Decizie nr. 335 din 28 iunie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedură civilă, ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. 5 din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Aurel Ionescu în dosarele nr. 9.475/2004 şi nr. 9.476/2004 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

La apelul nominal răspunde partea Păuşescu Exacustodian, lipsă fiind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstitu-ţionalitate ridicate în dosarele nr. 120D/2005 şi nr. 124D/2005 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Partea Păuşescu Exacustodian este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 124D/2005 la Dosarul nr. 120D/2005, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, partea Păuşescu Exacustodian solicită respingerea excepţiei de neconstitu-ţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedură civilă, ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi nici cele ale art. 5 din Legea nr. 341/2004 nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierile din 7 ianuarie 2005, pronunţate în dosarele nr. 9.475/2004 şi nr. 9.476/2004, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedură civilă, ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. 5 din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 sunt neconstituţionale, contravenind prevederilor art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege. De asemenea, susţine că dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 contravin prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederilor art. 1 alin. (5), ale art. 20 şi ale art. 54 din Constituţie. Astfel, autorul excepţiei susţine că "încuviinţarea executării silite a unui imobil pentru un debit de 2.000 de ori mai mic, fără a fi parcurse etape executorii, fără a fi respectat dreptul la apărare, fără a fi citat în vederea încuviinţării executării silite" contravine dispoziţiilor constituţionale şi internaţionale menţionate. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 341/2004, susţine că acestea vin în contradicţie cu prevederile art. 16, 20, 44 şi ale art. 136 din Constituţie şi cu dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece "restrâng dreptul de asistenţă judiciară acordat anterior".

Judecătoria sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, instituirea unor taxe de timbru este lăsată la latitudinea expresă a legiuitorului şi ca atare nu constituie o încălcare a dreptului de proprietate garantat şi ocrotit de art. 44 din Legea fundamentală şi de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, susţinerea autorului excepţiei în sensul că dispoziţiile Legii nr. 341/2004 nu au mai preluat anumite facilităţi, şi anume acordarea de scutiri de la plata taxelor de timbru, este nefondată. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 sunt neconstituţionale, arată că aceasta nu poate fi reţinută, Curtea Constituţională statuând de nenumărate ori că acestea sunt constituţionale. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a art. 373^1 din Codul de procedură civilă, instanţa apreciază că aceste dispoziţii sunt constituţionale, deoarece, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar întreaga procedură de executare silită este prevăzută de lege, respectiv de Cartea a V-a din Codul de procedură civilă. Din ansamblul acestor reglementări rezultă că părţile au acces la justiţie, iar debitorul are la dispoziţie garanţii procedurale care îi permit să se adreseze instanţei de judecată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedură civilă nu îngrădesc principiile enunţate de autorul excepţiei, ci dimpotrivă constituie expresia aplicării lor, garantând desfăşurarea procedurii de executare silită, cu respectarea Constituţiei. Dând expresie dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedură civilă reprezintă norme privind executarea silită, instituţie procedurală al cărei scop este reprezentat de realizarea definitivă şi practică a unor drepturi recunoscute printr-o hotărâre judecătorească sau alt titlu executoriu. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, arată că instanţa de contencios constituţional a statuat că prevederile art. 21 din Legea fundamentală nu instituie nici o interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De altfel, contribuţia justiţiabilului, prin avansarea unei părţi din aceste cheltuieli, poate fi recuperată, în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, de la partea care cade în pretenţii. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a normelor privind taxele de timbru faţă de principiul garantării dreptului de proprietate, arată că instituirea taxei de timbru nu afectează nici existenţa şi nici protecţia acestui drept. În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei, potrivit căreia dispoziţiile Legii nr. 341/2004 nu au mai preluat anumite facilităţi, şi anume acordarea de scutiri de la plata taxelor judiciare de timbru, arată că nici aceasta nu poate fi reţinută, deoarece, potrivit prevederilor art. 139 alin. (1) din Constituţie, "impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească modul de timbrare a cererilor, precum şi eventualele facilităţi. În ceea ce priveşte art. 29 din Legea nr. 47/1992, arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea acestei prevederi, iar prin Decizia nr. 517 din 25 noiembrie 2004 şi prin Decizia nr. 5 din 18 ianuarie 2005 a statuat că acestea sunt în concordanţă cu Legea fundamentală.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 5 din Legea nr. 341/2004 faţă de dispoziţiile art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu poate fi reţinută. Astfel, taxa aferentă contestaţiei la executare silită poate diminua patrimoniul celui executat sau poate atinge unele atribute ale dreptului de proprietate, dar nu poate fi considerată ca fiind contrară garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate. Nici faptul că Legea nr. 341/2004 nu prevede unele scutiri de la plata taxelor de timbru nu aduce atingere dreptului de proprietate privată, deoarece legiuitorul poate acorda, potrivit art. 81 din Codul de procedură civilă, scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate, potrivit căreia dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 vin în contradicţie cu prevederile art. 44 din Constituţie, arată că nici aceasta nu poate fi reţinută, deoarece prevederile legale criticate sunt norme de procedură pe care instanţa este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate. De asemenea, nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedură civilă, deoarece acest text de lege nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, instanţa încuviinţând executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, opţiunea legiuitorului în acest caz fiind impusă de exigenţa soluţionării cu celeritate a procesului dedus judecăţii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie:

–dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedură civilă, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000;

–dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997; taxa judiciară de timbru prevăzută la art. 2 alin. (2) a fost actualizată prin Hotărârea Guvernului nr. 783/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004;

–dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004;

–dispoziţiile art. 5 din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004; alin. (2) al art. 5 a fost abrogat prin art. XXX pct. 1 secţiunea a 17-a din cap. II al Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 31 august 2004, care la rândul lui a fost abrogat prin pct. 18 din Legea nr. 507/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.080 din 19 noiembrie 2004.

Textele de lege criticate au următorul conţinut:

–Art. 373^1 din Codul de procedură civilă: "Cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu dispune altfel. Executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, căreia îi va înainta, în copie, cererea creditorului urmăritor şi titlul executoriu.

Instanţa încuviinţează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor.

După încuviinţarea cererii instanţa va alcătui un dosar privind executarea, la care executorul judecătoresc este obligat să depună câte un exemplar al fiecărui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia."

–Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997: "În cazul contestaţiei la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestaţii nu poate depăşi suma de 1.830.000 lei, indiferent de valoarea contestată."

–Art. 29 din Legea nr. 47/1992: "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2)Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3)Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

(4)Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare.

(5)Pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă.

(6)Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

–Art. 5 din Legea nr. 341/2004: "(1) Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum şi la art. 4 alin. (1) beneficiază, pe lângă indemnizaţia calculată conform prevederilor art. 4, şi de următoarele drepturi:

a)prioritate în asigurarea unei locuinţe din fondul disponibil de locuinţe sociale, în localitatea de domiciliu, dacă nu au deţinut în proprietate o altă locuinţă până la data atribuirii;

b)stabilirea chiriei la nivelul minim prevăzut de lege pentru locuinţele din fondul locativ de stat, dacă dispun de un venit lunar mai mic sau egal cu salariul mediu brut pe economie;

c)cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitaţie, din fondul de stat, a unui spaţiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafaţă utilă de până la 100 m 2 , inclusiv în indiviziune, sau concesionarea ori închirierea cu prioritate, fără licitaţie, a unei suprafeţe de teren de până la 100 m 2 din domeniul public pentru construirea unui spaţiu comercial sau de prestări servicii, cu o clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii;

d)acordarea gratuită de proteze, orteze şi scaune cu rotile pentru invalizii care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă, costul integral al acestora fiind suportat de la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989;

e)accesul gratuit al copiilor la creşele şi grădiniţele din subordinea administraţiilor locale, precum şi asigurarea gratuită a rechizitelor pentru şcolari, dacă venitul lunar este mai mic sau egal cu salariul mediu brut pe economie;

f)acordarea unei subvenţii de stat egale cu 50% din dobânda aferentă unui credit bancar de până la 20.000 euro, contractat pentru cumpărarea sau construirea unei locuinţe în localitatea de domiciliu, dacă nu au deţinut sau nu deţin o proprietate locativă, precum şi posibilitatea garantării creditelor contractate cu indemnizaţia calculată conform prevederilor prezentei legi;

g)atribuirea, în limita posibilităţilor, în proprietate şi cu clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii, a 10.000 mp de teren în extravilan şi 500 mp de teren în intravilan - acesta din urmă pentru destinaţia de locuinţă, dacă nu a avut sau nu are în proprietate un alt spaţiu locativ;

h)atribuirea în proprietate, fără plată, a locului de veci;

i)accesul gratuit al persoanelor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi la art. 4 alin. (1) - cu suportarea cheltuielilor de la bugetul ministerelor respective şi de la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate - la tratamente şi medicamente în spitalele, policlinicile, bazele de tratament şi staţiunile balneoclimaterice ale Ministerului Sănătăţii, Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Administraţiei şi Internelor;

j)accesul gratuit la medicamente, prin medicul de familie, costul integral al acestora fiind suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate;

k)transportul urban gratuit cu mijloacele de transport în comun şi, anual, 12 călătorii gratuite pe calea ferată, la clasa I, dus-întors, cu toate categoriile de trenuri de călători; anual - 12 călătorii gratuite dus-întors până în localitatea reşedinţă de judeţ, cu mijloace de transport în comun, pentru persoanele care domiciliază în mediul rural. În limita celor 12 călătorii gratuite pot călători şi membrii familiei titularului. De aceste gratuităţi beneficiază şi însoţitorul pensionarului de invaliditate de gradul I sau al marelui mutilat;

l)scutirea de la plata taxelor şi impozitelor pentru o locuinţă din proprietate şi terenul aferent acesteia, pentru autoturisme hycomat şi mototriciclu, precum şi scutirea de taxe la importul unui singur autoturism tip hycomat sau atribuirea gratuită, în proprietate, a unui mijloc de transport autonom corespunzător standardelor internaţionale pentru marii mutilaţi şi persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1, care au un grad de invaliditate locomotorie;

m)acordarea unei indemnizaţii lunare, adăugată la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de 0,6, calculat conform prevederilor art. 4 alin. (2);

n)pensionarea cu 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard, prevăzută de lege;

o)scutirea de la plata taxelor pentru serviciile publice de radiodifuziune şi de televiziune, pentru cei cu venituri lunare mai mici decât salariul mediu brut pe economie.

(2)Drepturile acordate conform prezentei legi nu sunt considerate venituri, nu se impozitează şi nu afectează acordarea altor drepturi.

(3)Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, după analizarea dosarelor persoanelor ce solicită preschimbarea certificatelor, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, va elibera noul tip de certificat, care va avea un format unic, cu elemente de securizare - singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi.

(4)Dosarele persoanelor care solicită preschimbarea certificatelor trebuie să conţină documentaţia prevăzută în Hotărârea Guvernului nr. 566/1996 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, cu modificările ulterioare, pentru fiecare categorie, precum şi avizul reactualizat al unei organizaţii de revoluţionari legal constituite până la data de 31 decembrie 1992. Certificatele eliberate potrivit prezentei legi vor fi semnate de către secretarul de stat al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi de către preşedintele comisiei parlamentare menţionate la alin. (3).

(5)Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, face propuneri Preşedintelui României pentru acordarea ordinului prevăzut la art. 3 alin. (3)."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 16, art. 20, art. 44, art. 136 şi art. 54. De asemenea, autorul excepţiei invocă şi încălcarea prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la aceasta.

Textele invocate au următorul conţinut:

–Art. 1 alin. (5) din Constituţie: "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";

–Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2)Nimeni nu este mai presus de lege.

(3)Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

(4)În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.";

–Art. 20 din Constituţie: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

(2)Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";

–Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2)Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.

(3)Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(4)Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5)Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.

(6)Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.

(7)Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8)Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9)Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";

–Art. 54 din Constituţie: "(1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră.

(2)Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege.";

–Art. 136: "(1) Proprietatea este publică sau privată.

(2)Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

(3)Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

(4)Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.

(5)Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.";

–Art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.";

–Art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: "Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă. Potrivit dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 146 lit. d), Curtea Constituţională "hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial;". În aplicarea acestor dispoziţii, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevede: "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia." Rezultă că în cadrul controlului constituţionalităţii legilor, prevăzut de dispoziţiile art. 146 lit. d) din Constituţie, sesizarea instanţei de contencios constituţional în vederea declanşării controlului poate fi făcută numai pe calea ridicării excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei judecătoreşti, cu condiţia ca soluţionarea cauzei să depindă de legea sau ordonanţa ori dispoziţia dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă criticată ca neconstituţională. Astfel, Curtea constată că textul invocat nu este determinant în judecarea şi soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 fiind aşadar inadmisibilă.

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 contravin prevederilor art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, Curtea constată că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale, iar nu compararea prevederilor de lege între ele. Rezultă deci că nu ne aflăm în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea, ci a unei posibile contrarietăţi între două norme de lege, constatarea acestora şi eliminarea eventualelor contradicţii neintrând în competenţa instanţei de contencios constituţional, ci fiind de resortul autorităţii legiuitoare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 fiind, astfel, inadmisibilă.

De asemenea, Curtea constată că nu pot fi reţinute nici criticile aduse dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedură civilă. Astfel, aceste dispoziţii de lege prevăd că cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu dispune altfel, iar acesta va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, căreia îi va înainta, în copie, cererea creditorului urmăritor şi titlul executoriu. Instanţa încuviinţează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, iar după încuviinţarea cererii instanţa va alcătui un dosar privind executarea, la care executorul judecătoresc este obligat să depună câte un exemplar al fiecărui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia. Se observă că aceste dispoziţii reprezintă norme de procedură, a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în competenţa exclusivă a legiuitorului. De altfel, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţională a statuat că liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. Pe cale de consecinţă, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi în modalităţile instituite de lege. De aceea, regula art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit căreia nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie, are ca semnificaţie faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social.

Cu privire la critica invocată de autorul excepţiei, în sensul că art. 5 din Legea nr. 341/2004 este neconstituţional, deoarece "restrânge dreptul de asistenţă judiciară acordat anterior" prin aceea că nu a mai preluat anumite facilităţi, şi anume acordarea de scutiri de la plata taxelor judiciare de timbru, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută. Astfel, acordarea anumitor facilităţi sau înlesniri reprezintă o excepţie de la regula de drept comun, iar instituirea acestora reprezintă o problemă de oportunitate aflată în competenţa exclusivă a legiuitorului, care, în considerarea evoluţiilor relaţiilor sociale şi economice, a resurselor financiare ce pot fi alocate în diferite perioade de timp, poate modifica sau completa legislaţia existentă elaborând noi reglementări, fără ca în acest mod să se încalce dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Aurel Ionescu în dosarele nr. 9.475/2004 şi nr. 9.476/2004 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

2.Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 5 din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, excepţie ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu