HotărâreRepublicare
Hotărâre nr. 12 din 28 iunie 1990 (republicată)
privind Regulamentul Adunării Deputaţilor
- Emitent
- Adunarea Deputaților
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 166 din 13 august 1991
- Versiune
- Republicare, valabilă din 13 aug. 1991
privind Regulamentul Adunării Deputaţilor
Notă *) Republicat în temeiul art. 4 din Hotărîrea Adunării Deputaţilor nr. 13 din 8 iulie 1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 27 iulie 1991, dîndu-se articolelor o noua numerotare.
Hotărîrea Adunării Deputaţilor nr. 12/1990 este publicată în Monitorul Oficial al României nr. 87 din 28 iunie 1990.
Adunarea Deputaţilor adopta prezenta hoiarire.
Pînă la alegerea Biroului permanent, lucrările Adunării Deputaţilor sînt conduse, potrivit Decretului-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului şi a Preşedintelui României, de cel mai în vîrsta deputat, asistat de 4 secretari, stabiliţi din rindul celor mai tineri deputaţi. Imposibilitatea exercitării atribuţiilor de către preşedintele de vîrsta sau de către unu ori mai mulţi secretari prevăzuţi la alin. 1 atrage, de drept, înlocuirea acestora cu deputatul cel mai în vîrsta sau, după caz, cu cei mai tineri deputaţi din rindul celor prezenţi.
În vederea formării organelor de lucru şi desfăşurării activităţii adunării, deputaţii se constituie în grupuri parlamentare alcătuite din cel puţin 10 deputaţi care au figurat în alegeri pe listele partidelor sau formatiunilor politice respective.
Deputaţii aleşi din partea unor partide sau formaţiuni politice care nu întrunesc numărul necesar pentru a constitui un grup parlamentar se pot reuni, pentru a constitui un asemenea grup, sau se pot afilia la alte grupuri parlamentare constituite potrivit alin. 1.
Grupurile parlamentare astfel constituite îşi aleg un preşedinte şi, după caz, unu sau mai mulţi vicepreşedinţi.
Preşedintele grupului comunică adunării numărul deputaţilor şi componenta nominală a grupului parlamentar pe care îl conduce.
Succesiunea comunicărilor se stabileşte de către preşedintele de vîrsta al adunării, în ordinea mărimii grupurilor parlamentare.
Pentru validarea mandatelor, Adunarea Deputaţilor alege, în prima sa şedinţa, o comisie compusa din 30 de deputaţi care să reflecte, în mod proporţional, configuraţia politica a adunării, asa cum aceasta rezultă din constituirea grupurilor parlamentare.
Comisia de validare funcţionează pe întreaga durata a mandatului Adunării Deputaţilor.
Numărul deputaţilor ce vor fi desemnaţi în comisia de validare de către fiecare grup parlamentar este în funcţie de proporţia membrilor fiecărui grup în totalul deputaţilor.
Propunerile pentru stabilirea numărului de deputaţi ce revine fiecărui grup parlamentar se fac de către preşedinţii acestor grupuri şi se transmit secretarilor.
Preşedintele de vîrsta prezintă adunării aceste propuneri în ordinea mărimii grupurilor parlamentare, iar Adunarea Deputaţilor hotărăşte asupra lor cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor săi.
Propunerile pentru componenta comisiei se fac de grupurile parlamentare în limita numărului de locuri în comisie aprobat.
Componenta comisiei este aprobată de adunare cu votul a cel puţin jumătate plus unu din membrii săi.
Comisia de validare îşi alege un preşedinte şi 2 vicepreşedinţi, care alcătuiesc biroul comisiei, şi se organizează în 9 grupe de lucru, alcătuite din cîte 3 membri, cu respectarea regulii proportionalitatii prevăzute la art. 3 alin. 1. Alegerea se face prin vot deschis.
Biroul comisiei repartizează grupelor de lucru dosarele primite de la Biroul Electoral Central pentru alegerea deputaţilor, cu excepţia celor privind membrii grupelor de lucru.
Verificarea legalităţii alegerii deputaţilor care compun grupele de lucru se face de către biroul comisiei de validare.
Biroul comisiei de validare şi grupele de lucru sînt obligate să prezinte comisiei propunerile privind validarea sau invalidarea mandatelor de deputaţi, în scris, în termen de cel mult 3 zile de la constituirea comisiei. Aceste propuneri se adoptă cu votul majorităţii membrilor.
După expirarea termenului de 3 zile, discutarea dosarelor nesolutionate se face în plenul comisiei.
Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui deputat numai în cazul în care:
a)exista contestaţii care nu au fost soluţionate potrivit legii;
b)constata ca soluţionarea contestaţiilor s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la procedura de soluţionare;
c)constata ca alegerea deputatului s-a făcut prin frauda electorală.
Comisia, în cel mult 4 zile de la constituire, întocmeşte un raport în care vor fi precizati deputaţii pentru care se propune validarea sau invalidarea mandatelor, cu motivarea pe scurt a propunerilor de invalidare.
Raportul este aprobat de comisie cu votul a jumătate plus unu din membrii acesteia; în caz de paritate, votul preşedintelui este hotărîtor.
Raportul comisiei de validare se prezintă Adunării Deputaţilor de către preşedintele comisiei a doua zi după aprobarea acestuia.
Adunarea Deputaţilor se convoacă, de drept, în a 5-a zi de la constituirea comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului acesteia.
în cazul deputaţilor pentru care nu exista motive de invalidare potrivit art. 7, se întocmeşte o lista cu numele şi prenumele acestora, asupra căreia adunarea se pronunţa printr-un singur vot. în cazul deputaţilor la care a fost propusă invalidarea mandatului, adunarea dezbate şi se pronunţa prin vot pentru fiecare caz în parte.
Validarea sau invalidarea mandatelor de deputaţi se face cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor Adunării Deputaţilor.
Adunarea Deputaţilor este legal constituită după validarea a două treimi din mandatele de deputat.
După constituirea legală a Adunării Deputaţilor se alege preşedintele Adunării Deputaţilor şi Biroul permanent al acesteia.
Preşedintele Adunării Deputaţilor este şi preşedintele Biroului permanent, din care mai fac parte 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 2 chestori.
Biroul permanent se constituie cu respectarea, pe cît posibil, a configuraţiei politice a adunării, asa cum rezultă din constituirea grupurilor parlamentare.
Preşedintele Adunării Deputaţilor este ales prin vot secret, cu buletine de vot pe care sînt înscrise numele şi prenumele tuturor candidaţilor propuşi de grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singura propunere.
Este declarat ales preşedinte al Adunării Deputaţilor candidatul care a întrunit, la primul tur de scrutin, votul a cel puţin jumătate plus unu din voturile tuturor deputaţilor.
Dacă nici un candidat nu a întrunit numărul de voturi necesar, se organizează un al doilea tur de scrutin, în cadrul căruia va fi declarat preşedinte al Adunării Deputaţilor candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi din totalul voturilor exprimate.
În caz de egalitate de voturi se organizează un nou tur de scrutin, la care vor participa candidaţii aflaţi în balotaj.
O dată cu alegerea preşedintelui adunării, activitatea preşedintelui de vîrsta încetează.
Alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare.
În vederea depunerii propunerilor, Adunarea Deputaţilor stabileşte numărul de locuri din Biroul permanent care revine fiecărui grup parlamentar, în condiţiile art. 4. Propunerile se transmit preşedintelui Adunării Deputaţilor.
Propunerile nominale pentru funcţiile prevăzute la alin. 1 se fac de preşedinţii grupurilor parlamentare, în cadrul numărului de locuri stabilit potrivit alin. 2. Propunerile se înaintează preşedintelui Adunării Deputaţilor, care le va supune votului adunării în condiţiile art. 14.
O dată cu alegerea Biroului permanent, activitatea secretarilor desemnaţi în condiţiile art. 1 alin. 1 încetează.
După alegerea Biroului permanent, preşedintele Adunării Deputaţilor, de comun acord cu preşedintele Senatului, convoacă şedinţa comuna a Adunării Deputaţilor şi Senatului pentru prezentarea hotărîrii Curţii Supreme de Justiţie privitoare la validarea alegerii Preşedintelui României.
Lucrările şedinţei comune se desfăşoară în prezenta candidatului a cărui alegere a fost validată de Curtea Suprema de Justiţie şi sînt conduse de preşedinţii celor două camere.
Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie prezintă în şedinţa comuna a Adunării Deputaţilor şi Senatului hotărîrea Curţii Supreme de Justiţie cu privire la validarea alegerii Preşedintelui României.
După prezentarea hotărîrii Curţii Supreme de Justiţie, preşedintele Senatului declara ca cel ales este Preşedintele României.
Hotărîrile prevăzute de prezentele norme se adoptă prin vot deschis, în afară de cazurile în care se prevede altfel.
Biroul permanent al Adunării Deputaţilor, ca organ de lucru al acesteia, are următoarele atribuţii:
a)propune adunării perioada în care se va desfăşura sesiunea, iar la terminarea acesteia, data la care adunarea îşi va relua lucrările;
b)supune aprobării Regulamentul Adunării Deputaţilor, precum şi propunerile de modificare a acestuia;
c)pregăteşte şi asigura desfăşurarea, în bune condiţii a lucrărilor Adunării Deputaţilor;
d)supune votului deputaţilor, la propunerea grupurilor parlamentare, componenta nominală a comisiilor permanente;
e)primeşte şi distribuie proiectele şi propunerile de legi, precum şi rapoartele comisiilor;
f)întocmeşte, cu consultarea Guvernului şi, după caz, a grupurilor parlamentare, proiectul ordinii de zi a şedinţelor parlamentare;
g)conduce şi controlează serviciile Adunării Deputaţilor;
h)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de prezentul regulament sau însărcinări date de către Adunarea Deputaţilor.
Preşedintele Adunării Deputaţilor are următoarele atribuţii:
a)conduce lucrările Adunării Deputaţilor, fiind asistat de 2 secretari;
b)asigura menţinerea ordinii în timpul dezbaterilor şi respectarea regulamentului;
c)anunta rezultatul votării şi hotărîrile adoptate;
d)asigura legătură Adunării Deputaţilor cu Preşedintele României, cu Senatul şi cu Guvernul;
e)reprezintă Adunarea Deputaţilor în relaţiile interne şi externe;
f)îndeplineşte oricare alte atribuţii prevăzute de prezentul regulament sau însărcinări date de către Adunarea Deputaţilor.
Vicepreşedinţii îndeplinesc, în ordinea stabilită de Biroul permanent, atribuţiile preşedintelui în absenta acestuia, precum şi alte sarcini încredinţate de Biroul permanent.
Secretarii întocmesc lista inscrierilor la cuvint, pe baza solicitărilor scrise ale deputaţilor, în ordinea în care au fost făcute, prezintă propunerile, amendamentele şi orice alte comunicări adresate adunării, efectuează apelul nominal, noteaza rezultatul votului, ţin evidenta hotărîrilor adoptate, veghează la întocmirea stenogramelor şi proceselor-verbale, asista preşedintele în realizarea atribuţiilor ce-i revin şi îndeplinesc orice alte sarcini trasate de către acesta.
Chestorii verifica modul de gestionare a patrimoniului Adunării Deputaţilor, exercita controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezintă adunării proiectul de buget al acesteia şi încheierea exerciţiului bugetar anual, asigura menţinerea ordinii în localul Adunării Deputaţilor şi îndeplinesc alte atribuţii, în conformitate cu dispoziţiile preşedintelui acesteia.
1.Dispoziţii comune
Comisiile sînt organe de lucru ale Adunării Deputaţilor, înfiinţate cu scopul de a îndeplini însărcinările ce le sînt încredinţate în vederea pregătirii lucrărilor adunării.
Adunarea Deputaţilor îşi organizează comisii permanente şi îşi poate constitui comisii speciale, de ancheta sau de mediere.
Adunarea Deputaţilor poate constitui, de asemenea, comisii comune cu Senatul.
Alegerea membrilor comisiilor Adunării Deputaţilor este supusă principiului reprezentării proporţionale a grupurilor parlamentare.
Pentru fiecare comisie aleasă, numărul de locuri care revine fiecărui grup parlamentar se stabileşte de către Adunarea Deputaţilor, la propunerea Biroului permanent.
Depunerea candidaturilor are loc, în termenul stabilit de preşedintele Adunării Deputaţilor, de către grupurile parlamentare în funcţie de proporţia membrilor fiecărui grup parlamentar în totalul deputaţilor.
Membrii comisiilor sînt desemnaţi prin acordul preşedinţilor grupurilor parlamentare, cu respectarea principiului reprezentării proporţionale a acestora.
În cazul în care nu exista nici un dezacord asupra desemnării membrilor în comisii potrivit alin. 1, adunarea va aproba cu votul deschis al majorităţii membrilor săi componenta comisiilor.
Dacă grupurile parlamentare nu ajung la un acord asupra componentei uneia sau mai multor comisii, Biroul permanent propune şi adunarea hotărăşte, cu votul majorităţii membrilor săi, asupra candidaturilor susţinute de fiecare din grupurile parlamentare, respectîndu-se principiul reprezentării proporţionale a acestora.
În prima lor şedinţa, convocată de preşedintele adunării, comisiile îşi aleg birourile compuse, de regula, dintr-un preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi 2 secretari. în componenta birourilor se va urmări respectarea, pe cît este posibil, a configuraţiei politice a adunării.
Biroul fiecărei comisii aproba ordinea de zi a şedinţelor, constituie, dacă este cazul, subcomisii, desemnindu-le componenta, sarcinile şi conducerea, stabileşte sarcinile ce revin deputaţilor şi ia hotărîri în toate problemele ce interesează bunul mers al activităţii comisiei.
Preşedintele comisiei asigura reprezentarea acesteia în raporturile ei cu Biroul permanent şi cu celelalte comisii. El conduce şedinţele comisiei, poate propune ca la lucrările acesteia sa participe şi alte persoane din afară ei, dacă interesele efectuării lucrării respective o cer, are acces, ca reprezentant al comisiei, la lucrările altor comisii care examinează lucrări ce prezintă importanţa pentru comisia pe care o conduce, îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de prezentul regulament.
Vicepreşedinţii îndeplinesc, pe rind, în lipsa preşedintelui, atribuţiile acestuia.
Secretarii asigura redactarea actelor comisiei (rapoarte, avize, procese-verbale etc.) şi efectuează numărarea voturilor exprimate în cadrul şedinţelor comisiei.
Convocarea şedinţelor comisiei se face de către preşedintele acesteia sau, în lipsa lui, de un vicepreşedinte care îl înlocuieşte, cu cel puţin 3 zile înainte.
Participarea deputaţilor la şedinţele comisiilor este obligatorie.
În caz de absenta nejustificată la 3 şedinţe ale comisiei, deputatului în cauza i se reduce salariul de baza cu 1/4, iar dacă absentele continua, comisia apreciază asupra altor sancţiuni. în cazul cînd un membru al comisiei lipseşte nejustificat la mai mult de 6 şedinţe într-o sesiune, el se considera demisionat din comisie, iar grupul parlamentar care l-a propus nu va putea desemna un alt reprezentant în locul lui.
Şedinţele comisiilor nu sînt publice.
În mod excepţional, comisiile pot hotărî ca la dezbaterile lor să fie prezenţi delegaţi ai presei şi, după caz, să fie transmise la radio sau televiziune, dacă acest lucru nu aduce atingere unor interese de stat care recomanda păstrarea secretului acestor dezbateri.
Miniştrii au acces la lucrările comisiilor; Guvernul trebuie înştiinţat, prin preşedintele adunării, de data la care au loc şedinţele acestora.
Comisiile pot decide ca anumite lucrări să se desfăşoare fără prezenta unor reprezentanţi ai Guvernului.
Comisia poate invita sa participe la şedinţele sale persoane interesate şi specialişti din partea unor organe de stat sau a altor organisme specializate.
La şedinţele comisiilor au dreptul sa participe deputaţii care au făcut propuneri ce stau la baza lucrărilor acestora (autori de propuneri legislative, de amendamente, de ancheta parlamentară etc.), precum şi, la cererea preşedintelui comisiei, specialişti din Compartimentul tehnic legislativ.
Persoanele prevăzute în prezentul articol pot fi ascultate în şedinţa comisiei, dar nu pot participa la vot.
Pentru ca şedinţele comisiilor să aibă loc în mod legal, este necesară participarea a cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor lor.
Hotărîrile comisiilor se adoptă cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor lor.
Preşedinţii comisiilor, în acord cu preşedintele adunării, vor urmări ca, pe timpul desfăşurării sesiunilor, o zi pe saptamina să fie consacrată exclusiv activităţii în comisii.
La deschiderea dezbaterilor sau începerea lucrării aflate în examinarea comisiei, aceasta desemnează, la propunerea preşedintelui, unu sau mai mulţi raportori dintre membrii săi.
Aceştia vor redacta raportul sau avizul comisiei, care va fi supus aprobării acesteia prin vot.
Rapoartele şi avizele vor cuprinde, în mod obligatoriu, pe lîngă opinia majorităţii membrilor comisiei, şi părerea contrară, motivată, a celorlalţi deputaţi din comisie.
Votul în comisie este, de regula, deschis.
În anumite situaţii, hotărîte prin vot de membrii acesteia, se poate recurge şi la vot secret.
Cu privire la desfăşurarea şedinţelor comisiilor se încheie procese-verbale. Acestea pot fi puse la dispoziţia altor persoane decît membrilor comisiei numai cu încuviinţarea preşedintelui acesteia, afară de cazul în care şedinţele comisiei au fost publice.
Preşedintele comisiei va putea hotărî stenografierea dezbaterilor acesteia.
2.Comisiile permanente
Comisiile permanente se aleg pe toată durata legislaturii. Denumirea şi domeniile de activitate ale comisiilor permanente sînt următoarele:
1.Comisia economică
–programe de reconstrucţie şi dezvoltare economică, mijloacele şi instituţiile specifice ale economiei de piaţa; probleme ale consumatorilor, preţurilor şi concurentei; libera iniţiativă; privatizarea; controlul activităţii întreprinderilor în proprietatea statului; probleme privind importul şi exportul de capital;
–alte probleme privind strategia dezvoltării economice şi politica reformei.
2.Comisia pentru buget şi finanţe
–bugetul de stat şi execuţia bugetului; politica financiară; sistemul de taxe şi impozite; echilibrul monetar, circulaţia bănească; credite şi sisteme de credite; dobinzi, scont; bursa de valori şi efecte; împrumuturi externe ale statului sau garantate de stat; investiţii realizate din credite bugetare.
3.Comisia pentru industrie şi servicii
–probleme privind progresul tehnic, dezvoltarea tehnologică, informatizarea, asigurarea calităţii şi altele referitoare la dezvoltarea industriala a ramurilor şi subramurilor economiei naţionale; dezvoltarea industriei mici pe baza liberei iniţiative, privatizării şi formelor de asociere cooperatiste; sistemul de servicii.
4.Comisia pentru agricultura, silvicultura, industrie alimentara şi servicii pentru agricultura
–programe în domeniul agriculturii, privatizarea, dezvoltarea horticulturii, zootehniei, pisciculturii, fondului cinegetic, gospodărirea fondului funciar; probleme ale silviculturii; controlul activităţii întreprinderilor agricole în proprietatea statului; dezvoltarea serviciilor pentru agricultura şi a industriei alimentare, inclusiv pe baza liberei iniţiative.
5.Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale
–drepturile omului şi cetăţeanului, problemele minorităţilor, libertatea de constiinta, problemele cultelor religioase, libertatea de exprimare prin alte mijloace decît prin presa.
6.Comisia pentru echilibru ecologic şi protecţia mediului
–sisteme ecologice şi echilibru ecologic, calitatea aerului, apei, solului; protecţia florei, faunei şi aşezărilor umane; recuperarea zonelor deteriorate; tehnologii pentru controlul şi eliminarea emisiilor poluante; gospodărirea apelor.
7.Comisia pentru administraţia centrala şi locală, amenajarea teritoriului şi urbanism
–autonomia locală; reforme administrative; organizarea administrativ-teritorială; statutul funcţionarului public; sisteme urbane; reţele urbane şi rurale; finanţele locale.
8.Comisia pentru munca, sănătate, protecţie socială şi statutul femeii în societate
–raporturile de muncă; soluţionarea conflictelor de muncă; legislaţia sindicala; organizarea asigurărilor sociale; ocrotirea sănătăţii populaţiei; asistenţa sanitară; organizarea reţelei sanitare, inclusiv prin privatizare; protecţia socială; problemele mamei şi copilului, batrinilor şi handicapaţilor.
9.Comisia pentru învăţămînt, ştiinţa, tineret, sport
–învăţămîntul de toate gradele; cercetarea ştiinţifică, protecţia inventiilor şi inovatiilor; problemele tineretului şi activitatea sportiva.
10.Comisia pentru cultura, arte, mijloace de informare în masa
–instituţii de arta şi cultura; protecţia patrimoniului cultural naţional; activitatea de presa, radio şi televiziune; legislaţia presei şi altor mijloace de informare în masa.
11.Comisia pentru apărarea şi asigurarea ordinii publice
–apărare, ordine publică, probleme legate de siguranţă statului.
12.Comisia de politica externa (comuna celor două adunări)
–probleme şi programe de politica externa a României; dialogul bilateral cu parlamentele altor state; relaţiile dintre Parlamentul României şi Uniunea Interparlamentara, Parlamentul European, Adunarea parlamentară a Consiliului Europei, precum şi cu alte organisme parlamentare, regionale şi mondiale; tratate, convenţii şi alte instrumente internaţionale la care adera România;
–audierea persoanelor propuse a fi numite în funcţia de ambasador al României în străinătate, în urma căreia da un aviz consultativ.
13.Comisia juridică, de disciplina şi imunităţi
–reglementări din domeniul dreptului civil, penal, contraventional, procedura civilă, penală, administrativă, organizarea judecătorească şi alte reglementări cu caracter precumpanitor juridic; probleme legate de interpretarea Regulamentului Adunării Deputaţilor; probleme de disciplina parlamentară, imunităţi.
14.Comisia pentru cercetarea abuzurilor şi pentru petiţii
–examinarea petitiilor primite şi cercetarea abuzurilor semnalate prin aceste petiţii în cazurile în care adunarea dispune aceasta ca urmare a prezentării, potrivit regulamentului, a unei petiţii în faţa adunării.
Un deputat poate face parte din cel mult două comisii permanente.
Calitatea de membru al comisiei încetează la propunerea grupului parlamentar şi cu aprobarea Adunării Deputaţilor. în aceasta situaţie, grupul parlamentar poate propune înlocuirea deputatului în comisie. Un grup parlamentar poate înlocui cel mult doi deputaţi în cursul unei legislaturi.
în cazul destramarii unui grup parlamentar, Biroul permanent poate hotărî asupra rămînerii în comisie a reprezentantului acestui grup.
Comisiile permanente avizează proiecte de legi, propuneri legislative şi amendamente, pot efectua anchete parlamentare, dezbateri şi hotărăsc asupra altor probleme trimise de Biroul permanent.
Biroul permanent înaintează, spre dezbatere şi avizare, proiectele de legi, propunerile legislative şi amendamentele comisiei permanente sesizate în fond, în competenţa căreia intra materia reglementată prin proiectul sau propunerea respectiva. El poate sesiza şi alte comisii pentru a-şi da avizul cu privire la lucrarea respectiva.
Orice comisie permanenta care se socoteşte competenţa pentru a-şi da avizul asupra unui proiect de lege, propunere legislativă sau amendament trimis de Biroul permanent altei comisii informează pe preşedintele acestuia ca intenţionează să-şi dea avizul.
în caz de refuz din partea biroului, adunarea hotărăşte prin vot.
Dacă o comisie permanenta considera ca un proiect de lege sau o propunere legislativă este de competenţa în fond a altei comisii, ea poate cere Biroului permanent trimiterea lor către acea comisie.
în caz de refuz din partea acestuia, se va proceda potrivit art. 49 alin. 2.
La fel se va proceda şi în caz de conflict de competenţa între comisii.
Comisia permanenta sesizată în fond va putea stabili un termen în care să-i fie remise avizul sau avizele celorlalte comisii care examinează proiectul sau propunerea legislativă, consultindu-se cu acestea şi ţinînd seama de termenul de predare a raportului.
În caz de nerespectare a acestui termen, comisia sesizată în fond îşi va putea redacta raportul fără a mai aştepta avizul sau avizele respective.
La cererea comisiilor sesizate pentru avize, comisia sesizată în fond va putea incuviinta ca la lucrările ei sa participe, cu vot consultativ, raportorul sau raportorii comisiilor sesizate pentru avize.
În raportul comisiilor sesizate în fond se va face referire la toate avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea respectiva.
Raportul va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fără modificări a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificări şi se înaintează Biroului permanent.
Dacă Biroul permanent stabileşte un termen înăuntrul căruia comisia sesizată în fond trebuie să-şi depună raportul, modificarea acestui termen poate fi aprobată numai de adunare.
Raportul va fi imprimat şi difuzat deputaţilor cu cel puţin 3 zile înainte de data stabilită pentru dezbaterea proiectului sau propunerii legislative în plenul adunării.
Avizarea amendamentelor scrise, depuse de deputaţi cu cel puţin 7 zile înainte de data dezbaterii în plen, se va face de către comisia sesizată în fond şi, numai dacă aceasta considera necesar, şi de o alta comisie.
Pentru amendamentele orale prezentate în plen cu privire la probleme de redactare sau alte aspecte mai puţin însemnate, avizarea se va putea face oral de către raportorul comisiei sesizate în fond, la solicitarea preşedintelui adunării.
Dacă în urma dezbaterilor în plen intervin modificări importante pentru conţinutul proiectului sau propunerii legislative, preşedintele adunării apreciază asupra necesităţii supunerii proiectului spre reexaminare comisiei sesizate în fond şi solicita adunării să se pronunţe prin vot.
Comisiile permanente pot tine şedinţe comune cu aprobarea preşedintelui adunării care va statua, cu acest prilej, în ce mod se va asigura conducerea lucrărilor comisiilor reunite. în asemenea situaţii, comisiile pot conveni ca raportul sau avizul lor să fie comun.
Orice comisie permanenta poate porni o ancheta, în cadrul competentei sale, privitoare la activitatea desfăşurată de Guvern, cu încuviinţarea Adunării Deputaţilor.
Pentru a obţine încuviinţarea, comisia va prezenta o cerere scrisă, adoptată cu votul majorităţii membrilor comisiei, în care vor fi enunţate materiile ce formează obiectul anchetei, scopul ei, mijloacele necesare şi termenul în care raportul comisiei urmează a fi prezentat Adunării Deputaţilor.
3.Comisii speciale
Adunarea Deputaţilor îşi va putea constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte obiective, indicate în hotărîrea de înfiinţare a comisiei. Propunerile legislative astfel elaborate nu se mai supun examinării altor comisii.
Prin aceeaşi hotărîre se vor desemna deputaţii ce compun comisia şi biroul acesteia, la propunerea Biroului permanent al adunării, şi se va stabili termenul în care raportul acesteia va fi depus.
Celelalte probleme legate de organizarea şi funcţionarea comisiei vor fi reglementate de biroul acesteia, în măsura în care prevederile art. 27 - 44 din prezentul capitol nu sînt îndestulătoare.
4.Comisii de ancheta
La cererea unei treimi din membrii săi, Adunarea Deputaţilor va putea hotărî înfiinţarea unei comisii de ancheta, prevederile art. 27 - 44 şi art. 59 alin. 2 şi 3 fiind aplicabile.
Comisia de ancheta citeaza ca martor orice persoană care poate avea cunoştinţa despre vreo fapta sau împrejurare de natura sa servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activităţii comisiei.
La cererea comisiei de ancheta orice persoană care cunoaşte vreo proba sau deţine vreun mijloc de proba este obligată să le aducă la cunoştinţa sau să le înfăţişeze. Instituţiile şi organizaţiile sînt obligate, în condiţiile legii, sa dea concursul la solicitarile comisiei de ancheta.
Cînd pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări în vederea aflarii adevărului sînt necesare cunoştinţele unor experţi, comisia de ancheta dispune efectuarea de expertize.
Dispoziţiile legii referitoare la citarea, prezentarea şi ascultarea martorilor, precum şi cele privitoare la prezentarea şi predarea obiectelor ori înscrisurilor sau efectuarea expertizelor, se aplică în mod corespunzător.
Mărturia mincinoasă se sancţionează potrivit legii.
Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul comisiilor de ancheta instituite potrivit art. 58.
5.Comisii de mediere
În cazul în care una din camere adopta un proiect de lege sau propunere legislativă cu modificări faţă de textul adoptat de cealaltă camera, preşedintele Adunării Deputaţilor, de acord cu preşedintele Senatului, va iniţia procedura de mediere.
În acest scop, Biroul permanent va desemna, la propunerea grupurilor parlamentare, un număr de 7 deputaţi care vor face parte din comisia de mediere a celor două camere, urmărindu-se respectarea proportiei membrilor fiecărui grup parlamentar în totalul deputaţilor.
Deputaţii stabiliţi de Biroul permanent împreună cu 7 senatori, desemnaţi de organul de lucru similar al Senatului, formează comisia de mediere.
Comisia de mediere se reuneste, la convocarea celui mai în vîrsta deputat sau senator, la sediul camerei din care el face parte, îşi alege un birou şi îşi stabileşte regulile după care îşi va desfăşura activitatea, inclusiv termenul în care urmează să prezinte raportul.
Conducerea lucrărilor comisiei se realizează prin rotaţie de către un deputat sau un senator, stabiliţi de comisie.
Hotărîrile comisiei se iau cu acordul majorităţii membrilor acesteia. în caz de paritate, decide votul preşedintelui care conduce şedinţa comisiei, în ziua cînd are loc supunerea la vot.
Activitatea comisiei încetează o dată cu depunerea raportului, a cărui aprobare are loc în condiţiile art. 64.
În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la problemele aflate în divergenta, în termenul stabilit potrivit art. 63 alin. 1, textele în divergenta se supun dezbaterii în şedinţa comuna a celor două camere, sub conducerea succesiva a preşedintelui Adunării Deputaţilor, respectiv a preşedintelui Senatului.
Hotărîrea se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi.
Prevederile art. 29 - 32 se aplică şi pentru alegerea preşedintelui adunării şi a celorlalţi membri ai Biroului permanent, precum şi a altor organe de lucru constituite de adunare.
Proiectul ordinii de zi a şedinţelor Adunării Deputaţilor se adoptă de către Biroul permanent în prima jumătate a saptaminii premergătoare şedinţei parlamentare.
Materialele care se supun Adunării Deputaţilor se transmit, pentru a se înscrie pe ordinea de zi, Biroului permanent cu cel puţin 10 zile înainte de dezbaterea acestora în plen, în afară de cazul în care prin lege sau prezentul regulament nu se prevede un termen mai scurt.
La şedinţele Biroului permanent în care se dezbate proiectul ordinii de zi participa, de drept, reprezentantul Guvernului şi, la invitaţia biroului, delegaţii grupurilor parlamentare nereprezentate în componenta acestuia.
Proiectul ordinii de zi cuprinde, în ordine, proiecte de legi, propuneri legislative, precum şi, după caz, întrebări, interpelări, petiţii sau probleme propuse de Guvern, Biroul permanent ori deputaţi.
Proiectele de legi, avizate de comisii, se înscriu pe ordinea de zi în cel mult 10 zile de la primirea raportului comisiei sesizate în fond.
La cererea Preşedintelui României, Biroul permanent înscrie cu prioritate şi la data solicitată de acesta prezentarea şi dezbaterea mesajelor pe care el le adresează adunării.
În mod asemănător se va proceda şi cu alte cereri ale Preşedintelui României, legate de îndeplinirea atribuţiilor acestuia.
Biroul permanent va stabili zilele şi orele la care deputaţii vor putea adresa întrebări Guvernului sau ministrilor.
În aceste zile este obligatorie prezenta unui reprezentant al Guvernului.
Proiectul ordinii de zi este supus spre aprobare adunării în ultima zi de lucru, stabilită potrivit art. 110, ce precede perioada pentru care a fost întocmită. Proiectul se aproba cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul deputaţilor prezenţi.
Modificarea ordinii de zi poate avea loc numai în prima zi a saptaminii, la cererea Guvernului, a Biroului permanent sau a unui grup parlamentar.
Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi se face printr-o singura luare de cuvint limitată în timp. în cazul în care exista opoziţie, se va da cuvintul unui singur vorbitor, după care se va trece la vot.
Modificarea ordinii de zi se efectuează în aceleaşi condiţii ca şi aprobarea acesteia.
La cererea primului-ministru, Biroul permanent înscrie pe ordinea de zi aprobarea listei cuprinzînd componenta Guvernului, cît şi eventualele modificări ale acestuia.
Dreptul de iniţiativa legislativă aparţine Guvernului şi deputaţilor prin grupul parlamentar de care aparţin sau individual. Adunarea Deputaţilor dezbate şi proiectele sau propunerile legislative transmise de către Senat.
În exerciţiul dreptului de iniţiativa legislativă, Guvernul înaintează adunării proiecte de legi, iar deputaţii, propuneri legislative. Ele trebuie însoţite de o expunere de motive şi redactate în forma proprie unui act normativ, pe articole şi, după caz, capitole şi secţiuni.
Toate proiectele şi propunerile legislative se înregistrează de către Biroul permanent în ordinea prezentării lor şi sînt aduse la cunoştinţa adunării, la prima şedinţa, prin anunţarea titlului şi a iniţiatorului acestora. Ele se imprima şi se distribuie deputaţilor de îndată şi nu pot fi trecute pe ordinea de zi decît după trecerea unui termen de cel puţin 10 zile.
Proiectele şi propunerile legislative se trimit de către Biroul permanent, spre dezbatere şi avizare, comisiilor permanente competente.
De asemenea, aceste propuneri sau proiecte se vor transmite şi Compartimentului tehnic legislativ spre examinare, care va comunică opinia sa comisiei sesizate în fond.
Examinarea proiectelor şi propunerilor legislative se poate face şi la cererea altei comisii care se considera competenţa, în condiţiile art. 49.
Initiatorul proiectului sau al propunerii legislative poate să-şi retragă proiectul sau propunerea pînă la înscrierea acesteia pe ordinea de zi.
După examinarea proiectului sau propunerii legislative, comisia permanenta sesizată în fond întocmeşte un raport care va cuprinde propuneri cu privire la adoptarea sau, după caz, modificarea ori respingerea proiectului sau propunerii legislative examinate.
Raportul, însoţit de avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea legislativă, se transmite Biroului permanent, care va asigura multiplicarea şi difuzarea acestuia către Guvern şi deputaţi, cu respectarea termenului prevăzut la art. 54 alin. 2.
Proiectele şi propunerile legislative avizate potrivit art. 77 - 79 se supun dezbaterii adunării în succesiunea prevăzută pe ordinea de zi aprobată de aceasta.
Grupurile parlamentare sau Guvernul au dreptul de a prezenta amendamente în scris, motivate, care se transmit Biroului permanent cu cel puţin 7 zile înainte de dezbaterea proiectului sau a propunerii legislative.
Amendamentele se supun examinării comisiilor competente şi concluziile acestora se adauga la raportul întocmit anterior.
Dezbaterea proiectului sau propunerii legislative este precedată de prezentarea, de către initiator, a motivelor care au condus la promovarea proiectului, precum şi a raportului comisiei permanente.
Raportul comisiei permanente este prezentat de către preşedintele acesteia sau de un raportor desemnat de comisie.
Pentru dezbaterea generală a proiectului sau a propunerii legislative, preşedintele adunării da cuvintul deputaţilor în ordinea înscrierii la cuvint, cîte unu din partea fiecărui grup.
Initiatorul proiectului sau al propunerii legislative are dreptul sa ia cuvintul înainte de închiderea dezbaterii generale.
În faza dezbaterii generale a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuse amendamente.
Dacă prin raportul comisiei se propune respingerea proiectului sau a propunerii legislative, după închiderea dezbaterii generale, preşedintele poate cere adunării să se pronunţe prin vot.
Adunarea Deputaţilor trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative, cu modificările făcute de comisii, potrivit raportului comisiei sesizate în fond.
La discutarea fiecărui articol deputaţii pot lua cuvintul pentru a-şi exprima punctul de vedere.
Preşedintele adunării poate supune acesteia, spre aprobare, sistarea discuţiilor la articolul dezbătut.
De asemenea, va putea lua cuvintul şi reprezentantul Guvernului.
În cursul luarilor de cuvint pot fi prezentate oral amendamente privind probleme de redactare sau alte aspecte mai puţin importante.
Discutarea articolelor începe cu amendamentele.
În cursul dezbaterilor, deputaţii, Guvernul sau grupurile parlamentare pot propune amendamente sau subamendamente scrise la modificările intervenite în urma examinării şi definitivării textului în comisii.
Amendamentele şi subamendamentele trebuie să se refere la conţinutul unui singur articol.
În cazul în care amendamentul sau subamendamentul are consecinţe importante asupra proiectului sau propunerii legislative, preşedintele Adunării Deputaţilor îl poate trimite spre avizare comisiilor competente, suspendind dezbaterile. în acest caz, autorul amendamentului sau subamendamentului are dreptul de a fi ascultat în cadrul comisiilor. Acelaşi drept îl au şi reprezentanţii Guvernului.
Discutarea amendamentelor începe cu cele prin care se propune suprimarea unora din textele cuprinse în articolul supus dezbaterii şi, după aceea, cu cele privind modificarea sau completarea acestuia.
Adunarea se va pronunţa prin vot distinct asupra fiecărui amendament, afară de cazul în care adoptarea unuia exclude acceptarea celorlalte.
La propunerea preşedintelui adunării, aceasta va putea adopta o procedură legislativă specială pentru dezbaterea unor proiecte de acte normative cu caracter deosebit (legi financiare, ratificarea unor tratate internaţionale etc.).
Dispoziţiile art. 77 - 92 sînt aplicabile şi pentru proiectele sau propunerile legislative primite din partea Senatului.
Votul deputatului este personal. El poate fi deschis sau secret.
Votul deschis se exprima public prin ridicare de mîini, apel nominal sau ridicare în picioare.
Votul secret se exprima prin buletine de vot, pentru numiri, şi prin bile, în cazul votării legilor sau a unor hotărîri.
Aprobarea nominală a listei cuprinzînd componenta Guvernului se face prin vot secret.
Adunarea hotărăşte, la propunerea biroului, ce modalităţi de vot va folosi, afară de cazul în care prin regulament se stabileşte o anumită procedura de vot.
Votarea prin apel nominal se face în modul următor: preşedintele explica obiectul votării şi sensul cuvintelor "pentru" şi "contra"; unul din secretari da citire numelui şi prenumelui deputaţilor; fiecare deputat răspunde "pentru" sau "contra".
După terminarea apelului se repeta numele şi prenumele deputaţilor care nu au răspuns.
Votul prin bile se desfăşoară astfel: în faţa preşedintelui Adunării Deputaţilor se aseaza o urna alba şi alta neagra. Deputaţii vin pe rind la urne, după ce primesc de la secretari cîte doua bile, din care una alba şi una neagra, pe care le introduc în cele doua urne. Bila alba introdusă în urna alba şi bila neagra introdusă în urna neagra înseamnă vot în favoarea proiectului sau propunerii ce se votează, iar bila neagra introdusă în urna alba şi bila alba introdusă în urna neagra semnifica vot împotriva proiectului sau propunerii.
Constatarea rezultatului votului, la încheierea scrutinului, se va face în prezenta Biroului permanent.
În cazul votului cu buletine de vot, pe buletin se trec numele şi prenumele candidatului, funcţia pentru care acesta candidează şi, după caz, grupul parlamentar din care face parte.
Deputatul votează "pentru", lasind neatinse pe buletinul de vot numele şi prenumele persoanei propuse; el votează "contra" stergind numele şi prenumele persoanei propuse.
Buletinele de vot se introduc într-o singura urna.
La numărarea voturilor nu se iau în calcul buletinele pe care nu a fost sters numele nici unui candidat.
Legile şi celelalte propuneri se adoptă cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul total al deputaţilor, dacă prin prezentul regulament nu se prevede altfel.
Dacă în sala adunării nu sînt prezenţi jumătate plus unu din numărul deputaţilor, preşedintele amina votarea pînă la întrunirea acestui număr.
În caz de paritate de voturi, votul preşedintelui adunării este decisiv.
în cursul votării nu se poate acorda deputaţilor dreptul de a lua cuvintul.
Proiectele de legi şi propunerile legislative respinse de adunare nu pot fi readuse în discuţia acesteia în cursul aceleiaşi sesiuni.
Proiectele de legi şi propunerile legislative adoptate de Adunarea Deputaţilor se semnează de preşedintele adunării şi se înaintează Senatului în vederea dezbaterii şi adoptării. Guvernul va fi înştiinţat despre aceasta.
În cazul în care Adunarea Deputaţilor a adoptat un proiect de lege sau o propunere legislativă în redactarea aprobată de Senat, acestea vor fi înaintate, sub semnatura preşedintelui adunării, în termen de 10 zile de la adoptare, Preşedintelui României, în vederea promulgării legii.
Preşedintele României are dreptul, înainte de a promulga legea, sa ceara printr-un mesaj motivat o noua deliberare asupra legii sau a unor articole din lege, în cazul în care considera ca acestea contravin principiului separaţiei puterilor în stat sau drepturilor fundamentale ale omului, ori prevederilor tratatelor internaţionale la care România este parte.
Reexaminarea poate fi cerută în cel mult 15 zile de la primirea legii spre promulgare, noua deliberare urmînd sa înceapă, în cel mult 3 zile, în camera care a aprobat prima textul de lege.
Preşedintele României poate prezenta mesajul personal.
Dacă ambele camere, după reexaminarea legii, adopta textul legii în forma sa iniţială, Preşedintele României este obligat sa procedeze la promulgarea legii, în termen de 5 zile de la data la care a primit-o din partea camerei care s-a pronunţat ultima.
În cazul în care Adunarea Deputaţilor adopta un proiect de lege sau o propunere legislativă aprobată anterior de Senat, într-o alta redactare sau cu unele texte diferite faţă de proiectul votat de Senat, preşedintele Adunării Deputaţilor, de acord cu preşedintele Senatului, va iniţia procedura de mediere.
Dacă Senatul adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă aprobată anterior de Adunarea Deputaţilor, într-o alta redactare sau cu unele texte diferite în raport cu cel votat de adunare, preşedintele acesteia, primind proiectul legislativ modificat în sensul de mai sus, va iniţia, de acord cu preşedintele Senatului, procedura de mediere.
Aceasta activitate se va desfăşura prin intermediul unei comisii de mediere, care va lucra potrivit normelor cuprinse în art. 45 - 58 şi 62 - 65 din prezentul regulament.
Raportul comisiei de mediere, precum şi textul de conciliere propus, vor fi înscrise pe ordinea de zi a adunării, urmindu-se procedura prevăzută de art. 67 - 93 din prezentul regulament.
Raportul comisiei de mediere se dezbate mai întîi în Adunarea Deputaţilor şi apoi în Senat.
Dacă Adunarea Deputaţilor şi Senatul îşi insusesc textul legii în forma propusă de comisia de mediere, se va proceda conform art. 102 alin. 2.
În cazul în care fie Adunarea Deputaţilor, fie Senatul aduc modificări textului legii în forma propusă de comisia de mediere, birourile permanente ale celor două adunări vor iniţia procedura de conciliere.
În acest scop, ele se vor reuni, prin acord comun al preşedinţilor ambelor adunări, şi vor incerca redactarea unui text convenabil acestora, care va trebui adoptat cu votul a jumătate plus unu din numărul membrilor celor două birouri.
Fiecare adunare va lua în dezbatere, separat, textul de conciliere propus de birouri. Legea se va socoti adoptată dacă membrii fiecărei adunări vor aproba acest text cu votul a jumătate plus unu din numărul membrilor lor.
În caz contrar sau al propunerii unor noi modificări, indiferent din partea oricărei adunări ar veni, ori în situaţia în care birourile permanente nu ajung la un acord pentru un text comun, în condiţiile alin. 2, proiectul de lege sau propunerea legislativă se considera respinse.
Şedinţele Adunării Deputaţilor sînt publice, în afară cazurilor în care, la cererea preşedintelui sau a unui grup parlamentar, se hotărăşte, cu cel puţin jumătate plus unu din voturile deputaţilor prezenţi, ca acestea să fie secrete.
La şedinţele publice ale adunării pot participa diplomati, reprezentanţi ai presei, radioului şi televiziunii, precum şi cetăţeni, pe baza autorizaţiei sau invitatiei emise de secretarul general al aparatului adunării, în condiţiile stabilite de Biroul permanent.
Reprezentanţii sau membrii Guvernului pot lua parte la lucrările adunării pe banca ministerială.
Persoanele aflate în tribune trebuie să păstreze liniştea şi să se abţină de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar fiind eliminate din sala.
Preşedintele are dreptul de a atrage atenţia ziarelor asupra informaţiilor vadit inexacte privind lucrările adunării. La cererea preşedintelui, ziarul este obligat sa publice cele arătate de preşedinte. Dacă abaterea se repeta, preşedintele adunării va putea, consultînd adunarea, sa retragă pe un anumit timp reprezentantului ziarului în culpa autorizaţia de participare la lucrările adunării.
Deputaţii sînt obligaţi să fie prezenţi la lucrările adunării şi să se înscrie pe lista de prezenta, ţinuta de unul din secretari.
Deputatul care nu poate lua parte la şedinţa, din motive independente de voinţa sa, va trebui sa anunţe din timp Biroul permanent, menţionînd cauzele care îl împiedica sa participe.
Adunarea Deputaţilor îşi desfăşoară activitatea, în plen şi pe comisii, pe parcursul a 4 zile consecutive din saptamina, potrivit programului stabilit de ea, la propunerea Biroului permanent. A 5-a zi din saptamina este rezervată activităţii în circumscripţiile electorale în care deputaţii au fost aleşi.
La propunerea Biroului permanent se vor putea tine şedinţe după un alt program.
Şedinţa Adunării Deputaţilor este deschisă de preşedinte sau de vicepreşedintele care îl înlocuieşte.
Preşedintele este asistat de 2 secretari.
Persoana care conduce lucrările adunării este obligată sa precizeze dacă este întrunit cvorumul legal şi sa anunţe ordinea de zi.
Adunarea Deputaţilor lucrează legal în prezenta a cel puţin jumătate plus unu din numărul deputaţilor.
În timpul şedinţelor, preşedinţii grupurilor parlamentare pot cere preşedintelui adunării verificarea întrunirii cvorumului. Preşedintele adunării va decide dacă acest lucru este necesar.
În cazul în care cvorumul legal nu este întrunit, preşedintele adunării suspenda şedinţa şi arata ziua şi ora de reluare a lucrărilor.
Secretarii vor informa ulterior adunarea despre cauzele lipsei deputaţilor care nu şi-au anuntat absenta.
Preşedintele adunării sau vicepreşedintele care îl înlocuieşte conduce dezbaterile, veghează la respectarea regulamentului şi menţinerea ordinii în sala de şedinţe.
Înainte de începerea şedinţelor, secretarii întocmesc liste cu deputaţii care se înscriu la cuvint.
Deputaţii vor lua cuvintul în ordinea înscrierii pe lista, cu încuviinţarea preşedintelui adunării, potrivit prevederilor art. 83 şi 88, după caz.
Ministrilor prezenţi în adunare li se poate da cuvintul în orice faza a dezbaterii şi ori de cîte ori solicita acest lucru.
Nimeni nu poate lua cuvintul decît dacă îi este dat de preşedinte. Persoanele care iau cuvintul în adunare vorbesc de la tribuna acesteia.
Preşedintele are dreptul sa limiteze durata luarilor de cuvint, în funcţie de obiectul dezbaterilor.
Vorbitorii sînt obligaţi ca în cuvintul lor să se refere exclusiv la chestiunea pentru discutarea căreia s-au înscris la cuvint. în caz contrar, preşedintele le atrage atenţia şi, dacă nu se conformează, le retrage cuvintul.
Preşedintele adunării va da cuvintul oricînd unui deputat pentru a răspunde într-o chestiune de ordin personal care îl priveşte, limitind timpul acordat în acest scop.
Prevederile alin. 1 se aplică şi în cazul în care se cere cuvintul în probleme privitoare la regulament.
Preşedintele sau un grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuţia adunării.
Cererea de încheiere a dezbaterii se adoptă cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul deputaţilor prezenţi.
Este interzisă proferarea de insulte sau calomnii atît de la tribuna adunării, cît şi din sala de şedinţe.
Se interzice dialogul între vorbitorii aflaţi la tribuna şi persoanele aflate în sala.
Preşedintele cheamă la ordine pe deputaţii care tulbura dezbaterile sau creează agitatie. El poate întrerupe şedinţa cînd tulburarea persista şi poate dispune eliminarea din sala a persoanelor care împiedica în orice mod desfăşurarea normală a lucrărilor adunării.
Dezbaterile din şedinţele adunării se înregistrează pe banda magnetica şi se stenografiaza.
Separat, prin grija secretarilor, se întocmesc procese-verbale pentru fiecare şedinţa a adunării. Procesele-verbale se semnează de către preşedinte şi secretarii care l-au asistat la conducerea lucrărilor.
Stenogramele se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, cu excepţia celor privitoare la şedinţele secrete.
Deputaţii au dreptul de a examina exactitatea stenogramei, prin confruntarea ei cu banda magnetica, înainte de publicarea stenogramei în Monitorul Oficial.
1.Moţiuni
Moţiunea exprima poziţia Adunării Deputaţilor într-o anumită problema de politica interna sau externa.
Guvernul poate solicita exprimarea încrederii în politica sa, pe calea unei moţiuni de încredere, angajindu-şi răspunderea fie asupra unui program sau unei declaraţii de politica generală, fie cu privire la textul unui proiect de lege care reglementează o problemă urgenta. Caracterul urgent al problemei care face obiectul unui proiect de lege este încuviinţat de adunare cu votul majorităţii membrilor săi.
Guvernul poate accepta amendamente la proiectul de lege prevăzut la alin. 1 numai din partea grupurilor parlamentare, într-un termen de cel mult 3 zile de la depunerea proiectului.
Dacă, într-un interval de 24 de ore ce urmează angajării răspunderii Guvernului, cel puţin o pătrime din membrii adunării nu depune o moţiune de neincredere în Guvern, programul, declaraţia de politică generală sau textul proiectului de lege sînt considerate ca adoptate.
În cazul în care se depune o moţiune de neincredere, care este aprobată de adunare prin votul secret a cel puţin jumătate plus unu din numărul deputaţilor, primul-ministru va prezenta, în cel mult 3 zile, Preşedintelui României, demisia Guvernului.
Dacă moţiunea de neincredere este respinsă, se aplică dispoziţiile alin. 3.
Moţiunea de cenzură asupra activităţii Guvernului poate fi depusa de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau de Senat. Votarea acesteia nu poate avea loc decît după 2 zile de la data depunerii motiunii şi comunicarea ei către Guvern.
Moţiunea de cenzură se adoptă prin vot secret. Ea este adoptată dacă cel puţin jumătate plus unu din numărul total al deputaţilor a votat în favoarea acesteia.
Adoptarea motiunii de cenzura atrage obligaţia primului-ministru de a prezenta, în termen de 3 zile, Preşedintelui României, demisia Guvernului.
În cazul în care moţiunea de cenzura a fost respinsă, deputaţii care au semnat-o nu pot propune, în aceeaşi sesiune, o noua moţiune cu acelaşi obiect.
În Adunarea Deputaţilor pot fi depuse şi alte moţiuni, care să exprime poziţia Parlamentului într-o anumită problema, de către cel puţin 50 de deputaţi.
Un deputat nu poate semna mai multe moţiuni în acelaşi timp, în aceeaşi problema.
Moţiunile trebuie să fie motivate şi se depun la preşedintele adunării, în cursul şedinţelor publice.
După primirea motiunii, preşedintele adunării o comunică de îndată Guvernului şi o aduce la cunoştinţa adunării prin afişare în sala de şedinţe.
Preşedintele adunării stabileşte data dezbaterii motiunii, care nu poate depăşi 6 zile de la înregistrarea acesteia, instiintind Guvernul în acest sens.
Dezbaterea motiunii se face cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în art. 107 - 121 ale prezentului regulament şi se aproba cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul deputaţilor.
Votul este secret.
În acelaşi mod se va proceda şi în cazul în care o treime din deputaţi propune suspendarea sau demiterea Preşedintelui României.
După începerea discutarii motiunii, deputaţii nu-şi pot retrage semnăturile, dezbaterea urmînd a se încheia prin supunerea la vot a motiunii de către preşedintele adunării.
La moţiunile prezentate nu pot fi propuse amendamente.
2.Întrebări
Fiecare deputat poate adresa întrebări ministrilor sau altor conducatori ai organelor centrale ale administraţiei de stat.
Întrebarea consta într-o simpla cerere de a răspunde dacă un fapt este adevărat, dacă o informaţie este exactă, dacă Guvernul înţelege sa comunice adunării actele ori informaţiile solicitate de deputat sau dacă are intenţia de a lua o hotărîre într-o problemă determinata.
Cei întrebaţi vor răspunde imediat la fiecare intrebare în parte sau vor declara ca prezintă răspunsul în zilele următoare, indicind ziua respectiva.
Dacă răspunsul la o intrebare da naştere unei replici a celui care a adresat întrebarea, pentru a declara dacă răspunsul primit corespunde intrebarii, timpul pentru replica este de 10 minute.
La prezentarea intrebarii, deputatul va preciza dacă doreşte sa primească răspunsul, în scris sau oral, în şedinţa publică.
În cazul în care se solicita un răspuns scris, cel chestionat va declara, în cel mult 5 zile, ca a dat răspunsul sau scris, fără a face alte precizări.
Nici un deputat nu poate adresa mai mult de doua întrebări în aceeaşi şedinţa.
Dacă timpul afectat intrebarilor şi raspunsurilor la acestea depăşeşte o ora, preşedintele adunării va amina de drept, pentru şedinţa următoare, celelalte întrebări şi raspunsuri.
3.Interpelări
Interpelările se fac în scris, aratindu-se obiectul acestora, fără nici o dezvoltare.
Interpelarea consta într-o cerere adresată Guvernului de un grup parlamentar, prin care se solicita explicaţii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activităţii sale interne sau externe.
Ele se citesc de către preşedintele grupului parlamentar în şedinţa publică şi se transmit preşedintelui adunării.
Interpelările se înscriu, în ordinea prezentării, într-un registru special şi se afişează în sala de şedinţe.
La începutul fiecărei sesiuni, adunarea va stabili o zi a saptaminii consacrată dezvoltării interpelarilor.
În şedinţa consacrată pentru dezvoltarea interpelării se da cuvintul interpelatorului şi apoi reprezentantului Guvernului sau ministrului. Aceştia din urma pot, după dezvoltarea interpelării, sa răspundă imediat sau sa ceara o amînare de cel mult 3 zile pentru a răspunde.
4.Informarea deputaţilor
Orice membru al adunării are dreptul de a cere, prin intermediul Guvernului, de la organele administraţiei de stat, printr-o petiţie scrisă adresată preşedintelui adunării, orice acte sau dosare, precum şi orice alte informaţii utile pentru activitatea deputatului.
Guvernul poate refuza satisfacerea petiţiei în cazul în care aceasta priveşte secrete de stat referitoare la apărarea tarii sau secrete de stat de importanţa deosebită în oricare alt domeniu. în acest din urmă caz, refuzul Guvernului poate fi adus la cunoştinţa adunării, care va decide în şedinţa secreta.
Actele sau dosarele primite se restituie organului respectiv după ce au fost consultate.
5.Petiţii
Oricine are dreptul de a se adresa cu petiţii Adunării Deputaţilor.
Petitiile vor fi prezentate în scris şi semnate, precizîndu-se domiciliul petitionarului sau al unuia dintre petitionari.
Petitiile se înscriu într-un registru, în ordinea primirii, consemnindu-se numărul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petitionarului şi obiectul cererii.
Petitiile înregistrate se transmit de către unul dintre vicepreşedinţii adunării, desemnat de preşedinte, Comisiei pentru cercetarea abuzurilor şi pentru petiţii, spre dezbatere şi soluţionare.
Orice membru al adunării poate lua cunoştinţa de conţinutul unei petiţii, adresindu-se în acest sens preşedintelui comisiei.
Comisia va decide, în termen de cel mult 10 zile, dacă o va trimite unui organ de stat competent ori o va clasa sau, în cazuri deosebite, o va prezenta adunării.
Petitionarului i se aduce la cunoştinţa soluţia adoptată.
În fiecare luna, Comisia pentru cercetarea abuzurilor şi pentru petiţii prezintă adunării un raport asupra petitiilor primite şi asupra modului de soluţionare a acestora.
În raport se vor face menţiuni cu privire la soluţiile date de organele de stat la petitiile care le-au fost trimise spre soluţionare.
Conducătorii organelor de stat care au primit petiţii spre soluţionare sînt obligaţi sa transmită comisiei soluţiile adoptate în termen de cel mult o luna de la primirea petiţiei.
Imunitatea parlamentară are ca scop protejarea deputaţilor împotriva urmăririlor judiciare abuzive şi garantarea libertăţii de gindire şi acţiune a acestora.
Deputatul nu poate fi tras la răspundere juridică, sub nici o formă, pentru opiniile politice sau voturile exprimate în Parlament.
Nici un deputat nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat sau trimis în judecata penală ori contravenţională fără încuviinţarea prealabilă a Adunării Deputaţilor.
Cererea de reţinere, arestare, perchezitie sau privind posibilitatea trimiterii în judecata penală ori contravenţională se adresează preşedintelui adunării de către procurorul general. Preşedintele adunării o aduce la cunoştinţa deputaţilor în şedinţa publică, după care o trimite de îndată Comisiei juridice, de disciplina şi imunităţi, spre examinare, care va stabili dacă exista motive temeinice pentru aprobarea cererii. Hotărîrea comisiei se adoptă prin votul a cel puţin jumătate plus unu din membrii comisiei. Votul este secret.
Procurorul general va inainta comisiei toate documentele pe care aceasta le solicita; în caz de refuz, comisia va apela la Adunarea Deputaţilor.
Raportul comisiei se supune, în termenul stabilit de adunare, dezbaterii şi aprobării acesteia.
Adunarea Deputaţilor decide, prin vot secret, asupra cererii, cu majoritatea de cel puţin două treimi din numărul deputaţilor prezenţi.
Un deputat este considerat în tot timpul mandatului sau a fi în exerciţiul funcţiunii, motiv pentru care orice agresiune îndreptată împotriva sa în legătură cu calitatea de deputat este asimilată şi sancţionată conform dispoziţiilor prevăzute pentru infracţiunea de ultraj. De aceasta protecţie juridică beneficiază şi membrii familiei - soţ, sotie şi copii - în cazul în care agresiunea împotriva acestora urmăreşte nemijlocit exercitarea de presiuni asupra deputatului în legătură cu îndeplinirea mandatului sau.
Numai în caz de infracţiune flagrantă deputatul poate fi reţinut şi supus percheziţiei fără încuviinţarea prealabilă a Adunării Deputaţilor. Procurorul general va informa, neîntîrziat, preşedintele adunării, asupra reţinerii şi percheziţiei.
Dacă Adunarea Deputaţilor considera că nu exista temei pentru reţinere, dispune imediat punerea în libertate a deputatului.
Toate cererile privind ridicarea imunitatii parlamentare se înscriu, cu prioritate, pe ordinea de zi.
Mandatul de deputat este incompatibil cu exercitarea unei funcţii din administraţia publică, cu excepţia aceleia de membru al Guvernului.
Mandatul de deputat este incompatibil cu funcţia de preşedinte al României şi cu calitatea de membru al Senatului.
Mandatul de deputat este incompatibil cu statutul persoanelor care, potrivit legii, nu pot face parte din partide politice.
Exercitarea unor funcţii, conferite de un stat străin sau de către o organizaţie internationala şi salarizate de către acestea, este incompatibilă cu mandatul de deputat, fără aprobarea prealabilă a adunării.
Persoanele însărcinate de Guvern cu o misiune temporară pot cumula exercitarea acestei misiuni cu mandatul de deputat pe o perioadă de cel mult 6 luni.
O misiune pe o perioadă mai mare de 6 luni este incompatibilă cu calitatea de deputat.
Se interzice utilizarea numelui oricărui deputat urmat de aceasta calitate a sa în orice acţiune publicitara privitoare la o întreprindere financiară, industriala sau comercială.
Deputatul care se afla într-o incompatibilitate prevăzută în art. 147 - 151, în termen de 10 zile de la data existenţei cazului de incompatibilitate, va demisiona din funcţiile care sînt incompatibile cu mandatul de deputat.
După expirarea termenului prevăzut la alin. 1, deputatul care se afla într-un caz de incompatibilitate este declarat ca demisionat din funcţia de deputat de către Adunarea Deputaţilor, la cererea Biroului permanent al acesteia.
Locul vacant va fi ocupat de către supleantul imediat următor de pe lista partidului sau formatiunii politice pentru care a candidat. Asupra legalităţii alegerii supleantului comisia de validare va prezenta adunarii un raport.
în cursul termenului prevăzut la art. 153 deputatul trebuie să declare la Biroul permanent orice activitate pe care va continua sa o desfăşoare în viitor, referitoare la incompatibilităţile prevăzute la art. 147 - 152.
Schimbările survenite în activitatea deputatului, în timpul exercitării mandatului, se aduc la cunoştinţa Biroului permanent în cel mult 10 zile de la data apariţiei acestora.
La începutul fiecărei legislaturi, Comisia juridică, de disciplina şi imunităţi va examina declaraţiile deputaţilor privitoare la incompatibilităţi şi va întocmi un raport care se aproba de adunare cu votul majorităţii membrilor săi.
Dacă deputatul a făcut sa înceteze cazul de incompatibilitate, după sesizarea facuta de comisie, se va lua act despre aceasta în procesul-verbal al şedinţei. Cazurile de acest gen nu se trec în raportul comisiei.
Pentru cazurile de incompatibilitate apărute pe durata unei legislaturi se va proceda în conformitate cu normele prezentei secţiuni.
Deputaţii intra, de îndată, prin simplul fapt al alegerii lor, în dreptul deplinei exercitari a mandatului, pe baza certificatelor doveditoare a alegerii ca deputat în Adunarea Deputaţilor, eliberate de preşedinţii birourilor circumscriptiilor electorale.
După validarea alegerilor, deputaţilor li se eliberează legitimatia de membru al Adunării Deputaţilor, semnată de preşedintele adunării.
Deputaţii îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc îndatoririle pe toată durata legislaturii pentru care au fost aleşi, în afară de cazurile de demisie sau pierdere a drepturilor electorale.
În cazurile prevăzute la alin. 1 şi în orice alte situaţii în care locul de deputat devine vacant, prevederile art. 153 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.
Deputaţii au dreptul la un salariu de baza, la spor de vechime în munca, la o indemnizaţie zilnica pentru participarea la lucrările în plen, în comisii sau la şedinţele Biroului permanent, precum şi la diurne de deplasare.
Deputaţii care nu domiciliază în Bucureşti au dreptul la diurna şi li se asigura cazarea pe timpul desfăşurării sesiunilor.
Deputaţii primesc salariul de baza începînd din ziua cînd au fost aleşi şi pînă la expirarea mandatului.
Deputaţii au dreptul la transport gratuit pe căile ferate române, pe liniile auto, navale şi aeriene interne şi li se rambursează taxele de posta şi telecomunicaţii interne pentru activităţile legate de exercitarea mandatului.
Deputaţii au dreptul la un schimb valutar într-un volum şi în condiţiile stabilite prin lege.
Prevederile alin. 1 nu se aplică deputaţilor care sînt membri ai Guvernului sau celor care îndeplinesc o misiune temporară încredinţată de Guvern.
Comisia juridică, de disciplina şi imunităţi poate propune adunării diminuarea salariului de baza în raport cu timpul efectiv afectat de deputat exercitării îndatoririlor sale.
Pe timpul exercitării mandatului de deputat, contractul de muncă al persoanei în cauza se suspenda, cu excepţia cazurilor în care Biroul permanent, la cererea deputatului, decide altfel.
Nici un deputat nu poate lipsi de la şedinţele adunării sau comisiei din care face parte decît în cazul în care a obţinut aprobarea unui concediu.
Nu se considera absent deputatul care nu participa la lucrări pentru ca a primit de la Adunarea Deputaţilor sau de la Guvern o însărcinare care-l retine în afară Parlamentului. Deputatul în cauza nu poate fi socotit în numărul regulamentar cerut.
Prevederile alin. 2 se aplică şi deputaţilor care sînt membri ai Guvernului, în cazul în care absenta acestora a fost determinata de exercitarea atribuţiilor funcţiei pe care o îndeplinesc.
Prezenta deputaţilor membri ai Guvernului la lucrările în plen ale Adunării Deputaţilor este obligatorie la deschiderea şi încheierea sesiunilor Adunării Deputaţilor, la dezbaterea şi adoptarea proiectelor de legi şi a propunerilor legislative din sfera lor de competenţa, la dezbaterea motiunii de încredere şi a motiunii de cenzura, la dezbaterea interpelarilor privind politica departamentului de care răspund, la dezbaterea mesajelor Preşedintelui României şi a declaraţiilor politice ale primului-ministru.
Concediile se acordă pentru motive de boala sau interese personale.
Concediile de boala se acordă pentru cel mult 30 de zile şi pot fi prelungite, dacă este cazul, iar cele pentru interese personale nu pot fi mai mari de 14 zile în timpul unei sesiuni şi se pot lua integral sau în mai multe transe.
Concediile pînă la 5 zile se acordă de preşedintele adunării, care le comunică acesteia. Cererile de concedii mai lungi se supun aprobării adunării.
Fiecare cerere de concediu pentru interese personale va avea notificat pe margine, de către unul din secretarii adunării, numărul de zile de concediu pe care l-a avut deputatul respectiv.
Orice membru al adunării care lipseşte de la 5 şedinţe consecutive sau de la 10 şedinţe alternative în aceeaşi sesiune, fără concediu sau peste concediul acordat, va fi invitat de preşedinte să justifice motivele absentei.
Dacă, în termen de 20 de zile de la comunicarea invitatiei, deputatul nu se prezintă sau nu trimite justificarea, pierde dreptul la salariul de baza prevăzut la art. 160 pe perioada cît a lipsit.
Dacă absenta de mai sus se produce de trei ori în cursul aceleiaşi sesiuni, preşedintele va supune chestiunea Adunării Deputaţilor, pentru a decide cu privire la declararea ca vacant a locului de deputat.
Deputaţii pot demisiona prin cerere scrisă, adresată preşedintelui. Acesta, în şedinţa publică, întreabă deputatul respectiv dacă stăruie în demisie, iar dacă răspunde afirmativ sau nu se prezintă în adunare pentru a răspunde, preşedintele declara locul vacant.
Abaterile de la regulament atrag următoarele sancţiuni:
a)avertismentul;
b)chemarea la ordine;
c)retragerea cuvintului;
d)eliminarea din sala de şedinţe;
e)interzicerea de a participa la lucrările adunării pe timp de maximum 15 zile;
f)excluderea temporară.
Sancţiunile prevăzute la lit. a), b), c) şi d) se aplică de preşedintele adunării, iar cele de la lit. e) şi f), de către adunare, la propunerea preşedintelui.
Pentru aplicarea sancţiunilor de la lit. e) şi f), cazul se va trimite Comisiei juridice, de disciplina şi imunităţi, care va prezenta un raport asupra cercetării efectuate.
La prima abatere de la regulament, preşedintele adunării atrage atenţia deputatului în culpa şi-l invita să respecte regulamentul.
Deputaţii care vor nesocoti avertismentul şi invitaţia preşedintelui şi vor continua să se abata de la regulament, precum şi cei care, chiar pentru prima data, încalcă în mod grav dispoziţiile regulamentului, vor fi chemaţi la ordine.
Chemarea la ordine se înscrie în procesul-verbal al şedinţei.
Preşedintele adunării poate, înainte de a chema la ordine un deputat, sa-l invite să-şi retragă sau sa explice cuvintul care a generat incidente şi care ar da loc la aplicarea sancţiunii.
Dacă expresia întrebuinţată a fost retrasă sau regretata, ori dacă explicaţiile date sînt apreciate de preşedinte ca satisfăcătoare, sancţiunea nu se mai aplica.
În cazul în care, după chemarea la ordine, un deputat continua să se abata de la regulament, preşedintele adunării îi va putea retrage cuvintul, iar dacă persista, îl va elimina din sala.
În cazul unor abateri grave sau al unor abateri deosebit de grave săvîrşite de deputat în mod repetat, adunarea poate aplica sancţiunea interzicerii participării deputatului la lucrările ei pe o perioadă de maximum 15 zile sau poate hotărî, la propunerea preşedintelui, excluderea temporară a deputatului în culpa.
Gravitatea abaterilor va fi stabilită de Comisia juridică, de disciplina şi imunităţi.
Excluderea temporară poate varia de la o şedinţa pînă la maximum 30 de şedinţe din aceeaşi sesiune.
Aplicarea excluderii temporare are următoarele consecinţe:
a)suspendarea salariului de baza pe timpul excluderii;
b)suspendarea drepturilor ce ţin de calitatea de deputat, cu excepţia imunitatii;
c)interzicerea participării la lucrările adunării şi ale comisiilor;
d)interzicerea accesului în localul Adunării Deputaţilor.
Excluderea se executa de către chestori şi, în caz de opunere, cu ajutorul forţei publice puse la dispoziţia preşedintelui.
Pentru menţinerea ordinii în şedinţele comisiilor, preşedinţii acestora au aceleaşi drepturi ca şi preşedintele adunării şi pot aplica sancţiunile prevăzute la art. 167 alin. 1 lit. a), b) şi c).
În cazul în care un deputat săvîrşeşte abateri deosebit de grave, preşedintele comisiei va suspenda şedinţa şi va aduce cazul la cunoştinţa preşedintelui adunării, care îl va supune adunării în vederea aplicării sancţiunilor prevăzute de regulament.
Personalul din serviciile Adunării Deputaţilor este condus de secretarul general al aparatului Adunării Deputaţilor.
Secretarul general al aparatului Adunării Deputaţilor este numit şi eliberat din funcţie de către aceasta, la propunerea Biroului permanent. El este ordonator de credite, întocmeşte proiectul de buget al Adunării Deputaţilor şi îl supune aprobării Biroului permanent.
Adunarea Deputaţilor aproba anual executarea bugetului după verificarea acesteia de către chestorii adunării.
Structura aparatului Adunării Deputaţilor, propusă de secretarul general al aparatului adunării, cu acordul Biroului permanent, este aprobată de Adunarea Deputaţilor.
În cadrul serviciilor Adunării Deputaţilor funcţionează Compartimentul tehnic legislativ, format din specialişti în domeniul juridic, angajaţi sau, după caz, remuneraţi cu o indemnizaţie fixa lunară.
Compartimentul tehnic legislativ asigura asistenţa tehnica necesară pentru redactarea proiectelor şi propunerilor de lege, cu respectarea normelor de tehnica legislativă, precum şi evidenta oficială a legislaţiei.
În cadrul Compartimentului tehnic legislativ funcţionează Serviciul de documentare şi informare legislativă, care răspunde şi de gestionarea bibliotecii adunării.
În cazul cînd la lucrările adunării sau comisiilor acesteia sînt invitaţi sa participe specialişti care nu au calitatea de deputat, aceştia vor primi o indemnizaţie ce va fi stabilită de Biroul permanent, la propunerea secretarului general al aparatului adunării.
Dispoziţiile prezentului regulament pot fi modificate potrivit procedurii de elaborare şi adoptare a legilor prevăzute de art. 67 - 121.
Modificările se adoptă cu votul a jumătate plus unu din numărul total al deputaţilor.
Prezentul regulament rămîne în vigoare şi după dizolvarea Adunării Deputaţilor, în actuala compunere, sub rezerva modificării lui de către viitoarea adunare ce va fi aleasă.
În probleme organizatorice, Adunarea Deputaţilor adopta hotărîri potrivit procedurii prevăzute la art. 67 - 121 din prezentul regulament.
PREŞEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR
MARŢIAN DAN
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.