Decret nr. 40 din 21 ianuarie 1953

Capitolul 1Dispoziţiuni generale

Articolul 1

Procedura succesorală reglementată prin prezentul Decret este de competenţa Notariatului de Stat al raionului în raza căruia intra defunctul unde şi-a avut ultimul domiciliu.

În cazul decesului unei persoane care nu a avut domiciliul în ţara este competent Notariatul de Stat al raionului în raza căruia se găsesc bunurile cele mai importante ale acestuia.

Articolul 2

Renunţarea expresă la succesiune se face în faţa notarului de stat competent, potrivit art. 1 şi se înregistrează într-un registru special ţinut la biroul Notariatului de Stat.

Renunţarea expresă la succesiune poate fi facuta şi prin înregistrarea, potrivit alin. 1, a unei declaraţii autentice, facuta în altă parte.

Capitolul 2Măsuri de conservare

Articolul 3

Orice persoană interesată, procurorul sau comitetul executiv al sfatului popular, poate cere Notariatului de Stat competent, potrivit art.1, inventarierea şi luarea măsurilor de conservare a bunurilor rămase de pe urma defunctului.

În interesul statului, al moştenitorilor sau pentru apărarea altor interese legitime, Notariatul de Stat poate proceda şi din oficiu la inventarierea şi luarea măsurilor de conservare.

Notarul de Stat poate face singur inventarierea sau sa delege pe secretarul biroului de Notariat de Stat.

În cazul cînd în localitatea unde a avut loc decesul nu exista Notariat de Stat, precum şi în cazuri urgente, inventarierea poate fi efectuată, la cererea notarului de stat sau din oficiu, şi de un delegat al comitetului executiv al sfatului popular local.

Secretara biroului de Notariat de Stat sau delegatul comitetului executiv al sfatului popular local se vor conformă, în cazurile arătate mai sus, dispoziţiilor art. 4, 5 şi 9.

Celelalte măsuri de conservare se efectuează numai de notarul de stat.

Articolul 4

În cazurile prevăzute de art. 3 notarul de stat se transporta la ultimul domiciliu al celui decedat şi ia informaţii despre numele şi domiciliul moştenitorilor, despre bunurile succesorale şi locul unde se găsesc, precum şi despre existenta vreunui testament.

Articolul 5

Notarul de stat întocmeşte un inventar al bunurilor succesorale aflate la locuinta celui decedat sau în aceeaşi localitate. Inventarul va cuprinde enumerarea, descrierea şi preţuirea provizorie a bunurilor, la nevoie putindu-se cere pentru preţuire părerea unui expert.

Inventarul se semnează de cel care îl întocmeşte, precum şi de rudele aflate la locuinta defunctului, iar în lipsa acestora sau dacă refuza a semna, de o altă persoană care locuieşte acolo, ori de un vecin.

În cazul în care au rămas bunuri în alta localitate, întocmirea inventarului se face prin delegaţie de organul competent, potrivit art. 3.

Dacă s-a făcut o inventariere de un alt organ al statului sau de administratorul de clădire, notarul de stat verifica acest inventar, putindu-l menţine sau completa.

Dacă la locuinta defunctului se găseşte un testament, el este depus la Notariatul de Stat raional competent.

Articolul 6

Dacă exista pericol de înstrăinare sau pierdere, bunurile succesorale sau parte dintre ele sînt date de notarul de stat în custodie, cu sau fără punere de sigilii, iar obiectele din metale preţioase, pietrele preţioase, valutele, sumele de bani, cecurile şi alte asemenea sînt depuse, după caz, la C.E.C. sau la Banca Republicii Populare Române, Banca de Stat.

Din sumele de bani se lasă, după caz, moştenitorilor sau celor care locuiau cu defunctul, sumele necesare pentru:

a)acoperirea cheltuielilor făcute cu îngrijirea în timpul bolii celui decedat şi cu înmormîntarea lui;

b)întreţinerea persoanelor care erau în sarcina celui decedat;

c)plata sumelor datorate în temeiul contractelor de muncă sau pentru plata asigurării sociale;

d)acoperirea cheltuielilor necesare pentru păstrarea şi administrarea averii succesorale, survenite pînă la data facerii inventarului.

În cazul cînd ulterior, conservarea şi administrarea bunurilor succesorale necesita împlinirea anumitor operaţiuni şi cheltuieli, acestea vor fi făcute de custodele, numit potrivit primului alineat, cu încuviinţarea prealabilă a notarului de stat, sau de un curator special, numit de notarul de stat în lipsa custodelui.

Articolul 7

Dacă printre moştenitori se găsesc persoane incapabile sau cu capacitate restrînsa, Notariatul de Stat va sesiza organul tutelar competent.

Articolul 8

În cazul cînd exista un testament, notarul de stat va proceda la deschiderea lui şi va incunostiinta pe legatari; dacă a fost instituit un executor testamentar, va incunostinta şi pe acesta.

Articolul 9

La întocmirea inventarului, notarul de stat încheie un proces-verbal, care va cuprinde toate operaţiunile efectuate potrivit articolelor precedente, precum şi toate obiectiunile ridicate de cei interesaţi. Procesul-verbal se întocmeşte în dublu exemplar, dintre care unul este lăsat persoanelor care locuiau cu defunctul, iar al doilea exemplar împreună cu toate înscrisurile care interesează succesiunea se depune de îndată la biroul de Notariat de Stat.

În cazul art. 7, o copie de pe procesul-verbal, certificată de notarul de stat se înaintează organului tutelar competent.

Articolul 10

Notarul de stat este obligat sa încunoştiinţeze de îndată pe moştenitorii şi legatarii care nu au fost faţa la inventarire, despre deces şi măsurile care au fost luate.

Articolul 11

Oricine este vătămat prin inventarul întocmit sau prin măsurile de conservare a bunurilor succesorale poate cere tribunalului popular al raionului, în raza căruia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu, ridicarea acestor măsuri sau modificarea lor.

Tribunalul popular judeca cererea cu citarea celor interesaţi.

Capitolul 3Stabilirea drepturilor succesorale şi eliberarea certificatului de moştenitor

Articolul 12

Notarul de stat, după ce a constatat ca de pe urma unei persoane decedate au rămas bunuri, cheamă înaintea sa pe toţi moştenitorii presupusi şi pe legatari, pentru împărţirea bunurilor succesiunii.

Totodată notarul de stat înştiinţează organul financiar competent despre existenta succesiunii, în vederea impunerii.

Articolul 13

La termenul fixat, notarul de stat stabileşte numărul şi calitatea moştenitorilor, precum şi masa succesorală.

Stabilirea numărului şi calităţii moştenitorilor se poate face prin declaraţii de martori date în faţa notarului de stat.

Articolul 14

Dacă toţi moştenitorii se prezintă, îşi dovedesc calitatea şi se învoiesc asupra împărţelii, notarul de stat va redacta, potrivit învoielii lor, actul de imparteala.

Articolul 15

Dacă moştenitorii îşi contesta calitatea sau nu se înţeleg asupra împărţelii bunurilor, notarul de stat constata printr-o încheiere neînţelegerile ivite, îndrumă părţile sa ceara soluţionarea lor pe cale judecătorească şi suspenda procedura succesorală începută.

Articolul 16

Dacă la termenul fixat nu se prezintă toţi moştenitorii, notarul de stat consemnează într-un proces-verbal declaraţiile moştenitorilor prezenţi şi suspenda procedura; aceasta poate fi reluată la cererea oricărei părţi interesate, pînă la expirarea termenului de 6 luni de la data deschideri succesiunii.

Articolul 17

După 6 luni de la deschiderea succesiunii moştenitorii care au acceptat-o în acest termen, pot cere Notariatului de Stat competent, potrivit art. 1, sa li se elibereze certificatul de moştenitor, chiar dacă notarul de stat nu a întocmit inventarul bunurilor.

Articolul 18

În cazul în care exista testament sau dacă moştenitorii sînt cunoscuţi, dacă aceştia au acceptat moştenirea şi este neîndoielnic că nu exista şi alţi moştenitori, notarul de stat poate elibera certificatul de moştenitor şi mai înainte de împlinirea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii.

În cazul testamentului, notarul de stat va verifica legalitatea acestuia atît sub raportul formei cît şi sub raportul cuprinsului sau.

Articolul 19

În cazul art. 15, eliberarea certificatul de moştenitor se va face pe baza hotărîrii judecătoreşti rămasă definitivă.

Articolul 20

În toate cazurile, certificatul de moştenitor se va elibera numai dacă se constată că organul financiar competent a fost înştiinţat despre existenta succesiunii.

Articolul 21

Certificatul de moştenitor trebuie să cuprindă data eliberării, arătarea organului care îl eliberează, numele şi ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, menţiunea dacă moştenirea este legală sau testamentară, numele, calitatea moştenitorilor şi domiciliul lor, bunurile succesorale, cota sau bunurile ce revin fiecăruia dintre moştenitori, indicarea sumei percepute ca taxa de timbru, semnatura notarului de stat, precum şi ştampila biroului Notariatului de Stat. În cazul cînd inventarul bunurilor nu a fost întocmit se va face menţiunea de aceasta în certificat.

La cererea moştenitorilor, notarul de stat eliberează fiecăruia cîte un exemplar de pe certificatul de moştenitor.

La cererea moştenitorilor, dacă exista testament numai pentru o parte a bunurilor defunctului, se eliberează un certificat pentru aceste bunuri şi un altul pentru restul bunurilor.

În cazul în care moştenitorii şi-au împărţit bunurile succesorale prin act notarial, certificatul de moştenitor va cuprinde pe lîngă menţiunile din alin. 1 şi menţiune despre actul de împărţire a bunurilor.

Articolul 22

În cazul în care prin testament a fost instituit un executor testamentar, notarul de stat eliberează un certificat constatind aceasta calitate.

Articolul 23

După eliberarea certificatului de moştenitor nu se mai poate elibera alt certificat; cei care au pretenţiuni la succesiune, pot cere în justiţie anularea certificatului eliberat şi stabilirea drepturilor lor.

Pînă la anulare prin sentinta judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada în ce priveşte calitatea de moştenitor şi cota bunurilor ce revin fiecărui moştenitor.

Articolul 24

Dacă după trecerea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii notarul de stat nu constata existenta vreunui moştenitor care să fi acceptat succesiunea, el eliberează la cererea organului financiar certificat ca succesiunea este vacanta.

Dispoziţiunile art. 23 se aplică în mod corespunzător şi în cazul certificatului eliberat potrivit prezentului articol.

Capitolul 4Dispoziţiuni finale şi tranzitorii

Articolul 25

Pe data punerii în aplicare a prezentului Decret, articolele 620-642 inclusiv din codul de procedura civilă, art. 695 din codul civil, precum şi orice alte dispoziţiuni contrare, se abroga.

Articolul 26

Dezbaterile succesorale care se găsesc în faţa instanţelor judecătoreşti pe baza legii Nr. 478 din 1 octombrie 1938, a legii Nr. 543 din 11 iunie 1946 şi a Decretului Nr. 109 din 23 iunie 1948, vor fi trimise din oficiu Notariatului de Stat competent, potrivit Decretului de faţa.

Articolul 27

Modul de aplicare a prezentului Decret se va stabili pe cale de ordine şi instrucţiuni ale Ministerului Justiţiei.

Articolul 28

Prezentul Decret intră în vigoare pe data publicării.