii în ceea ce privește salarizarea personalului plătit din fonduri publice, reglementate de Legea nr. 296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilității financiare a României pe termen lung, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 296/2023), și de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023.

Astfel, pe lângă condiția ca deținătorul titlului științific de doctor să își desfășoare activitatea în domeniul pentru care deține titlul, pentru acordarea indemnizației aferente trebuie îndeplinită și condiția suplimentară ca în fișa postului să fie prevăzute un set de atribuții obiective și cuantificabile, prin care să se poată verifica periodic felul în care activitatea deținătorului unui titlu de doctor aduce plusvaloare.

Prerogativa de a dispune modificarea fișelor de post ale salariaților din subordine nu înseamnă că angajatorul, prin conducătorul instituției, este obligat în mod direct să procedeze la identificarea unor atribuții obiective, cuantificabile și suplimentare pentru angajații cu studii doctorale, care să justifice acordarea, tot în mod obligatoriu, a indemnizației respective în orice situație.

În condițiile în care chiar titularii studiilor doctorale nu pot decela un set de atribuții distincte și concrete în posturile deținute, legate direct de calificarea pe care o dețin, nici angajatorul nu poate fi obligat să o facă, analiza acestuia fiind subsumată organizării activității proprii, și nu determinării valorii sau contribuției în domeniu a tezelor de doctorat, cu aplicabilitate automată la sarcinile de serviciu.

De asemenea, modificarea fișelor de post prevăzută de art. XXXIX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 nu face trimitere la art. XXXVIII, care reglementează indemnizația de doctorat, ci la art. XXXV, care dispune cu privire la prevederile Legii nr. 5/2021 privind Statutul personalului profesionist operativ de intervenție din cadrul serviciilor civile care asigură asistență publică medicală de urgență și prim ajutor calificat, cu modificările ulterioare (Legea nr. 5/2021), a căror aplicare a fost suspendată până la data de 1 ianuarie 2025.

Prin urmare, se deschide posibilitatea interpretării obligativității de modificare a fișelor de post doar în ipoteza reglementată de art. XXXV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023.

La termenul din 2 septembrie 2024, instanța de trimitere, din oficiu, a pus în discuția părților incidența în cauză a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2024 s-au dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dezlegarea problemei de drept menționate, precum și suspendarea cauzei.B. Dosarul nr. 2.202/30/202330. Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul, în numele membrilor de sindicat A și B, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Filarmonica Banatul, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la acordarea sporului pentru titlul științific de doctor, în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, și plata acestui spor începând cu data de 26 mai 2020, urmând ca sumele acordate să fie actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective și cu dobânda legală aferentă.

Prin Sentința civilă nr. 449 din 4 aprilie 2024, Tribunalul Timiș - Secția I civilă a respins acțiunea reținând că, față de atribuțiile care revin reclamanților, activitatea acestora nu se suprapune domeniului în care au fost obținute titlurile de doctor, astfel că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, iar, pe fond, admiterea acțiunii.

În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanții au susținut, în esență, că au primit sporul pentru titlul științific de doctor începând cu data de 1 iulie 2017, sens în care au fost încheiate și două acte adiționale la contractul de muncă, prin care, în elementele constitutive ale salariului, era inclus sporul pentru titlul științific de doctor. În ciuda acestor decizii, la numai câteva zile, intimata a decis că se sistează acordarea acestui spor, emițând deciziile corespunzătoare. Odată acordat acest drept, nu putea să fie retras chiar dacă, începând cu data de 1 iulie 2017, Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010), a fost abrogată de Legea-cadru nr. 153/2017, deoarece acest spor a fost încadrat în salariul lunar, ca o componentă a acestuia, iar înlăturarea lui a însemnat o încălcare a dispozițiilor art. 169 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii). Au arătat și că titlul de doctor este unul obținut în domeniul în care își desfășoară activitatea, cel muzical, îndeplinind condițiile legale pentru acordarea sporului solicitat, mai ales în raport și cu atribuțiile postului fiecăruia dintre reclamanți.

În ședința publică din 4 septembrie 2024, din oficiu, instanța a pus în discuția părților incidența în cauză a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2024 s-au dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dezlegarea problemei de drept menționate, precum și suspendarea cauzei.IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularii sesizărilorA. Dosarul nr. 1.924/99/202436. Instanța de trimitere a reținut că obiectul cauzei îl reprezintă stabilirea și plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, iar de modalitatea de interpretare a chestiunilor de drept menționate depinde în tot soluționarea cauzei de față, constatând, din verificările efectuate, că asupra acestor chestiuni Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a mai pronunțat, că ele nu fac obiectul unui recurs în interesul legii sau al unei sesizări pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în curs de soluționare.

În ce privește caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare, tribunalul a reținut că, spre deosebire de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu impune o astfel de condiție, completul învestit cu soluționarea unei chestiuni ce ține de salarizarea personalului plătit din fonduri publice fiind obligat, în măsura în care Înalta Curte de Casație și Justiție nu a lămurit deja problema de drept incidentă, să sesizeze această instanță.B. Dosarul nr. 2.202/30/2023 38. Curtea a apreciat că acțiunea de față se încadrează în categoria proceselor prevăzute la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, iar asupra chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Referitor la Decizia nr. 26 din 2 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 15 iunie 2020 (Decizia nr. 26 din 2 martie 2020), instanța de trimitere a observat că respectiva sesizare a fost respinsă ca inadmisibilă, nefiind întrunite cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, mai exact, a lipsit cerința noutății. Așadar, asupra acestei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat.

Spre deosebire de reglementarea de drept comun din Codul de procedură civilă, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai impune condiția noutății chestiunii de drept, ci doar ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra acesteia, astfel încât existența unei practici anterioare nu poate duce la înlăturarea obligației de a formula o sesizare potrivit dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În Dosarul 1.924/99/2024 al Tribunalului Iași - Secția I civilă, reclamantul și-a expus punctul de vedere cu privire la problemele de drept în discuție prin poziția procesuală exprimată în fața instanței de fond. În Dosarul nr. 2.202/30/2023 al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale părțile au susținut că nu se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. VI. Punctele de vedere ale completurilor de judecată care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea unor chestiuni de dreptA. Dosarul nr. 1.924/99/202442. Completul de judecată a apreciat că art. XXXIX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 decurge și trebuie interpretat în legătură cu art. XXXVIII din aceeași ordonanță de urgență, părând că instituie o obligație pentru angajator de a modifica fișele de post în condițiile art. XXXV, prin folosirea de criterii obiective care să prevadă în ce modalitate este sau poate fi valorificată suplimentar activitatea salariatului ce deține titlul de doctor, iar, în ipoteza modificării fișei postului în sensul celor prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, calculul și plata indemnizației aferente se cuvin salariatului de la data modificării fișei postului, anterior acestui moment neavând suficiente elemente concrete pentru a se putea stabili modalitatea în care activitatea salariatului a fost valorificată suplimentar, ca urmare a deținerii titlului științific de doctor.B. Dosarul nr. 2.202/30/202343. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 19^1 din Legea-cadru nr. 284/2010 și art. 14 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 instanța a apreciat că, în ceea ce privește personalul contractual din cadrul pârâtei, este evident că aplicabilitatea art. 19 menționat impune respectarea cerințelor enumerate în cuprinsul acestuia.

În același timp, deși reclamanții sunt salariați în cadrul pârâtei pe postul de artist liric sopran, respectiv de șef partidă la departamentul Cor, partida Bas, diplomele de doctor obținute de aceștia în „domeniul filologie“ nu se suprapun domeniului în care aceștia își desfășoară activitatea, respectiv cel muzical. Această concluzie rezultă cu evidență întrucât, în aprecierea Curții, sintagma „în domeniul pentru care deține titlul“, prevăzută imperativ de art. 19^1 din Legea-cadru nr. 284/2010, se impune să fie raportată la nomenclatorul domeniilor și al specializărilor/programelor de studii universitare sau la sfera atribuțiilor de serviciu, astfel cum aceasta rezultă din fișa postului.VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat opinii teoretice în problema ce face obiectul sesizării.

Astfel, cele mai multe dintre instanțele care au comunicat puncte de vedere cu privire la problemele de drept sesizate au apreciat că art. XXXIX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 trebuie interpretat în legătură cu art. XXXVIII din aceeași ordonanță de urgență, în sensul în care se instituie o obligație pentru angajator de a modifica fișele de post în condițiile art. XXXV, prin folosirea unor criterii obiective prin care să fie valorificată suplimentar și cuantificată activitatea salariatului ce deține titlul de doctor, și nu apare ca suficientă emiterea unui raport intern în sensul în care doar se constată neîndeplinirea condițiilor cumulative necesare acordării indemnizației pentru titlul de doctor.

A existat însă și un punct de vedere nuanțat, în sensul în care se instituie posibilitatea interpretării obligativității de modificare a fișelor de post doar în ipoteza reglementată de art. XXXV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023.

În ceea ce privește cea de-a doua întrebare s-a considerat, de către majoritatea judecătorilor specializați în soluționarea acestui tip de litigii, că, în ipoteza modificării fișei postului în condițiile art. XXXVIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, calculul și plata indemnizației aferente se cuvin salariatului de la data modificării fișei postului, întrucât anterior acestui moment nu există elemente concrete care să permită verificarea modalității în care activitatea salariatului care deține titlul științific de doctor a fost valorificată suplimentar. A fost exprimat și un punct de vedere diferit, în sensul în care calculul și plata indemnizației aferente titlului de doctor trebuie să se realizeze de la data la care salariatul a formulat cererea de acordare a dreptului.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în mecanismele de unificare a practicii

Prin Decizia nr. 26 din 2 martie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă a respins ca inadmisibilă sesizarea, pentru neîndeplinirea condiției noutății. În considerente, redând dispozițiile art. 19^1 din Legea-cadru nr. 284/2010 și ale art. 14 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, a reținut că: „86. Succesiunea acestor acte normative evocate permite a se identifica o constantă a viziunii legiuitorului în privința condițiilor de acordare a sporului/indemnizației, în ipoteza supusă dezlegării, care se poate sintetiza astfel: este îndrituit la a beneficia de acest spor cel care deține titlul științific de doctor în domeniul în care își desfășoară activitatea.“IX. Jurisprudența Curții Constituționale

Curtea Constituțională nu s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. XXXVIII și XXXIX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023.

Instanța de contencios constituțional s-a pronunțat însă asupra constituționalității dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Astfel, prin Decizia nr. 209 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1031 din 4 noiembrie 2020, respingându-se excepția invocată, s-a reținut că:

30.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată, cu titlul prealabil, că, prin Decizia nr. 691 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 27 februarie 2020, a indicat evoluția modului de reglementare a beneficiilor care, în prezent, sunt reglementate prin dispozițiile legale criticate în cauza de față (a se vedea paragrafele 20-22 din Decizia nr. 691 din 31 octombrie 2019). Astfel, Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează în art. 14 dreptul la indemnizația pentru titlul științific de doctor. Potrivit aceluiași text de lege, coroborat cu dispozițiile art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017, acest drept urmează să se acorde de la intrarea în vigoare a legii tuturor persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute de

aceasta, respectiv își desfășoară activitatea profesională de bază în domeniul de activitate în care dețin titlul de doctor, indiferent de data obținerii acestuia. Cuantumul acestui drept este unul fix, respectiv 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, și diferă față de cuantumul sporului pentru titlul științific de doctor acordat potrivit legislației anterioare (a se vedea Decizia nr. 691 din 31 octombrie 2019, paragraful 20). (…)

35.(...) acest spor face parte din categoria de sporuri care se acordă la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care legiuitorul, având în vedere că nu sunt consacrate în Constituție, le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula (Deciziile nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, și nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012).36. (...) nicio dispoziție din Constituție nu limitează competența legiuitorului de a acorda sau nu un stimulent salarial celor care dețin titlul științific de doctor. Cu atât mai puțin limitează prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție libertatea legiuitorului de a stabili modul de calcul al acestui stimulent și, implicit, cuantumul acestuia. Este drept că o atare opțiune nu este una necenzurabilă. Astfel, la baza acesteia trebuie să stea o rațiune suficientă pentru instituirea unui asemenea spor (a se vedea, în acest sens, deciziile Curții Constituționale nr. 427 din 4 iulie 2019, paragraful 20, și nr. 1.520 din 17 noiembrie 2009, precitate).

Aceste considerente se regăsesc, spre exemplu, și în deciziile nr. 689 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 26 februarie 2020; nr. 529 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1064 din 11 noiembrie 2020.

De asemenea, prin Decizia nr. 685 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 26 februarie 2020, Curtea Constituțională a reținut că „indemnizația pentru titlul științific de doctor reprezintă un drept salarial suplimentar, care nu aparține sferei drepturilor și libertăților fundamentale. Prin urmare, acordarea acestui drept depinde în exclusivitate de opțiunea legiuitorului“ - paragraful 16.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a mai reținut că indemnizația acordată pentru titlul științific de doctor în drept nu reprezintă un drept fundamental, ci un drept de sorginte legală (Decizia nr. 204 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 6 iulie 2020, paragraful 17), astfel că „este de competența exclusivă a legiuitorului eliminarea sau, din contră, acordarea acestui drept, fără ca aceasta să aibă relevanță constituțională“ (Decizia nr. 691 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 27 februarie 2020, paragraful 26). X. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit, judecătorii-raportori au apreciat că, în vederea acordării indemnizației pentru titlul științific de doctor, se instituie o obligație pentru angajator de a modifica fișele de post, în măsura în care specificul muncii permite identificarea unor atribuții/criterii obiective care să prevadă în ce modalitate este sau poate fi valorificată suplimentar activitatea salariatului ce deține acest titlu, plata indemnizației aferente cuvenindu-se salariatului de la data modificării fișei postului. În rest, s-a propus respingerea, ca inadmisibile, a sesizărilor. XI. Înalta Curte de Casație și JustițieXI.

Temeiul de drept al prezentelor sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Domeniul de reglementare al acestui act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024, este conturat expres prin dispozițiile art. 1, ordonanța de urgență aplicându-se în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/ revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

În această materie se instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sens în care, prin art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se prevede: „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“

Rezultă că aceste prevederi se aplică cu prioritate în raport cu dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, urmând a se completa însă, în mod corespunzător, cu prevederile dreptului comun, Codul de procedură civilă, astfel cum se și statuează expres prin art. 4, conform căruia „dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (...), precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie“.

De altfel, trebuie subliniat că legiuitorul delegat a ținut cont, la adoptarea acestui nou act normativ, potrivit principiilor prezentate în preambulul acestuia, de „configurația actuală a mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și de efectul obligativității hotărârii pe care o pronunță Înalta Curte de Casație și Justiție, în deplin acord cu îndatorirea sa constituțională de asigurare a aplicării și interpretării unitare a legii de către toate instanțele judecătorești din România“.

Prin urmare, în contextul normativ expus, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării:

(i)existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac;

(ii)cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze, respectiv litigiul să vizeze fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice;

(iii)existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei;

(iv)chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Verificându-se întrunirea acestor cerințe legale în raport cu elementele sesizărilor conexate, rezultă că ele se regăsesc doar parțial, nefiind îndeplinite toate exigențele procedurale menționate pentru declanșarea mecanismului preîntâmpinării practicii neunitare.

Referitor la primele două condiții legale se reține că acestea sunt îndeplinite întrucât cauzele se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Iași - Secția I civilă, care judecă în primă instanță, conform art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, respectiv Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, care judecă în apel, conform art. 96 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

De asemenea, litigiile se circumscriu domeniului specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, tribunalul fiind învestit cu judecarea cererii formulate de o organizație sindicală, în numele membrilor de sindicat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, instituție publică, obiectul cauzei vizând obligarea angajatorului la modificarea fișelor de post în vederea acordării indemnizațiilor de doctorat, în vreme ce curtea de apel a fost învestită cu apelul formulat de către reclamantul sindicat, în numele membrilor săi, într-o cauză ce are ca obiect obligarea instituției publice Filarmonica Banatul la plata sporului pentru titlul științific de doctor.

În ceea ce privește întrunirea condiției de admisibilitate ce vizează identificarea unei probleme de drept care ar putea face obiect al sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie remarcat că, în absența unei definiții legale a noțiunii „chestiune de drept“ din cadrul cerințelor de admisibilitate prevăzute la art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a arătat în doctrină că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară, fiind susceptibilă să constituie izvorul unor interpretări divergente și, în consecință, al unei practici judiciare neunitare.

Totodată, prin jurisprudența dezvoltată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să aibă ca obiect o chestiune de drept ce necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății.

Jurisprudența consolidată în legătură cu această condiție de admisibilitate rămâne de actualitate și după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, dat fiind că în preambulul acestei ordonanțe s-a ținut seama de „faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“. Pe de altă parte, în măsura în care prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu s-a derogat de la dispozițiile art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, acestea rămân aplicabile, ca drept comun în materia sesizării pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Nu poate fi omis în acest sens că art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că încheierea de sesizare trebuie să cuprindă și punctul de vedere al completului de judecată care, astfel, este primul ținut să stabilească dacă există o problemă de interpretare a textului legal, care implică riscul unor dezlegări ulterioare diferite în practica judiciară.

Această exigență legală, subsumată condiției privind ivirea unei chestiuni drept, a fost în mod constant subliniată în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, considerându-se că încheierea de sesizare trebuie să releve reflecția judecătorilor din completul învestit cu soluționarea cauzei asupra diferitelor variante de interpretare posibile și asupra argumentelor de natură să le susțină, pentru a da temei inițierii mecanismului de unificare jurisprudențială reprezentat de hotărârea prealabilă.

Prin urmare, revine instanței de trimitere obligația identificării în concret a chestiunii de drept care necesită interpretare, exprimarea punctului de vedere al instanței de trimitere contribuind astfel la a se stabili dacă problema de drept a cărei dezlegare se solicită instanței supreme este una reală, având vocație de a convinge, și, din această perspectivă, că sunt întrunite condițiile de a admisibilitate a sesizării.

În acest context se observă că instanțele de trimitere, Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Iași - Secția I civilă, deși au apreciat că se impune declanșarea mecanismului hotărârii prealabile în ceea ce privește interpretarea art. 14 alin. (1) teza întâi din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv a art. XXXVIII și XXXIX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, nu au prezentat niciun argument care ar justifica o atare sesizare a instanței supreme, în cuprinsul încheierilor motivându-se exclusiv și la modul general că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, fără a indica în concret problema de drept ce trebuie dezlegată din perspectiva posibilității ivirii unei jurisprudențe divergente.

Astfel, în ceea ce privește sesizarea formulată de Tribunalul Iași - Secția I civilă, cu referire la interpretarea art. XXXVIII și XXXIX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, instanța de trimitere a reținut obligativitatea sesizării instanței supreme, în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în măsura în care Înalta Curte de Casație și Justiție nu a lămurit deja problema de drept incidentă.

Chiar dacă aprecierea condiției existenței unei chestiuni de drept veritabile comportă anumite nuanțări impuse de contextul și scopul edictării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, nu este totuși posibilă învestirea instanței supreme pentru dezlegarea oricărei chestiuni de drept subsumate cauzei acțiunii civile. Art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu instituie în sarcina instanțelor specializate în materia ce intră sub auspiciile actului normativ obligația de a declanșa mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile în orice situație în care se pune problema aplicării unei dispoziții legale care nu a format obiectul unei dezlegări de principiu a instanței supreme în procedurile de unificare a practicii judiciare, ci doar în situația existenței unei norme susceptibile de interpretări diferite, caz în care se impune declanșarea mecanismului de unificare a practicii judiciare în scopul înlăturării incertitudinii care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății.

Analizând potențialul acestei dispoziții de a genera jurisprudență neunitară, este de reținut că norma în discuție este susceptibilă de interpretări diferite prin prisma obligației stabilite în sarcina angajatorilor prin art. XXXIX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 prin coroborare cu dispozițiile art. XXXVIII din același act normativ, de modificare a fișei postului în sensul identificării unor atribuții obiective și cuantificabile în toate situațiile în care salariatul deține titlul științific de doctor sau dacă textul legal permite angajatorilor emiterea unei dispoziții (raport, referat) prin care să constate, în urma verificărilor, că salariatul nu îndeplinește atribuții în legătură cu care să aplice criteriile la care legea face trimitere.

Referitor la întrebarea ce face obiectul Dosarului nr. 2.098/1/2024, conexat, instanța de trimitere sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la problema dacă „dispozițiile art. 14 alin. (1) teza întâi din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt aplicabile/vizează personalul contractual care nu își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul și dacă nu are prevăzute în fișa postului un set de atribuții obiective și cuantificabile care să permită verificarea lunară a modului în care activitatea acestuia este valorificată în mod suplimentar“.

În opinia Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, modul de interpretare a dispozițiilor legale se impune însă cu evidență, întrebarea adresată nereflectând așadar dubiul cu privire la dreptul aplicabil în cauză.

Instanța de trimitere recunoaște explicit că nu se confruntă cu chestiuni de drept ce au aptitudinea de a constitui izvor al jurisprudenței neunitare, prin caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor în analiză, fiind neîndoielnic în opinia sa că, din interpretarea coroborată dispozițiilor art. 19^1 din Legea-cadru nr. 284/2010 și art. 14 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, rezultă că, în ceea ce privește personalul plătit din fonduri publice, cerințele legale se impun a fi respectate, având în vedere inclusiv dezlegările anterioare date de instanța supremă prin hotărâri obligatorii.

Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale menționează că Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 26 din 2 martie 2020, oferind repere concrete de interpretare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) teza întâi din Legea-cadru nr. 153/2017, stabilind că viziunea constantă a legiuitorului în privința condițiilor de acordare a sporului/indemnizației de doctorat a fost aceea potrivit căreia „este îndrituit la a beneficia de acest spor cel care deține titlul științific de doctor în domeniul în care își desfășoară activitatea“, iar „sintagma «în domeniul pentru care deține titlul» se impune să fie raportată la Nomenclatorul domeniilor și al specializărilor/ programelor de studii universitare sau la sfera atribuțiilor de serviciu, astfel cum aceasta rezultă din fișa postului“.

Luând în considerare statuările menționate ale instanței supreme, apreciate ca fiind relevante în interpretarea textelor legii indicate în sesizare, este necesar a se reaminti că lămurirea modalității de interpretare și aplicare a normelor legale în cadrul mecanismului hotărârii prealabile are scopul de a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților unor texte de lege. În lipsa unor asemenea ipoteze care să reflecte caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, astfel cum este situația în prezenta sesizare, rămâne atributul exclusiv al instanței de trimitere să soluționeze cauza cu judecata căreia a fost învestită, aplicând, în acest scop, metodele de interpretare a normelor juridice recunoscute în dreptul intern și, după caz, reperele jurisprudențiale obligatorii care se desprind din deciziile instanței supreme mai sus evocate.

Reținând, în condițiile expuse, neconformitatea sesizării formulate în Dosarul nr. 2.202/30/2023 al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și în acord cu jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia rațiunea reglementării mecanismului hotărârii preliminare este aceea a asigurării unor dezlegări în drept de principiu, iar nu a subrogării în atribuțiile jurisdicționale ale instanței de judecată, rolul instanței supreme neputând deveni astfel unul de soluționare directă a cauzei, se impune respingerea ca inadmisibilă a acestei sesizări.XI.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept observă, mai întâi, că, drept urmare a solicitării adresate de instanța supremă, deși instanțele nu au transmis jurisprudență care să tranșeze problemele de drept sesizate, pot fi identificate indicii ale unei posibile jurisprudențe neunitare prin raportare la opiniile exprimate de judecătorii specializați în materia litigiilor de muncă.

Astfel, cele mai multe dintre instanțele care au comunicat puncte de vedere cu privire la problemele de drept sesizate au apreciat că art. XXXIX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 trebuie interpretat în legătură cu art. XXXVIII din aceeași ordonanță de urgență, în sensul în care se instituie o obligație pentru angajator de a modifica fișele de post în condițiile art. XXXV, prin folosirea unor criterii obiective prin care să fie valorificată suplimentar și cuantificată activitatea salariatului ce deține titlul de doctor, și nu apare ca suficientă emiterea unui raport intern în sensul în care doar se constată neîndeplinirea condițiilor cumulative necesare acordării indemnizației pentru titlul de doctor.

A existat însă și un punct de vedere nuanțat, în sensul în care se instituie posibilitatea interpretării obligativității de modificare a fișelor de post doar în ipoteza reglementată de art. XXXV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023.

În ceea ce privește cea de-a doua întrebare s-a considerat, de către majoritatea judecătorilor specializați în soluționarea acestui tip de litigii, că în ipoteza modificării fișei postului în condițiile art. XXXVIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 calculul și plata indemnizației aferente se cuvin salariatului de la data modificării fișei postului, întrucât anterior acestui moment nu există elemente concrete care să permită verificarea modalității în care activitatea salariatului care deține titlul științific de doctor a fost valorificată suplimentar. A fost exprimat și un punct de vedere diferit, în sensul în care calculul și plata indemnizației aferente titlului de doctor trebuie să se realizeze de la data la care salariatul a formulat cererea de acordare a dreptului.

În concret, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 reglementează într-un număr mare de domenii, valorizând instituția delegării legislative, reglementată de prevederile art. 115 alin. (4) din Constituția României.

Textele legale indicate de către instanța de trimitere - Tribunalul Iași - Secția I civilă - în încheierea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt cele ale art. XXXV, XXXVIII și XXXIX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023.

Analizând inclusiv arhitectura Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2023, care modifică și completează un număr considerabil de acte normative, se poate observa că legiuitorul delegat a înțeles să intervină punctual asupra unuia sau mai multor articole dintr-un act normativ, trecând ulterior la următorul text/act normativ ce se impunea modificat/completat.

În acest sens se observă că art. XXXV din ordonanța de urgență vizează aplicarea prevederilor Legii nr. 5/2021, art. XXXVI face referire la aplicarea prevederilor art. 34 și 35 din Legea nr. 195/2020 privind statutul personalului feroviar, cu modificările și completările ulterioare, art. XXXVII vizează art. III din Legea nr. 352/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2011 privind înființarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, cu modificările ulterioare, pentru ca art. XXXVIII să facă vorbire despre modificarea art. 14 din Legea-cadru nr. 153/2017 (în sensul condiționării acordării indemnizației de doctorat de modificarea fișei postului salariatului care deține acest titlu științific), iar art. XXXIX să trimită la un termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanței de urgență, pentru operarea cuvenitelor modificări ale acesteia, în condițiile art. XXXV.

Respectarea normelor de tehnică legislativă, astfel cum sunt ele definite în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu referire la structura și modul de sistematizare a conținutului unor acte normative, ar face dificilă o interpretare în sensul în care modificarea sau completarea acestora s-ar putea realiza prin procedee tehnice cum pare a fi cel din finalul art. XXXIX, care trimite la art. XXXV, generând confuzie în condițiile în care Legea nr. 5/2021 nu cuprinde dispoziții care să reglementeze problematica salarizării din perspectiva condițiilor de acordare a indemnizației pentru titlul științific de doctor, aplicarea prevederilor sale legale fiind de altfel suspendată până la 1 ianuarie 2025.

În mod justificat s-ar putea pune inclusiv problema imposibilității compatibilizării termenului de 30 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanței (15 decembrie 2023) pentru modificarea fișelor de post, cu data de 1 ianuarie 2025, până la care prevederile Legii nr. 5/2021 au fost suspendate^1.

^1 În prezent, suspendate până la 1 ianuarie 2026, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 156/2024 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice pentru fundamentarea bugetului general consolidat pe anul 2025, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare.

Interpretând sistematic textul actului normativ, prin așezarea normei de interpretat în context și la instituția juridică din care face parte, se constată că voința legiuitorului a fost aceea ca indemnizația pentru titlul științific de doctor, ale cărei condiții de acordare sunt enunțate în art. XXXVIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, să fie analizată în legătură cu art. XXXIX din aceeași ordonanță de urgență, în sensul în care se instituie, într-un termen legal, o obligație pentru angajator de a modifica fișele de post, în măsura în care identifică în atribuțiile prevăzute în fișa postului criterii obiective care să prevadă în ce modalitate este sau poate fi valorificată suplimentar activitatea salariatului ce deține titlul de doctor.

Dintr-o altă perspectivă, parcurgând procesul legislativ care a condus la adoptarea acestui act normativ în scopul de a determina voința legiuitorului și pentru a facilita înțelegerea acestuia, se constată că în Nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2023 se arată, cu privire la Legea nr. 5/2021, că aceasta „a intrat în vigoare, potrivit art. 78 din Constituție (...), la 3 zile de la data publicării acesteia, respectiv la data de 14.01.2021, aplicarea ei a fost amânată prin act normativ, până la data de 1 ianuarie 2024, datorită impactului financiar pe care îl generează“.

Cu privire la prevederile art. 14 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 se arată că, în prezent, „personalul din sectorul bugetar beneficiază de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a)deține titlul științific de doctor și b) își desfășoară activitatea în domeniul în care a obținut respectivul titlu. Indemnizația în discuție face parte din categoria drepturilor salariale suplimentare, iar rațiunea acordării acestei indemnizații este încurajarea personalului plătit din fonduri publice de a participa activ în viața științifică, de a-și perfecționa cunoștințele într-un domeniu dat și de a-și îmbunătăți performanțele profesionale la locul de muncă (Decizia Curții Constituționale nr. 695/2019)“.

Acest document de motivare necesar, prin prisma art. 1 alin. (5) din Constituție, în cadrul procedurii de adoptare a legilor, constituie un instrument al uneia dintre metodele de interpretare consacrate - metoda de interpretare teleologică, care presupune stabilirea sensului unei dispoziții legale ținându-se seama de finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea actului normativ din care face parte acea dispoziție, având o funcție de suport în interpretarea normei adoptate.

În acest sens se observă că, potrivit Notei de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2023, rațiunea pentru care aplicarea Legii nr. 5/2021 a fost amânată se datorează impactului financiar pe care îl generează, în vreme ce modificarea prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 a fost justificată prin nevoia de a îmbunătăți performanțele salariaților la locul de muncă, de a stimula participarea lor la viața științifică și de a-și perfecționa cunoștințele într-un domeniu dat.

Finalitatea urmărită de legiuitorul delegat prin art. XXXV, respectiv art. XXXVIII și XXXIX din ordonanța de urgență este așadar diferită, neexistând posibilitatea interpretării lor coroborate.

Nu în ultimul rând, avizul Consiliului Legislativ referitor la proiectul de ordonanță de urgență, emis în considerarea art. 79 alin. (1) din Constituție, analizează propunerea de modificare a art. 14 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 în considerarea art. XXXV din ordonanța de urgență, ceea ce ne poate îndreptăți să presupunem că forma finală a actului normativ a fost diferită, din punctul de vedere al numerotării articolelor, de cea inițială, avută în vedere de Consiliu, art. XXXV inițial devenind art. XXXVIII în forma finală, ceea ce ar explica și trimiterea pe care art. XXXIX o face în finalul său la art. XXXV (judicios la art. XXXVIII).

O altă problemă sesizată de către instanța de trimitere - Tribunalul Iași - Secția I civilă - privește modul concret în care se îndeplinește obligația legală, punând în discuție caracterul insuficient al emiterii unui raport intern în sensul în care se constată neîndeplinirea condițiilor cumulative necesare acordării indemnizației pentru titlul de doctor.

Prin modificarea adusă art. 14 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 s-au stabilit condițiile de valorificare a titlului științific de doctor deținut de un salariat în sensul că, pe lângă condiția existentă deja, respectiv ca deținătorul titlului științific de doctor să își desfășoare activitatea în domeniul pentru care deține titlul, s-a adăugat cerința de a avea prevăzute în fișa postului un set de atribuții obiective și cuantificabile, care să permită verificarea valorificării activității în mod suplimentar, modificarea fișelor de post impunându-se a fi realizată într-un termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanței de urgență.

Așadar, începând cu data de 1 ianuarie 2024, are loc o modificare a viziunii legiuitorului privind condițiile de valorificare a supracalificării profesionale, acesta înlăturând criteriul exclusiv de acordare a indemnizației întemeiat pe deținerea titlului științific și instituind cerințe suplimentare legate de atribuțiile postului ocupat de salariat.

Noile condiții se referă, în primul rând, la identificarea, între atribuțiile salariatului, a acelora care conduc la desfășurarea, în intervalul de timp pentru care se face plata indemnizației, a unei activități suplimentare în legătură cu specificul muncii și în domeniul în care și-a finalizat studiile doctorale, corespunzătoare gradului de competență profesională atestată de titlul științific în discuție. În al doilea rând, presupun verificarea lunară a modului în care activitatea salariatului deținător al titlului de doctor este valorificată suplimentar în raport cu aceste atribuții obiective și cuantificabile, identificate anterior.

Prin urmare, se reține că angajatorul are obligația de a modifica fișa postului pentru personalul care deține titlul științific de doctor în măsura în care identifică atribuții obiective și cuantificabile care să concretizeze în ce modalitate este sau poate fi valorificată suplimentar activitatea salariatului ce deține acest titlu. Corelativ, în situația în care specificul muncii salariatului nu permite identificarea acelor atribuții prin care să se valorifice în mod suplimentar activitatea supraspecializată în domeniul respectiv, constatarea inexistenței acestor atribuții poate fi materializată, în absența unei dispoziții exprese a legii, într-un act al angajatorului (dispoziție, raport sau referat justificativ al evaluării), prin care să se constate că salariatul nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, care să stea la baza deciziei de a nu-i plăti indemnizația aferentă acestui titlu în perioada respectivă.

În ceea ce privește cea de-a doua chestiune de drept, în ipoteza modificării fișei postului în condițiile art. XXXVIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, calculul și plata indemnizației aferente se cuvin salariatului de la data modificării acesteia întrucât, anterior acestui moment, nu există elemente concrete care să permită verificarea modalității în care activitatea salariatului care deține titlul științific de doctor a fost valorificată suplimentar.