Decizie nr. 1.321 din 11 octombrie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9^3 alin. (1) lit. g) coroborate cu dispoziţiile art. 50 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicată de ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala Bucureşti în Dosarul nr. 9.448/325/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.393D/2010.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul George Papu, cu delegaţie depusă la dosar, lipsă fiind partea ANPC-IRPC-OJPC Arad-Timiş, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru motivele invocate în faţa instanţei judecătoreşti.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 10 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 9.448/325/2009, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9^3 alin. (1) lit. g) coroborate cu dispoziţiile art. 50 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor.

Excepţia a fost ridicată de recurentul ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala Bucureşti cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Deciziei nr. 19.116 din 23 decembrie 2009, pronunţată de Judecătoria Timişoara, în contradictoriu cu intimatul ANPC-IRPC-OJPC Arad-Timiş într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, astfel că "sintagma «în cadrul contractelor încheiate cu consumatorii» trebuie să aibă înţelesul de: «în cadrul contractelor încheiate cu consumatorii după data intrării în vigoare a prezentului act normativ»." În continuare, consideră că dispoziţiile de lege atacate înfrâng şi prevederile constituţionale ale art. 11, art. 20 şi art. 23 alin. (12), deoarece, pe de o parte, sintagma "contracte încheiate" primeşte în concret mai multe valenţe, fiind "lipsite de previzibilitatea cerută de art. 6 şi art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale", iar, pe de altă parte, aceste dispoziţii sunt contrare principiului legalităţii incriminării. Autorul excepţiei apreciază, de asemenea, că textele de lege criticate "se supun rigorilor impuse pentru o normă penală". În fine, susţine restrângerea libertăţii economice consfinţite prin art. 135 din Constituţie, cu încălcarea art. 53 din Constituţie.

Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9^3 alin. (1) lit. g) coroborate cu dispoziţiile art. 50 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut:

–Art. 9^3 alin. (1) lit. g): "În cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligaţi să respecte următoarele reguli: [...]

g)în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:

1.variaţia ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voinţa furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuaţiile unor indici de referinţă verificabili, menţionaţi în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;

2.dobânda poate varia în funcţie de dobânda de referinţă a furnizorului de servicii financiare, cu condiţia ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv şi să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract;

3.formula după care se calculează variaţia dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât şi în cel al reducerii acesteia; [...]";

–Art. 50 alin. (1) lit. e): "Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează: [...]

e)încălcarea dispoziţiilor art. 9^1, art. 9^2 şi art. 9^3, cu amendă contravenţională de la 5.000 lei la 50.000 lei; [...]."

În susţinerea neconstituţionalităţii textelor arătate mai sus, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 23 alin. (12) privind legalitatea incriminării, art. 135 privind economia şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederile art. 6 şi art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv legalitatea incriminării.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 277 din 1 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 5 septembrie 2003, a statuat că "Drepturile cetăţenilor care au calitatea de consumatori şi obligaţiile corelative ale agenţilor economici, prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, au caracter de protecţie împotriva unor practici abuzive [...]."

În legătură cu susţinerea privind înfrângerea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, concretizată, de exemplu, prin Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.

Rezultă că retroactivitatea legii priveşte modificarea unei situaţii pentru trecut, iar nu reglementarea diferită a unei situaţii juridice pentru viitor. În aceste condiţii, Curtea nu poate reţine argumentele privind înfrângerea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Referitor la celelalte motive invocate, Curtea constată că, în concret, autorul excepţiei, pe de o parte, solicită modificarea şi completarea dispoziţiilor legale criticate, iar, pe de altă parte, criticile sale vizează probleme ce ţin de modul de interpretare şi de aplicare a acestora, ceea ce excedează controlului de constituţionalitate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa legiuitorului, respectiv a instanţei de judecată.

În fine, nu poate fi reţinută ca relevantă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate jurisprudenţa constituţională şi convenţională invocată de autorul acesteia în notele scrise depuse la dosar.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9^3 alin. (1) lit. g) coroborate cu dispoziţiile art. 50 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicată de ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala Bucureşti în Dosarul nr. 9.448/325/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman