Decizie nr. 530 din 31 mai 2007

Ion Predescu - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Trainic" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 13.710/2006 (nr. unic 5.614/211/2006) al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 22 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 13.710/2006 (nr. unic 5.614/211/2006), Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Trainic" - S.R.L. din Cluj-Napoca în dosarul menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate încalcă dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil prin aceea că instituie o prezumţie de răspundere obiectivă, fără culpă şi fără posibilitatea de a se demonstra contrariul. Aceleaşi prevederi legale încalcă, în opinia autoarei excepţiei, şi dreptul de proprietate privată, deoarece conduc la micşorarea patrimoniului persoanei sancţionate.

Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la aceleaşi dispoziţii legale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, având următorul cuprins:

–Art. 11 alin. (1) şi (3) : "(1) Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la art.10 se aplică agenţilor economici, cu excepţia celor prevăzute la lit. d), astfel:

a)faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), f), g) şi o) se sancţionează cu amendă de la 20 milioane lei la 40 milioane lei;

b)faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), i), j), I) şi m) se sancţionează cu amendă de la 80 milioane lei la 400 milioane lei;

c)faptele prevăzute la art. 10 lit. h), k) şi n) se sancţionează cu amendă de la 400 milioane lei la 1 miliard lei. [...] (3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparţinând agenţilor economici prevăzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenienţă şi se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activităţii agenţilor economici, potrivit art. 14."

Prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind Dreptul la apărare, ale art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului la proprietate privată şi ale art. 135 privind Economia.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine:

În esenţă, art. 11 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 este criticat întrucât instituie o prezumţie de răspundere obiectivă, fără culpă şi fără posibilitatea de a se demonstra contrariul de către persoana contravenientă.

Analizând aceste susţineri, Curtea constată că, în realitate, textele de lege supuse controlului de constitu-ţionalitate stabilesc sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectă dispoziţiile legale incidente în materie, consecinţa încălcării acestora fiind amendarea contravenientului şi confiscarea sumelor a căror provenienţă nu poate fi justificată. Aşa fiind, prevederile criticate nu instituie o răspundere obiectivă, întrucât, fiind vorba de săvârşirea unor contravenţii, nu se poate aplica niciodată o sancţiune contravenţională în lipsa elementului vinovăţiei, care este de esenţa acesteia. Or, existenţa sau inexistenţa vinovăţiei este un element al stării de fapt, a cărei apreciere este de atributul exclusiv al instanţei de judecată, căreia persoana sancţionată contravenţional i se poate adresa fără nicio îngrădire, beneficiind în mod corespunzător de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil. În acelaşi sens, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 146 din 20 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 7 martie 2007. Soluţia Curţii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveşte critica art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, întemeiată pe aceleaşi motive, întrucât nu au intervenit elemente noi.

Curtea s-a mai pronunţat şi cu privire la critica aceloraşi texte de lege în raport de normele constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate, respectiv la libertatea economică. Astfel, în alte cauze similare, prin mai multe decizii, de exemplu Decizia nr. 299 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 14 august 2003, Decizia nr. 49 din 12 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 23 februarie 2004, şi Decizia nr. 355 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, Curtea a statuat că "stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care [...] dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie". Totodată, Curtea a reţinut că măsurile sancţionatorii dispuse prin actul normativ supus criticii de neconstituţionalitate vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legislaţiei fiscale, fiind justificate de imperativul protejării interesului social şi al ordinii de drept, aceasta îndreptăţind adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia pronunţată prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi menţin valabilitatea.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Trainic" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 13.710/2006 (nr. unic 5.614/211/2006) al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2007.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Marieta Safta