Decret nr. 40 din 21 ianuarie 1953 (republicat)

Notă *) Republicare facuta în temeiul art. X din Decretul 378 publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naţionale nr. 22 din 20 octombrie 1960.

Capitolul 1Dispoziţii generale

Articolul 1

Procedura succesorală reglementată prin prezentul Decret este de competenţa Notariatului de Stat al raionului în raza căruia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu.

În cazul decesului unei persoane care nu a avut domiciliu în ţara este competent Notariatul de Stat al raionului în raza căruia se găsesc bunurile cele mai importante ale acesteia.

Articolul 2

Renunţarea expresă la succesiune se face în faţa notarului de stat competent, potrivit art. 1 şi se înregistrează într-un registru special ţinut la biroul Notariatului de Stat.

Renunţarea expresă la succesiune poate fi facuta şi prin înregistrarea, potrivit alin. 1, a unei declaraţiuni autentice, facuta în altă parte.

Articolul 3

Notariatele de stat deschid procedura succesorală şi procedează la întocmirea inventarului şi la luarea celorlalte măsuri de conservare a bunurilor rămase de pe urma defunctului, la cererea oricărei persoane interesate, a procurorului sau a comitetului executiv al sfatului popular. Tot astfel, în interesul statului, al moştenitorilor sau pentru apărarea altor interese legitime, ele pot proceda şi din oficiu.

Comitetul executiv al sfatului popular al ultimului domiciliu al defunctului este obligat sa ceara deschiderea procedurii succesorale, atunci cînd are cunoştinţa ca moştenirea cuprinde bunuri imobile.

Capitolul 2Măsuri de conservare

Articolul 4

Notarul de stat poate face singur inventarierea sau sa delege pe secretarul Notariatului de Stat.

În cazul cînd în localitatea unde a avut loc decesul nu exista Notariat de Stat, precum şi în cazuri urgente, inventarierea poate fi efectuată, din oficiu sau la cererea Notariatului de Stat, şi de un delegat al comitetului executiv al sfatului popular local.

Secretariatul Notariatului de Stat sau delegatul comitetului executiv al sfatului popular local se vor conformă, în cazurile arătate mai sus, dispoziţiilor art. 5, 6 şi 10.

Celelalte măsuri de conservare se iau numai de Notariatul de Stat.

Articolul 5

În cazurile prevăzute de art. 3 Notariatul de Stat se transporta la ultimul domiciliu al celui decedat şi ia informaţii despre numele şi domiciliul moştenitorilor, despre bunurile succesorale şi locul unde se găsesc, precum şi despre existenta vreunui testament.

Articolul 6

Notariatul de Stat întocmeşte un inventar al bunurilor succesorale aflate la locuinta celui decedat sau în aceeaşi localitate. Inventarul va cuprinde enumerarea, descrierea şi preţurile după părerea unui expert.

Inventarul se semnează de cel care îl întocmeşte, precum şi de rudele aflate la locuinta defunctului, iar în lipsa acestora sau dacă refuza a semna, de o altă persoană care locuieşte acolo, ori de un vecin.

În cazul în care au rămas bunuri în alta localitate, întocmirea inventarului se face prin delegaţie de organul competent, potrivi art. 4.

Dacă s-a făcut o inventariere de un alt organ al statului sau de administratorul de clădire, notarul de stat verifica acest inventar, putându-l menţine sau completa.

Dacă la locuinta defunctului se găseşte un testament, el este depus la Notariatul de Stat raional competent.

Articolul 7

Dacă exista pericol de înstrăinare sau pierdere, bunurile succesorale sau parte dintre ele sînt date de notarul de stat în custodie, cu sau fără punere de sigilii, iar obiectele din metale preţioase, pietrele preţioase, valutele, sumele de bani, cecurile şi altele asemenea sînt depuse, după caz, la C.E.C. sau la Banca de Stat a Republicii Populare Române.

Din sumele de bani se lasă, după caz, moştenitorilor sau celor care locuiau cu defunctul, sumele necesare pentru:

a)acoperirea cheltuielilor făcute cu îngrijirea în timpul bolii celui decedat şi cu inmormantarea lui;

b)întreţinerea persoanelor care erau în sarcina celui decedat;

c)plata sumelor datorate în temeiul contractelor de muncă sau pentru plata asigurării sociale;

d)acoperirea cheltuielilor necesare pentru păstrarea şi administrarea averii succesorale, survenite pînă la data facerii inventarului.

În cazul cînd ulterior, conservarea şi administrarea bunurilor succesorale necesita îndeplinirea anumitor operaţiuni şi cheltuieli, acestea vor fi făcute de custodele, numit potrivit primului alineat, cu încuviinţarea prealabilă a notarului de stat, de un curator special, numit de notarul de stat în lipsa custodelui.

Articolul 8

Dacă printre moştenitori se găsesc persoane incapabile sau cu capacitate restrânsă, Notariatul de Stat va sesiza organul tutelar competent.

Articolul 9

În cazul cînd exista un testament, notarul de stat va proceda la deschiderea lui şi va incunostiinta pe legatari; dacă a fost instituit un executor testamentar, va incunostiinta şi pe acesta.

Articolul 10

La întocmirea inventarului, notarul de stat încheie un proces-verbal, care va cuprinde toate operaţiunile efectuate potrivit articolelor precedente, precum şi toate obiecţiile ridicate de cei interesaţi. Procesul-verbal se întocmeşte în dublu exemplar, dintre care unul este lăsat persoanelor care locuiau cu defunctul, iar al doilea împreună cu toate înscrisurile care interesează succesiunea se depune de îndată la biroul de Notariat de Stat.

În cazul art. 8, o copie de pe procesul-verbal, certificată de notarul de stat, se înaintează organului titular competent.

Articolul 11

Notarul de stat este obligat sa încunoştiinţeze deindata pe moştenitorii şi legatarii care nu au fost faţa la inventariere, despre deces şi măsurile care au fost luate.

Articolul 12

Oricine este vătămat prin inventarul întocmit sau prin măsurile de conservare a bunurilor succesorale poate cere tribunalului popular al raionului, în raza căruia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu, ridicarea acestor măsuri sau modificarea lor.

Tribunalul popular judeca cererea cu citarea celor interesaţi.

Capitolul 3Stabilirea drepturilor succesorale şi eliberarea certificatului de moştenitor

Articolul 13

Notarul de stat, după ce a constatat ca de pe urma persoanei decedate au rămas bunuri, cheamă înaintea sa pe toţi moştenitorii presupusi şi pe legatari.

Articolul 14

La termenul fixat, notarul de stat stabileşte numărul şi calitatea moştenitorilor, compunerea mesei succesorale, precum şi întinderea drepturilor acestora. Stabilirea numărului şi calităţii moştenitorilor se poate face prin declaraţii de martori date în faţa notarului de stat.

Articolul 15

Dacă toţi moştenitorii se prezintă, îşi dovedesc calitatea şi se învoiesc asupra împărţelii, notarul de stat va redacta, potrivit învoielii lor, actul de imparteala.

Articolul 16

Dacă moştenitorii contesta calitatea ori întinderea dreptului vreunuia dintre ei sau compunerea masei succesorale, notarul de stat constata printr-o încheiere neînţelegerile ivite, îndrumă părţile sa ceara soluţionarea lor pe cale judecătorească şi suspenda procedura succesorală începută.

În cazul în care, în termen de doua luni de la suspendarea procedurii succesorale, moştenitorii nu fac dovada ca s-au adresat instanţei judecătoreşti, sînt aplicabile dispoziţiile art. 21 alin. II. După soluţionarea de către instanţa judecătorească a neintelegerilor dintre moştenitori, ei pot cere redeschiderea procedurii succesorale şi eliberarea certificatului de moştenitor.

Procedura succesorală poate fi de asemenea redeschisă, dacă moştenitorii, în urma înţelegerii intervenite între ei, renunţa la acţiune şi sînt de acord sa ceara eliberarea certificatului de moştenitor.

Articolul 17

Dacă la termenul fixat nu se prezintă toţi moştenitorii, notarul de stat consemnează într-un proces-verbal declaraţiile moştenitorilor prezenţi şi suspenda procedura; aceasta poate fi reluată la cererea oricărei părţile interesate, pînă la expirarea termenului de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.

Articolul 18

După 6 luni de la deschiderea succesiunii moştenitorii care au acceptat-o în acest termen, pot cere Notariatului de Stat competent, potrivit art. 1, sa li se elibereze certificatul de moştenitor, chiar dacă Notariatul de Stat nu a întocmit inventarul bunurilor.

Articolul 19

Dacă moştenitorii sînt cunoscuţi, au acceptat moştenirea şi este neîndoielnic că nu exista alţi moştenitori, notarul de stat poate elibera certificatul de moştenitor şi mai înainte de împlinirea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii.

De asemenea notarul de stat poate elibera de îndată certificatul moştenitorilor rezervatari.

Articolul 20

În cazul art. 16 alin. 1 şi 2, precum şi în cazul în care moştenitorii, care nu se înţeleg, s-au adresat direct instanţei judecătoreşti în vederea împărţirii moştenirii, eliberarea certificatului de moştenitor se face la cerere de notarul de stat pe baza hotărîrii judecătoreşti rămasă definitivă, în care scop instanţa va comunică hotărîrea notariatului de stat competent.

Articolul 21

În cazul cînd la trei termene succesive sorocite de notarul de stat, dintre care ultimul a fost fixat după trecerea a 6 luni de la deschiderea moştenirii, nu se prezintă nici unul dintre moştenitori, deşi aceştia au fost regulat citaţi, dar se constată că cel puţin unul dintre ei a acceptat moştenirea expres sau tacit, notarul de stat stabileşte printr-o încheiere cine sînt moştenitorii acceptaţi, care este averea rămasă şi suspenda procedura succesorală.

Pe baza încheierii, notarul de stat procedează la stabilirea taxei de îndeplinire a procedurii succesorale şi la comunicarea debitului către organele financiare pentru încasarea taxei stabilite.

Moştenitorii pot cere oricînd Notariatului de Stat redeschiderea procedurii şi eliberarea certificatului de moştenitor.

Articolul 22

Certificatul de moştenitor trebuie să cuprindă data eliberării, arătarea organului care îl eliberează, numele şi ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, menţionarea moştenitorilor şi domiciliul lor, bunurile succesorale, cota sau bunurile ce revin fiecăruia dintre moştenitori, indicarea sumei percepute drept taxa de timbru, semnatura notarului de stat, precum şi ştampila biroului de Notariat de Stat. În cazul cînd inventarul bunurilor nu a fost întocmit se va face menţiune de aceasta în certificat.

La cererea moştenitorilor, notarul de stat eliberează un certificat pentru aceste bunuri şi un altul pentru restul bunurilor.

În cazul în care moştenitorii şi-au împărţit bunurile succesorale prin act notarial, certificatul de moştenitor va cuprinde pe lîngă menţiunile din alin. 1 şi o menţiune despre actul de împărţire a bunurilor.

Articolul 23

În cazul în care prin testament a fost instituit un executor testamentar, notarul de stat eliberează un certificat constatând aceasta calitate.

Articolul 24

În cazul în care notarul de stat constata că nu au fost cuprinse toate bunurile succesorale în certificatul de moştenitor, el poate, cu consimţămîntul tuturor moştenitorilor, să facă un supliment de certificat pentru aceste bunuri, făcându-se menţiune despre acesta în certificatul de moştenitor şi în exemplarele eliberate moştenitorilor.

Dacă moştenitorii vor sa refacă imparteala, în acest caz vor cere instanţei judecătoreşti anularea certificatului de moştenitor şi refacerea împărţelii.

Articolul 25

După eliberarea certificatului de moştenitor nu se mai poate elibera alt certificat. Acei care au pretenţii la moştenire, ori au fost prejudiciati în alt fel prin eliberarea ori cuprinsul certificatului, pot cere în justiţie anularea lui şi stabilirea drepturilor lor.

Pînă la anularea prin hotărîre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplina în ce priveşte calitatea de moştenitor şi cota sau bunurile ce revin fiecărui moştenitor.

În cazul anulării certificatului de moştenitor, Notariatul de Stat va elibera un nou certificat, potrivit hotărîrii definitive a instanţei.

Articolul 26

Dacă după trecerea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii, notarul de stat nu constata existenta vreunui moştenitor care să fi acceptat succesiunea, el eliberează la cererea organului financiar certificat ca succesiunea este vacanta.

Dispoziţiile art. 25 se aplică în mod corespunzător şi în cazul certificatului eliberat potrivit prezentului articol.

Capitolul 4Dispoziţii finale şi tranzitorii

Articolul 27

Pe data punerii în aplicare a prezentului Decret, articolele 620-624 inclusiv din Codul de procedură civilă, art. 695 din Codul civil, precum şi orice alte dispoziţiuni contrare, se abroga.

Articolul 28

Dezbaterile succesorale care se găsesc în faţa instanţelor judecătoreşti pe baza Legii nr. 478 din 1 octombrie 1938, a Legii nr. 543 din 11 iunie 1946 şi a Decretului nr. 109 din 23 iunie 1948, vor fi trimise din oficiu Notariatului de Stat competent, potrivit Decretului de faţa.

Articolul 29

Modul de aplicare a prezentului Decret se va stabili pe cale de ordine şi instrucţiuni ale Ministerului Justiţiei.

Articolul 30

Prezentul Decret intră în vigoare pe data publicării.