Decizie nr. 1.072 din 14 octombrie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 alin. 1 lit. b), art. 35 alin. 1 şi art. 91^3 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, ale art. 62 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Ionel Daniş şi Constantin Carp în Dosarul nr. 773/45/2007 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate din Legea nr. 303/2004 şi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, deoarece acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei. În ceea ce priveşte dispoziţiile criticate din Codul de procedură penală, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 773/45/2007, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 alin. 1 lit. b), art. 35 alin. 1 şi art. 91^3 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, ale art. 62 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^3 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, ale art. 62 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 303/2004 şi ale art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 a fost ridicată de Ionel Daniş, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 alin. 1 lit. b) şi art. 35 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost invocată de Constantin Carp într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cauze penale privind infracţiuni de corupţie.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie reguli de procedură de natură să încalce dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile privind statutul şi salarizarea magistraţilor, acestea creează un regim discriminatoriu între magistraţii judecaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni şi alte categorii de inculpaţi şi încalcă prezumţia de nevinovăţie.

Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile criticate din Codul de procedură penală sunt constituţionale, iar dispoziţiile art. 62 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 303/2004 şi ale art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 sunt neconstituţionale. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28^1 alin. 1 lit. b), art. 35 alin. 1 şi art. 91^3 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, ale art. 62 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005 şi ale art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006.

Dispoziţiile criticate din Codul de procedură penală au următorul cuprins:

–Art. 28^1 alin. 1 lit. b): "Curtea de apel judecă:

1.în primă instanţă: [...] b) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi;";

–Art. 35 alin. 1: "În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă competenţa în raport cu diferiţii făptuitori ori diferitele fapte aparţine, potrivit legii, mai multor instanţe de grad egal, competenţa de a judeca toate faptele şi pe toţi făptuitorii revine instanţei mai întâi sesizate, iar dacă competenţa după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad.";

–Art. 91^3 alin. 1 şi 2: "Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea participanţilor sunt redate integral într-un proces-verbal de procuror sau de lucrătorul din cadrul poliţiei judiciare delegat de procuror, în care se menţionează autorizaţia dată pentru efectuarea acestora, numărul ori numerele posturilor telefonice sau alte date de identificare a legăturilor între care s-au purtat convorbirile ori comunicările, numele persoanelor care le-au purtat, dacă sunt cunoscute, data şi ora fiecărei convorbiri ori comunicări în parte şi numărul de ordine al suportului pe care se face imprimarea.

Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală în cauză. Dacă săvârşirea unor infracţiuni are loc prin convorbiri sau comunicări care conţin secrete de stat, consemnarea se face în procese-verbale separate, iar dispoziţiile art. 97 alin. 3 se aplică în mod corespunzător. Corespondenţele în altă limbă decât cea română sunt transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret."

Celelalte dispoziţii de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 62 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 303/2004: "(1) Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcţie în următoarele cazuri:

a)când a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa prin ordonanţă sau rechizitoriu.

[...]

(3)În perioada suspendării din funcţie, judecătorului şi procurorului nu i se plătesc drepturile salariale. Această perioadă nu constituie vechime în magistratură.";

–Art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006: "(1) Pentru activitatea desfăşurată personalul prevăzut la art. 1 beneficiază la sfârşitul anului calendaristic de un premiu anual egal cu indemnizaţia de încadrare brută din ultima lună a anului pentru care se face premierea.

(2)Pentru cei care nu au lucrat tot timpul anului premiul se acordă proporţional cu perioada în care au lucrat, luându-se în calcul indemnizaţia de încadrare brută din ultima lună de activitate.

(3)Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă persoanelor care au obţinut calificativul "nesatisfăcător" ori au săvârşit abateri pentru care au fost sancţionate disciplinar în anul pentru care se face premierea. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcţie pentru fapte imputabile lor."

Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

I. Dispoziţiile art. 62 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 303/2004 reglementează cazurile şi consecinţele suspendării din funcţie a judecătorului sau procurorului, iar cele ale art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 se referă la premiile anuale acordate judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei.

Cauza penală în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi de lege are ca obiect săvârşirea de către autorii excepţiei a unor infracţiuni de corupţie prevăzute de Legea nr. 78/2000.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea decide asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă, "care are legătură cu soluţionarea cauzei".

Or, dispoziţiile art. 62 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 303/2004 şi ale art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 nu au legătură cu soluţionarea cauzei de către instanţa de judecată şi, prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a acestora este inadmisibilă.

II. Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 28^1 alin. 1 lit. b) şi art. 35 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 206/2004, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 471 din 26 mai 2004. Cu acel prilej, a statuat că stabilirea competenţelor instanţelor judecătoreşti, inclusiv în caz de indivizibilitate sau conexitate, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, iar acesta poate stabili, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, fiind ţinut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituţional.

Totodată, Curtea a reţinut că prevederile criticate nu conţin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalităţii în drepturi înscrise în art. 4 din Constituţie, iar situaţia juridică a anumitor categorii de persoane (în speţă judecătorii de la judecătorii, pe de o parte, respectiv inculpaţii care au săvârşit infracţiuni aflate în raport de conexitate sau indivizibilitate, pe de altă parte) justifică aplicarea unui tratament diferit, în scopul unei mai bune înfăptuiri a justiţiei. De altfel, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui.

Curtea a constatat, de asemenea, că textele de lege criticate nu încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, câtă vreme accesul liber la justiţie este asigurat prin posibilitatea părţilor de a se adresa instanţei de judecată şi de a declara recurs împotriva hotărârii instanţei de fond, exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime nefiind îngrădită prin stabilirea unei singure căi de atac (recursul). În acest sens, Curtea Constituţională a reţinut în mod constant în jurisprudenţa sa că accesul la justiţie nu presupune, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege. Faptul că nu se poate folosi, în cauză, calea de atac a apelului nu afectează drepturile procesuale ale inculpatului, având în vedere dispoziţiile art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală, care prevăd că recursul, în acest caz, nu se limitează la motivele de casare enumerate de art. 385^9 din Codul de procedură penală, iar instanţa este obligată să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.

În sfârşit, Curtea a mai reţinut că prevederile criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, republicată, precum şi de cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecării cauzelor în primă instanţă de către curţile de apel. Totodată, textele criticate asigură dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Referitor la prevederile art. 91^3 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 539/2004, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 61 din 18 ianuarie 2005, Curtea a reţinut că acestea conţin suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalităţilor de efectuare a înregistrărilor, a consemnării şi certificării autenticităţii convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, soluţia adoptată şi considerentele acestor decizii sunt valabile şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Ionel Daniş în Dosarul nr. 773/45/2007 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală.

2.Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 alin. 1 lit. b), art. 35 alin. 1 şi art. 91^3 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Carp şi Ionel Daniş în acelaşi dosar.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean