Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 117 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gabriel Gicovanu în Dosarul nr. 2.356/110/2017/a1.14 al Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.509D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, autorul excepției a comunicat o adresă prin care solicită judecarea în lipsă a acesteia, iar partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 562 din 19 septembrie 2017.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 25 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.356/110/2017/a1.14, Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 117 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Gabriel Gicovanu în soluționarea contestației formulate, în faza camerei preliminare, împotriva Încheierii nr. 152/P din 8 august 2017, prin care au fost respinse, ca nefondate, cererile și excepțiile invocate, printre alții, și de autorul excepției. În susținerea contestației - astfel cum rezultă din actul de sesizare - autorul arată că se impune excluderea declarației dată în faza de urmărire penală de către martora în acuzare Mădălina Nicoleta Badița, fiica concubinei inculpatului Toader Vicol.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că unul dintre martorii în acuzare este fiica concubinei unuia dintre inculpații din cauză, astfel încât s-ar impune excluderea probei dată în faza de urmărire penală. Apreciază că soluția legislativă cuprinsă în art. 117 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Codul de procedură penală, care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora de familie - respectiv fiica concubinei care locuiește cu inculpatul - este neconstituțională, întrucât încalcă art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) și art. 26 alin. (1) din Legea fundamentală. Reține că temeiul pentru reglementarea dreptului de refuz al audierii se află în sfera de protecție a relațiilor de familie, iar noțiunea de „viață de familie“ nu este restrânsă doar la familiile bazate pe căsătorie și poate include alte relații de facto, astfel încât nu există niciun motiv obiectiv și rezonabil pentru care copiii concubinului suspectului sau inculpatului, care eventual locuiesc cu acesta, să fie excluși de la dreptul de a refuza să dea declarații în calitate de martori în procesul penal.

6.Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, face referire la dispozițiile art. 177 din Codul penal, care reprezintă o contopire a prevederilor art. 149 și art. 149^1 din Codul penal anterior, cu unele modificări, la care au fost adăugate și acele persoane care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc. Reține că, în noua concepție, expresia „membru de familie“ a fost extinsă și absoarbe integral în conținutul său noțiunea de „rude apropiate“. Introducerea în conținutul noțiunii de „membru de familie“ a persoanelor care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc, este considerată pe deplin justificată, în condițiile numărului mare de cupluri care trăiesc astăzi în uniune liberă. Reține că, deși subminează instituția căsătoriei, asimilarea ar putea fi admisă din rațiuni umanitare, mai ales când conviețuirea a avut o durată mare sau foarte mare. Arată că noțiunea de „membru de familie“, folosită de Codul penal, a fost armonizată cu cea deja consacrată în Legea nr. 217/2003, dar și cu reglementări existente în alte coduri penale europene, în concordanță cu convențiile internaționale în materia combaterii violenței în familie, ratificate de România, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că familia cuprinde și relațiile de facto între persoane care conviețuiesc în afara căsătoriei. Reține că expresia „membru de familie“ este des folosită în Codul penal, această calitate privind, cel mai frecvent, persoana subiectului activ nemijlocit, constituind fie un element circumstanțial de agravare, fie o cauză de nepedepsire sau o condiție de punere în mișcare din oficiu a acțiunii penale. Totodată, „membru de familie“ poate fi subiect activ nemijlocit calificat în cazul unor infracțiuni sau poate constitui subiect pasiv circumstanțiat în cazul altor infracțiuni. Numeroasele întrebuințări ale acestei expresii în legea penală au determinat introducerea respectivei norme explicative în titlul X al părții generale a Codului penal. Observă că efectele penale ale legăturilor de rudenie sunt limitate doar la ascendenți, descendenți, frați și surori, precum și copiii acestora. În opinia instanței, art. 177 alin. (1) din Codul penal prevede o enumerare limitativă a persoanelor care, în înțelesul legii penale, sunt considerate „membru de familie“. Observă că efectele rudeniei sunt aceleași, fie că ea decurge din legăturile de consangvinitate existente între părți, fie că legătura de rudenie decurge din adopție, legiuitorul prevăzând explicit că prin membru de familie se înțeleg și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude. Observă, totodată, că în noțiunea de „membru de familie“ au mai fost incluse persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți (concubinii) sau dintre părinți și copii (socrii față de ginere sau noră, nașii față de cei pe care-i cunună sau botează), cu condiția ca aceștia să trăiască împreună în același loc, să coabiteze. Aceasta înseamnă că persoanele respective trăiesc, se întrețin și locuiesc împreună, suportând împreună cheltuielile gospodăriei din veniturile lor comune. Reține că norma explicativă are în vedere membrii de familie ai autorului, iar nu pe cei ai victimei, cu care acesta nu se află în relația cerută de art. 177 din Codul penal. Reține, de asemenea, că și copilul rezultat din afara căsătoriei este membru de familie cu tatăl său, filiația fiind o chestiune de fapt ce urmează a fi stabilită în cadrul procesului penal. Apreciază că scopul instituirii dispozițiilor art. 117 din Codul de procedură penală îl constituie necesitatea obținerii unui probatoriu care să reflecte în mod obiectiv situația de fapt, în lipsa oricărui subiectivism. Or, în situația rudelor, soților, foștilor soți, relațiile de afecțiune existente pot denatura realitatea faptelor, astfel că declarațiile acestora nu pot fi considerate ca fiind obiective. Apreciază că aceeași este situația și în cazul persoanelor care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți, declarațiile acestora fiind la fel de lipsite de obiectivitate ca și cele ale rudelor, soților sau foștilor soți. Consideră că, prin nerecunoașterea dreptului de a refuza să dea declarație în calitate de martor copiilor concubinei/concubinului unui inculpat/inculpate, se încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, distincția făcută între persoanele enumerate în cuprinsul art. 117 alin. (1) din Codul de procedură penală și copiii concubinei inculpatului/inculpatei fiind nejustificată și contrar rațiunii avută de legiuitor în momentul instituirii acestui privilegiu. Apreciază că, atât timp cât, raportat la art. 177 din Codul penal, inclusiv concubinii sunt asimilați membrilor de familie, nu se justifică în niciun fel omisiunea legiuitorului de a include în art. 117 din Codul de procedură penală și copiii concubinilor, dacă aceștia trăiesc, se întrețin și locuiesc împreună, suportând cheltuielile gospodăriei din veniturile lor comune, situație care generează o discriminare nefundamentată, contrară Constituției.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, având în vedere că, prin Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 117 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Codul de procedură penală, care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți este neconstituțională.

9.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, în măsura în care nu le este recunoscut dreptul de a refuza să fie audiate ca martori într-o anumită cauză penală și persoanelor care au stabilit relații asemănătoare acelora de familie, între unul dintre concubini și copilul celuilalt concubin, care conviețuiesc. Reține că, asupra prevederilor art. 117 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Codul de procedură penală, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017, ocazie cu care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 117 alin. (1) lit. a) și lit. b), care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți, este neconstituțională. Având ca punct de plecare considerentele deciziei precitate, consideră că soluția cuprinsă în prevederile art. 117 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Codul de procedură penală, care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora de familie, cum este în cazul de față „fiica concubinei cu care locuiește inculpatul“, este neconstituțională. Prin nerecunoașterea dreptului de a refuza să dea declarații în calitate de martor persoanelor care au stabilit relații asemănătoare acelora de familie între unul dintre concubini și copilul celuilalt concubin, care conviețuiesc, se încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție, cu atât mai mult cu cât art. 177 alin. (1) din Codul penal definește expresia „membru de familie“ reținând și persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc. Apreciază că un martor aflat în relație de familie, fiind copilul concubinei/concubinului suspectului ori inculpatului are un interes real și actual de a refuza să dea o declarație în cauză. În aceste condiții, stabilirea dreptului de a refuza să dea declarații în calitate de martor doar pentru soțul, ascendenții și descendenții în linie directă, precum și frații și surorile suspectului sau inculpatului, persoanele care au avut calitatea de soț al suspectului sau inculpatului este în contradicție cu principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, conform căruia, în situații egale, tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit, întrucât trebuie să se respecte relația și sentimentele de afecțiune existente între persoanele care trăiesc în concubinaj, precum și între aceștia și copiii unuia dintre concubini. În consecință, apreciază că se aplică un tratament diferit între soțul, ascendenții și descendenții în linie directă, precum și frații și surorile suspectului sau inculpatului, persoanele care au avut calitatea de soț al suspectului sau inculpatului și persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora de familie între unul dintre concubini și copilul celuilalt concubin, care conviețuiesc. Cât privește aspectele practice ce țin de audierea persoanelor care au stabilit relații asemănătoare acelora de familie, între unul dintre concubini și copilul celuilalt concubin, care conviețuiesc, în calitate de martori, consideră că organele de urmărire penală, precum și instanțele, pot înțelege că sunt situații în care o relație dintre unul dintre concubini și copilul celuilalt concubin poate fi mai puternică decât o relație de rudenie între copil și părintele natural.

10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Codul de procedură penală, având următorul conținut: „Au dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor următoarele persoane:

a)soțul, ascendenții și descendenții în linie directă, precum și frații și surorile suspectului sau inculpatului;

b)persoanele care au avut calitatea de soț al suspectului sau al inculpatului.“13. Autorul excepției susține că normele procesual penale criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților și art. 26 alin. (1) potrivit căruia autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată.

14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reamintește - cu privire la condițiile de admisibilitate a excepției - că, potrivit jurisprudenței sale, „legătura cu soluționarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale, în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat.

15.În acest context, al analizei admisibilității excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Codul de procedură penală au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 23 octombrie 2017, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 117 alin. (1) lit. a) și lit. b), care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți, este neconstituțională. În motivarea soluției sale, instanța de control constituțional a reținut, printre altele, că temeiul pentru reglementarea dreptului de refuz al audierii se află în sfera de protecție a relațiilor de familie (viață de familie care cuprinde și relațiile de facto, potrivit jurisprudenței instanței de la Strasbourg), rațiunea dreptului de a refuza să declare în calitate de martor al persoanelor enumerate în art. 117 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Codul de procedură penală constând în ocrotirea sentimentelor de afecțiune pe care soțul, fostul soț, ascendenții sau descendenții, frații și surorile suspectului sau inculpatului le pot avea față de aceștia din urmă, scopul instituirii acestui drept fiind protejarea vieții de familie. În cauza în care Curtea a pronunțat Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017, precitată, inculpatul, autor al excepției de neconstituționalitate, era concubinul martorei a cărei declarație solicitase a fi exclusă.

16.În cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, însă, martora - a cărei declarație autorul excepției solicită a fi exclusă - nu este fiica concubinei autorului, ci este fiica concubinei altui inculpat din cauză. În aceste condiții, Curtea constată că, în cauză, autorul excepției de neconstituționalitate și martora a cărei declarație se solicită a fi exclusă nu sunt „persoane care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc“, potrivit art. 177 alin. (1) lit. c) din Codul penal, pentru ca acesta să justifice un interes în invocarea prezentei excepții de neconstituționalitate. Cu alte cuvinte, Curtea constată că normele procesual penale criticate ar putea fi aplicabile în cauza dedusă judecății în ceea ce privește exercițiul dreptului de refuz al audierii privind pe martora Mădălina Nicoleta Badița în raport cu un alt inculpat din dosarul penal - Toader Vicol, doar astfel fiind justificată evitarea „dilemei morale“ la care instanța de control constituțional a făcut referire în Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017, precitată, iar nu în raport cu autorul excepției de neconstituționalitate.

17.În aceste condiții, Curtea constată că, în privința normelor procesual penale criticate, devine incidentă lipsa condiției interesului în invocarea excepției de neconstituționalitate, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității normelor procesual penale criticate în ceea ce îl privește pe autorul excepției. Or, Curtea a subliniat în jurisprudența sa că, „constatarea neconstituționalității unui text de lege ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite autorilor acesteia și nu poate constitui doar un instrument de drept abstract. [...] Neconstituționalitatea unei dispoziții legale nu are numai o funcție de prevenție, ci și una de reparație, întrucât ea vizează în primul rând situația concretă a cetățeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată“ (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, paragraful 30, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016). Tot astfel, Curtea a mai reținut, într-o altă cauză, că „autorul excepției de neconstituționalitate nu are un interes real, personal în promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a excepției nu ar schimba cu nimic situația acestuia (...)“ (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, paragraful 20, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014, cu referire la Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014). Curtea constată că aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, și în prezenta cauză, unde eventuala admitere a excepției de neconstituționalitate nu ar produce nicio consecință în ceea ce privește situația autorului excepției de neconstituționalitate. În aceste condiții, examinarea constituționalității normelor criticate ar transforma, în mod nepermis, controlul pe calea excepției de neconstituționalitate într-un control abstract.

18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 117 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gabriel Gicovanu în Dosarul nr. 2.356/110/2017/a1.14 al Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 aprilie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu