Decizia nr. 226 din 19 aprilie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Decretului fostului Consiliu de Stat al Republicii Socialiste România nr. 223/1974 privind reglementarea situației unor bunuri, excepție ridicată de Stela Ghibuși în Dosarul nr. 1.382/220/2015 al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 414D/2016 al Curții Constituționale.

2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent învederează Curții că autoarea excepției a transmis note scrise prin care solicită judecarea în lipsă și admiterea excepției de neconstituționalitate.

4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că, în cauză, își găsesc aplicabilitate considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 104 din 9 iulie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Sentința nr. 369 din 26 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.382/220/2015, Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Decretului fostului Consiliu de Stat al Republicii Socialiste România nr. 223/1974 privind reglementarea situației unor bunuri, excepție ridicată de Stela Ghibuși într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unei hotărâri a Consiliului local al comunei Livezile, județul Timiș, prin care s-a dispus trecerea unui teren în proprietatea privată a acestei unități administrativ-teritoriale.

6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că Decretul nr. 223/1974 încalcă prevederile constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată, arătând că, în baza acestui act normativ, fostul Consiliu popular al județului Timiș a emis, în anul 1981, o decizie prin care statul român a devenit, fără plată, proprietarul unui imobil în comuna Livezile, iar ulterior, în anul 1997, autoarea excepției a cumpărat de la Consiliul Local Banloc toate construcțiile acestui imobil, în conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995. Ulterior, în anul 2003, aceasta a solicitat să cumpere și terenul parte componentă a imobilului. Autoarea excepției arată că această cerere a fost aprobată, dar Primăria Banloc și Consiliul Local Banloc nu au stabilit nicio valoare de vânzare, întrucât terenul intrase în proprietatea statului fără plată, motiv pentru care susține că terenul ar trebui să îi fie „retrocedat“ acesteia, fără plată, în calitate de proprietar al construcțiilor aflate pe acesta.

7.Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal, în punctul său de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate, invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 14 din 10 martie 1993.

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.Guvernul arată că, în opinia sa, excepția de neconstituționalitate a fost invocată în mod formal, fără a fi motivată în raport cu dispozițiile constituționale considerate a fi încălcate, astfel că este incident motivul de inadmisibilitate dedus din prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. În plus, face referire la Decizia nr. 14 din 10 martie 1993, prin care Curtea Constituțională a reținut că „intervenția Curții Constituționale în aprecierea constituționalității unor norme juridice care și-au încetat existența înaintea datei de 8 decembrie 1991 ar fi contrară nu numai rolului și funcțiilor sale stabilite prin Constituție, ci și doctrinei juridice, ar fi o încălcare flagrantă a principiului neretroactivității legii“.

10.Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, apreciind că invocarea acesteia a fost determinată de modul de aplicare a prevederilor criticate asupra unei situații concrete. Arată, totodată, că Decretul nr. 223/1974 a fost abrogat, precum și faptul că autoarea excepției pune în discuția Curții Constituționale aspecte de neconstituționalitate a unor acte administrative, ceea ce ține de competența instanțelor judecătorești.

11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile Decretului fostului Consiliu de Stat al Republicii Socialiste România nr. 223/1974 privind reglementarea situației unor bunuri, publicat în Buletinul Oficial al României, nr. 152 din 6 decembrie 1974, care instituiau regula potrivit căreia, în Republica Socialistă România, construcțiile și terenurile puteau fi deținute în proprietate de către persoanele fizice numai dacă aveau domiciliul în țară, stabilind măsurile ce urmau să fie luate cu privire la bunurile persoanelor care au făcut cerere de plecare definitivă din țară, ale celor care au plecat în mod fraudulos din țară sau care, fiind plecate în străinătate, nu s-au înapoiat la expirarea termenului stabilit pentru înapoierea în țară, ale celor care au părăsit definitiv Republica Socialistă România anterior intrării în vigoare a decretului în discuție, precum și ale persoanelor care, având domiciliul în străinătate, au dobândit în orice mod, în proprietate, construcții situate pe teritoriul Republicii Socialiste România.

14.Decretul nr. 223/1974 a fost abrogat expres prin Decretul-Lege nr. 9/1989 privind abrogarea unor acte normative al Consiliului Frontului Salvării Naționale, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 9 din 31 decembrie 1989.15. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, actul normativ criticat contravine dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 44 privind dreptul de proprietate privată și în art. 136 alin. (2), (4) și (5) referitor la garantarea și ocrotirea proprietății publice, inalienabilitatea bunurilor proprietate publică și caracterul inviolabil al proprietății private.

16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin mai multe decizii, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor Decretului nr. 223/1974. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 14 din 10 martie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 18 mai 1993, instanța de control constituțional a observat că, potrivit Constituției actuale a României, Curtea Constituțională are rolul de a fi garantul ordinii constituționale create de către această Constituție. Ca atare, legile și celelalte acte normative emise înainte de data de 8 decembrie 1991, întro ordine constituțională anterioară, puteau fi discutate sub aspectul constituționalității numai în raport cu acea ordine și de organismele pe care Constituția atunci în vigoare le prevedea. Acestor acte normative le sunt aplicabile normele constituționale actuale numai în măsura în care supraviețuiesc și după 8 decembrie 1991. Or, decretul criticat în cauză a fost abrogat expres prin Decretul-lege nr. 9/1989 al Consiliului Frontului Salvării Naționale.

17.Curtea a apreciat, în decizia menționată, că intervenția sa în verificarea constituționalității unor norme juridice care și-au încetat existența înaintea datei de 8 decembrie 1991 ar fi contrară nu numai rolului și funcțiilor sale stabilite prin Constituție, ci ar fi și o încălcare flagrantă a principiului neretroactivității legii. Totodată, competența Curții Constituționale privește numai raporturile juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituției din 1991. Ca atare, ea poate privi raporturile juridice născute în baza reglementărilor legale adoptate după 8 decembrie 1991 sau și în baza unor reglementări legale anterioare, dar care au rămas în vigoare, pentru că aprecierea constituționalității privește o lege sau o ordonanță care există și care deci produce efecte juridice.

18.Prin aceeași decizie, Curtea a arătat că ordinea constituțională actuală permite și impune corectări, restabiliri de drepturi, recuperări, înlăturarea nedreptăților. Chiar Decretul-Lege nr. 9/1989 (prin care a fost abrogat Decretul nr. 233/1974) a fost elaborat „în scopul înlăturării imediate din legislația țării noastre a unor reglementări legale emise de fostul regim dictatorial, care, prin caracterul lor discriminatoriu, nedrept, au adus grave prejudicii materiale și morale poporului român, intereselor legitime ale tuturor cetățenilor“. Ca atare, Curtea a apreciat că este evident că, în situația în care ar fi sesizată cu ilegalități și abuzuri, cu încălcări ale ordinii constituționale săvârșite înainte de intrarea in vigoare a Constituției din 1991, Curtea Constituțională nu este competentă să le rezolve. Dacă ar face un asemenea lucru, ar încălca ea însăși Constituția și principiile dreptului, pentru că ar înlătura un abuz, o ilegalitate, printr-o arogare abuzivă de competență, ceea ce este în afara ideii de justiție constituțională. Clarificarea și rezolvarea unor asemenea situații revin numai autorităților publice competente potrivit legii, inclusiv instanțelor judecătorești.

19.În același sens sunt și Decizia nr. 13 din 8 februarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 30 mai 1996, sau Decizia nr. 104 din 9 iulie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 29 iulie 1998.20. Aceste considerente își mențin valabilitatea și cu privire la prezenta excepție de neconstituționalitate.

21.Curtea observă, de altfel, că autoarea acesteia, care, astfel cum rezultă din dosarul cauzei, a dobândit prin cumpărare de la Consiliul Local Banloc anumite imobile construcții, în conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, nici nu are interes să solicite constatarea neconstituționalității prevederilor Decretului nr. 223/1974, în temeiul cărora au trecut în proprietatea statului bunurile imobile vizate de aceasta, deoarece actul normativ menționat nu și-a produs efectele asupra sa, ci asupra fostului proprietar deposedat în baza acestuia. Or, existența interesului promovării oricărei acțiuni în justiție fiind o condiție generală de admisibilitate, inclusiv în ce privește contenciosul constituțional, prezenta excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă, așadar, și prin prisma contextului procesual în care a fost invocată.

22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor Decretului fostului Consiliu de Stat al Republicii Socialiste România nr. 223/1974 privind reglementarea situației unor bunuri, excepție ridicată de Stela Ghibuși în Dosarul nr. 1.382/220/2015 al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 aprilie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbățeanu