Decizie nr. 112 din 9 februarie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2011 privind prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Ene Nicanor George în Dosarul nr. 8.918/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.369D/2011 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 574 din 15 mai 2008.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 8.918/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie de neconstituţionalitate ridicată de Ene Nicanor George într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anulare a unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt neconstituţionale deoarece îl privează de dreptul de a i se elibera stenograme ale şedinţei de judecată.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 sunt constituţionale. Acestea nu contravin sub niciun aspect principiului neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, nu aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi nici principiului constituţional care consacră unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei. Totodată, textul de lege criticat este în deplin acord cu prevederile art. 127 din Constituţie, potrivit cărora "Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege." Se mai arată că raţiunea adoptării dispoziţiilor de lege examinate este determinată de necesitatea diminuării dezechilibrelor existente şi menţinerii deficitului bugetar în limite sustenabile, prin reducerea cheltuielilor bugetare, fapt ce conduce la imposibilitatea finalizării procedurilor de achiziţionare a echipamentului audiovideo necesar înregistrării şedinţelor de judecată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei formulate şi din încheierea instanţei de judecată, îl constituie prevederile "art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Dispoziţiile art. III din titlul XVI "Modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară" aveau la momentul adoptării lor următorul cuprins: "Dispoziţiile prezentei legi privind înregistrarea şedinţelor de judecată, precum şi cele privind numirea la birourile de informare şi relaţii publice a absolvenţilor unei facultăţi de jurnalistică sau a specialiştilor în comunicare, se aplică de la 1 iulie 2006."

Termenul menţionat în art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 a fost succesiv prorogat prin diverse ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, iar, în prezent, acesta este prorogat prin art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2011 privind prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 28 decembrie 2011, având următorul conţinut:

Termenul prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, de la care se aplică dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la înregistrarea şedinţelor de judecată, se prorogă până la data de 1 iulie 2012.

Curtea Constituţională constată că dispoziţiile de lege menţionate, deşi se referă la termenul prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005, având, din această perspectivă, caracterul unei norme de trimitere, au totuşi un conţinut normativ de sine stătător, astfel că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, prevederile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2011 privind prorogarea unor termene.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin următoarelor texte din Constituţie: art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 124 - Înfăptuirea justiţiei, art. 125 - Statutul judecătorilor, art. 126 - Instanţele judecătoreşti şi art. 131 - Rolul Ministerului Public.

Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, Curtea Constituţională constată că a mai analizat constituţionalitatea dispoziţiilor de lege prin care a fost prorogat termenul prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu privire la înregistrarea prin mijloace audiovideo a şedinţelor de judecată, prin raportare la critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză. Exemplu în acest sens sunt Decizia nr. 574 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, Decizia nr. 492 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 11 iunie 2010 sau Decizia nr. 1.179 din 15 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 noiembrie 2011. Respingând excepţia, Curtea a reţinut, de exemplu, prin Decizia nr. 1.259 din 8 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 17 noiembrie 2009, că dispoziţiile de lege criticate prorogă unele termene în vederea unei bune administrări a justiţiei ca serviciu public, ţinând seama de gravele consecinţe de ordin procedural care ar putea apărea în activitatea de judecată din cauza inexistenţei suportului tehnic necesar şi care ar putea fi invocate în cadrul proceselor pe rolul instanţelor de judecată.

Întrucât, faţă de cele analizate de instanţa de contencios constituţional în jurisprudenţa la care s-a făcut referire, autorul prezentei excepţii nu a relevat elemente noi, de natură a determina reconsiderarea acesteia, Curtea constată că cele reţinute în deciziile amintite îşi menţin valabilitatea.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2011 privind prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Ene Nicanor George în Dosarul nr. 8.918/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi