Decizie nr. 1.581 din 13 decembrie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 şi art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Semtrust 2001" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 36.328/300/2010 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 91D/2011.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul Theodor Rus, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind partea Cristinel Prisăcaru, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru motivele invocate în faţa instanţei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 22 decembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 36.328/300/2010, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 şi art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Semtrust 2001" - S.R.L. din Bucureşti, petentă într-o cauză penală având ca obiect o plângere împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, 24 şi art. 131 alin. (1), precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 teza întâi şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu răspund exigenţelor sub aspectul coerenţei şi clarităţii, fiind incerte, eliptice, neclare şi greu accesibile. Astfel, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu soluţionează plângerea în termen de 20 de zile, persoana vătămată este ţinută, sub sancţiunea decăderii, să se adreseze instanţei în termen de 20 de zile de la expirarea termenului iniţial de soluţionare a plângerii de către procurorul ierarhic superior. Persoana vătămată este astfel sancţionată pentru culpa procurorului ierarhic superior, în condiţiile în care textele de lege criticate nu prevăd nicio sancţiune pentru acesta din urmă.

Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 277 şi art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, acestea din urmă fiind modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 277: "Procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată.";

–Art. 278^1 alin. 2: "În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) care consacră statul de drept, democratic şi social, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apărare şi ale art. 131 privind rolul Ministerului Public, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 teza întâi şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, dreptul la un recurs efectiv.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 277 şi art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 825 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, Decizia nr. 1.223 din 18 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie 2008, şi Decizia nr. 497 din 7 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 12 mai 2009, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege atacate. Cu acele prilejuri Curtea a reţinut, pe de o parte, că dispoziţiile de lege criticate reprezintă o concretizare a normelor constituţionale ce consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigenţei termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constituţie, iar pe de altă parte, că acestea se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, în concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 16.

Referitor la încălcarea art. 24 din Constituţie, Curtea constată că textele de lege atacate nu conţin niciun fel de reglementare care să contravină acestor norme care garantează dreptul la apărare.

Eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în soluţionarea plângerilor adresate acestora, la care face referire în motivare autorul excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii acestuia, nu constituie motive de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional.

În fine, nu poate fi reţinută incidenţa în prezenta cauză a prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi art. 131 alin. (1) şi nici a prevederilor art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să conducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia din deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 şi art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Semtrust 2001" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 36.328/300/2010 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman