Decizie nr. 49 din 12 februarie 2004

Nicolae Popa - preşedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Dana Titian - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Service Auto Borsos Tour" - S.R.L. din Gherla în Dosarul nr. 2.028/2003 al Judecătoriei Gherla.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 septembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 2.028/2003, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată.

Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Service Auto Borsos Tour" - S.R.L. din Gherla într-o cauză civilă ce are ca obiect plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor încheiat de Garda Financiară - Secţia Cluj.

Din examinarea încheierii de sesizare şi a concluziilor scrise, depuse în motivarea excepţiei, se constată că autorul acesteia, în mod greşit, a indicat ca obiect al criticii de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 10 pct. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, astfel cum au fost introduse prin pct. 16 al Legii nr. 64/2002.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1), (2) şi (7), art. 134 alin. (2) lit. a), precum şi celor ale art. 135 alin. (1) şi (6). În acest sens, apreciază că se aduce o gravă atingere dreptului de proprietate, precum şi prezumţiei de dobândire licită a bunurilor, prin instituirea unei prezumţii "absolute de ilegalitate" asupra provenienţei unor sume de bani la punctele de lucru ale agenţilor economici. De asemenea, apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, republicată, "face o diferenţiere nejustificată între fapta de a nu fi emis bon fiscal şi fapta de a nu fi predat bonul fiscal către client", instituind prin aceasta "o răspundere a persoanei juridice pentru fapta persoanei fizice".

Judecătoria Gherla consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa de judecată constată că autorul excepţiei a indicat, în mod eronat, neconstituţionalitatea art. 10 pct. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, textul legal criticat fiind cel cuprins în art. 11 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele criticate nu încalcă prevederile Constituţiei cu privire la garantarea dreptului de proprietate, libertatea comerţului, prezumţia caracterului licit al dobândirii averii, ocrotirea proprietăţii de către stat şi inviolabilitatea proprietăţii private. În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei privind înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 135 alin. (1) [devenit art. 136 alin. (1)], astfel cum au fost modificate prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, potrivit cărora proprietatea este publică sau privată, Guvernul consideră că acestea nu sunt incidente în cauza de faţă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei republicate, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia republicată, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 5 iunie 2002.

Dispoziţiile legale criticate au următoarea redactare:

–Art. 11: "(1) Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la art. 10 se aplică agenţilor economici, cu excepţia celor prevăzute la lit. d), astfel:

a)faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), f), g) şi m) se sancţionează cu amendă de la 5 milioane lei la 10 milioane lei;

b)faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h), j) şi k) se sancţionează cu amendă de la 20 milioane lei la 100 milioane lei;

c)faptele prevăzute la art. 10 lit. i) şi l) se sancţionează cu amendă de la 50 milioane lei la 200 milioane lei. [...] (3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparţinând agenţilor economici prevăzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (5), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenienţă şi se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activităţii agenţilor economici, potrivit art. 14."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege autorul excepţiei invocă încălcarea următoarelor prevederi din Constituţia republicată, care, în noua lor redactare şi numerotare, au următorul conţinut:

–Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2)Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. [...] (8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. [...]";

–Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure:

a)libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;";

–Art. 136 alin. (1) şi (5): "(1) Proprietatea este publică sau privată. [...]

(5)Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice."

Examinând excepţia, Curtea constată că dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b) şi cele ale art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, republicată, au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 319 din 9 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 7 octombrie 2003, şi Decizia nr. 299 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 14 august 2003, Curtea Constituţională a statuat că aceste texte de lege sunt constituţionale. Cu acele prilejuri Curtea a reţinut, în esenţă, că stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. De asemenea, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectă dispoziţiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparţinând agenţilor economici. Consecinţa încălcării acestor dispoziţii legale o constituie confiscarea sumelor a căror provenienţă nu poate fi justificată. Curtea a mai constatat că textele de lege criticate dau expresie prevederilor constituţionale în virtutea cărora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii", fiind, deci, în deplină concordanţă cu textele constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei.

Soluţia şi considerentele deciziilor sus-menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

În sfârşit, referitor la celelalte dispoziţii legale, adică cele ale art. 11 alin. (1) lit. a) şi c), Curtea observă că acestea au conţinut similar cu cele ale lit. b) a aceluiaşi articol, critica de neconstituţionalitate fiind identică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (1) şi (6), precum şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Service Auto Borsos Tour" - S.R.L. din Gherla în Dosarul nr. 2.028/2003 al Judecătoriei Gherla.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 februarie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent şef,

Doina Suliman