Decizie nr. 1.256 din 22 aprilie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată de Feromela Daniela Ghiţan şi Sorin Ghiţan în dosarele nr. 5.780/318/2010 şi nr. 5.781/318/2010 ale Judecătoriei Târgu Jiu, şi care fac obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 4.030D/2010 şi nr. 4.031D/2010.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2011 şi au fost consemnate în încheierea de la aceea dată, când, având nevoie de timp pentru deliberare, Curtea a amânat pronunţarea la data de 15, la 20 şi, apoi la 22 septembrie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 20 septembrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 5.780/318/2010 şi nr. 5.781/318/2010, Judecătoria Târgu Jiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată de Feromela Daniela Ghiţan şi Sorin Ghiţan în cauze civile având ca obiect obligaţia de a face.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 136 alin. (1) şi (5), precum şi prevederilor art. 480, 481 şi 482 din Codul civil, art. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, şi Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Arată că sunt proprietari ai unui teren pe care sunt amplasaţi doi stâlpi ai C.E.Z. Distribuţie S.A. Oltenia, fapt ce "le afectează proprietatea şi le distruge sănătatea".

Judecătoria Târgu Jiu consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât acest text de lege este conform cu normele constituţionale invocate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, potrivit cărora "Terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului."

Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 136 alin. (1) şi (5) referitoare la proprietatea privată. De asemenea, consideră că reglementarea criticată contravine prevederilor art. 480, 481 şi 482 din Codul civil, art. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum şi Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, prilej cu care a statuat că acestea nu contravin Legii fundamentale.

În acest sens, sunt Decizia nr. 232 din 21 aprilie 2005 şi Decizia nr. 276 din 24 februarie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 23 iunie 2005 şi, respectiv, nr. 171 din 19 martie 2009, precum şi Decizia nr. 1.066 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 august 2009, sau Decizia nr. 1.046 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 4 octombrie 2010, prin care Curtea a reţinut că legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

De aceea, prin prevederile art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale. Mai mult, Curtea a arătat că exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora, deşi are ca efect lipsirea celor interesaţi de o parte din veniturile imobiliare, nu reprezintă o expropriere, ci se referă doar la posibilitatea de folosire a bunurilor, ceea ce nu contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la protecţia proprietăţii private.

De asemenea, prin Decizia nr. 89 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2009, Curtea a stabilit că înfiinţarea instalaţiilor şi executarea lucrărilor la capacităţile energetice pentru buna funcţionare a acestora reprezintă un interes general major şi, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească condiţiile exercitării dreptului de proprietate.

În acest context, Curtea apreciază că nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu, în urma operaţiunilor de realizare şi retehnologizare a capacităţilor energetice care se execută asupra terenurilor proprietate privată, de a solicita statului repararea pagubei produse, potrivit dispoziţiilor dreptului comun.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Totodată, analizând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională observă că se lasă statului o marjă de apreciere, în funcţie de nevoia reală a comunităţii în adoptarea măsurii de privare de proprietate.

Recent, în Hotărârea din data de 31 mai 2011, pronunţată în Cauza Mirela Cernea şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că, "într-un domeniu atât de complex şi de delicat ca cel al strategiei naţionale în domeniul energetic, statul dispune de o marjă largă de apreciere pentru a-şi desfăşura politicile sale de interes general." Prin decizia pronunţată în această cauză, instanţa europeană a reţinut că unul dintre principalele argumente prezentate de către toţi reclamanţii în sprijinul tezei conform căreia restricţiile aduse exercitării dreptului lor de proprietate ar fi disproporţionate se bazează pe faptul că nu au primit nicio despăgubire care să compenseze drepturile de uz şi de servitute concesionate titularei autorizaţiei de exploatare a capacităţii energetice amplasate pe terenul lor.

Caracterul proporţional al unei atingeri aduse dreptului la respectarea bunurilor poate să depindă de existenţa unor garanţii de procedură, care să asigure că punerea în aplicare a sistemului şi impactul său asupra proprietarului nu sunt nici arbitrare, nici imprevizibile; or, legile naţionale adoptate succesiv în domeniul energetic conţin, într-adevăr, asemenea garanţii. În ceea ce priveşte accesul titularilor de licenţe la terenul persoanelor pe care au fost înfiinţate capacităţi energetice, în vederea efectuării unor operaţiuni de revizie, de întreţinere şi de reparaţie, exercitarea dreptului de uz şi de servitute a fost condiţionată de respectarea principiilor echităţii şi minimei afectări a dreptului de proprietate. În plus, aceste legi definesc în mod clar drepturile şi obligaţiile care le revin titularilor de licenţe de funcţionare a capacităţilor energetice şi, respectiv, proprietarilor terenurilor pe care se află aceste capacităţi.

De altfel, şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, a reţinut că "drepturile fundamentale, în special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate în considerare prin raportare la funcţia lor în societate. Aceasta înseamnă că restricţiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie, în raport cu scopul urmărit, o intervenţie nemăsurată şi intolerabilă care ar aduce atingere însăşi substanţei dreptului garantat".

Aşa fiind, Curtea constată că prevederile art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 nu consacră trecerea în proprietatea statului a terenului pe care se află reţele electrice de distribuţie, ci prevede că acesta este şi rămâne proprietatea publică a statului, dreptul de proprietate dobândit fiind afectat de această sarcină, aşa cum prevede art. 44 alin. (7) din Constituţie, potrivit căruia "Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului."

În sfârşit, Curtea observă că, în prezenta cauză, critica formulată se fundamentează şi pe compararea prevederilor ce fac obiectul excepţiei cu alte texte legale. Or, asemenea critici nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci a instanţelor de judecată ori a legiuitorului, după caz, întrucât, aşa cum Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată de Feromela Daniela Ghiţan şi Sorin Ghiţan în dosarele nr. 5.780/318/2010 şi nr. 5.781/318/2010 ale Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 septembrie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora