Decizie nr. 880 din 6 iulie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 şi art. 60 din Codul familiei, excepţie ridicată de Elisabeta Susana Szilagyi Kiszner în Dosarul nr. 806/289/2009 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 466 din 10 iulie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 806/289/2009, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 şi art. 60 din Codul familiei, excepţie ridicată de Elisabeta Susana Szilagyi Kiszner într-o cauză având ca obiect stabilire paternitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece, prin raportare la art. 16 din Constituţie, se instituie o discriminare, în planul drepturilor procesuale, între copilul născut în cadrul căsătoriei şi cel născut în afara acesteia. Astfel, arată că se aduce atingere şi art. 26 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât copilul rezultat din afara căsătoriei este împiedicat să promoveze o acţiune prin care să solicite stabilirea filiaţiei sale fireşti. În final, susţine că textele de lege contravin şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 48 alin. (3), apreciind că "finalitatea urmărită de lege este ocrotirea copilului şi egalitatea în drepturi a copilului din căsătorie cu cel din afara ei".

Tribunalul Mureş - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reglementările legale criticate fiind conforme cu Legea fundamentală. În acest context, apreciază că dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, pe de o parte, cât şi egalitatea în faţa legii a copiilor din afara căsătoriei cu cei din căsătorie, pe de altă parte, sunt subsecvente stabilirii filiaţiei copilului şi nu îndreptăţesc susţinerile autorului excepţiei, care pretinde că aceasta ar trebui să fie permisă oricui, nu doar mamei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 59 şi art. 60 din Codul familiei, cu modificările ulterioare, care au următorul cuprins:

–Art. 59: "1 Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul lui legal.

2 Dreptul de a porni acţiunea în stabilirea paternităţii nu trece asupra moştenitorilor copilului; ei pot continua acţiunea pornită de acesta.

3 Acţiunea în stabilirea paternităţii poate fi făcută şi împotriva moştenitorilor pretinsului tată.";

–Art. 60: "1 Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită de mamă într-un termen de un an de la naşterea copilului.

2 Dacă, în cazul prevăzut în art. 54 alin. (1), un copil a pierdut calitatea de copil din căsătorie, prin efectul unei hotărâri judecătoreşti, termenul de un an, pentru pornirea acţiunii în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, va curge de la data când acea hotărâre a rămas irevocabilă.

3 În cazul în care mama a convieţuit cu pretinsul tată ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întreţinere, termenul de un an va curge de la încetarea convieţuirii ori a întreţinerii.

4 Acţiunea aparţinând copilului nu se prescrie în timpul vieţii acestuia."

Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 26 alin. (2) referitoare la viaţa intimă, familială şi privată şi art. 48 alin. (3) - fostul art. 44 în Constituţia înainte de republicare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale ca cele invocate în prezenta cauză şi având motivări similare.

Astfel, în ceea ce priveşte art. 59 din Codul familiei, prin Decizia nr. 262 din 25 septembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2002, şi Decizia nr. 983 din 30 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 21 octombrie 2008, Curtea Constituţională a statuat că acest text de lege nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 26 alin. (1) şi (2) referitoare la viaţa intimă, familială şi privată. Astfel, Curtea a reţinut că art. 59 din Codul familiei reglementează acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei. Aceasta este o acţiune în reclamaţie de stare civilă ce are ca obiect determinarea legăturii de filiaţie dintre copilul din afara căsătoriei şi tatăl său. Potrivit textului de lege criticat, acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se poate porni în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul său legal. Acţiunea aparţine copilului, indiferent dacă este minor sau major, şi are caracter personal. Astfel, mama poate introduce acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, în numele copilului, acţiunea introdusă de mamă, în nume propriu, fiind lipsită de legitimare procesuală. Copilul cu capacitate de exerciţiu restrânsă şi copilul care are capacitate de exerciţiu deplină pot introduce singuri acţiunea, deoarece aceasta are caracter personal.

Având în vedere toate acestea, Curtea a constatat că prevederile criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, fiind totodată în acord şi cu dispoziţiile din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la respectarea vieţii private şi de familie.

În ceea ce priveşte prevederile art. 60 din Codul familiei, prin Decizia nr. 81 din 25 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 25 martie 2003, Curtea a reţinut că termenul de prescripţie prevăzut de textul de lege criticat se fundamentează pe mai multe raţiuni, precum necesitatea de a nu lăsa prea mult timp în suspensie starea civilă a copilului, grija de a nu lipsi minorul de întreţinerea la care este îndreptăţit din partea tatălui, valorificarea probelor existente a căror conservare ar fi afectată de trecerea timpului sau evitarea eventualelor scandaluri şi şantaje ce ar putea fi provocate de stabilirea stării civile a copilului.

De asemenea, cu acel prilej, Curtea a mai constatat că instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a acestui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile.

Nici critica de neconstituţionalitate a textului legal în raport cu art. 48 din Constituţie nu este întemeiată, întrucât art. 60 din Codul familiei nu relevă nicio contradicţie cu textul constituţional privind familia. Dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, pe de o parte, cât şi egalitatea în faţa legii a copiilor din afara căsătoriei cu cei din căsătorie, pe de altă parte, sunt subsecvente stabilirii filiaţiei copilului şi nu îndreptăţesc susţinerea autorului excepţiei, care pretinde că aceasta ar trebui să fie permisă oricând, iar nu limitată de un termen.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele acestor decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 şi art. 60 din Codul familiei, excepţie ridicată de Elisabeta Susana Szilagyi Kiszner în Dosarul nr. 806/289/2009 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora