Decizie nr. 295 din 22 mai 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicată de Răzvan Daniel Stănean în Dosarul nr. 16.198/325/2013 al Tribunalului Timiş - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 88/2014.

2.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care arată că prevederile criticate contravin mai multor prevederi constituţionale şi convenţionale şi susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost ridicată în faţa instanţei de judecată. Depune concluzii scrise.

4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Decizia nr. 905/R din 9 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 16.198/325/2013, Tribunalul Timiş - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicată de Răzvan Daniel Stănean cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei civile pronunţate de Judecătoria Timişoara într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, întrucât, deşi executarea silită reprezintă o fază a procesului civil, prin înlăturarea intervenţiei instanţei în controlul de legalitate al începerii procedurii de executare i s-a acordat acesteia un caracter administrativ, ceea ce încalcă principiul separaţiei puterilor în stat. Astfel, executorul judecătoresc este liber să aprecieze asupra existenţei şi legalităţii cererii creditorului, caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei, întocmai ca o instanţă de judecată. Executarea silită nu trebuie privită unilateral, numai din perspectiva creditorului şi a drepturilor acestuia, ci şi din perspectiva debitorului, căruia, deopotrivă, trebuie să îi fie asigurate garanţiile ce caracterizează dreptul la un proces echitabil prin înlăturarea oricăror posibilităţi de abuz în exercitarea dreptului de către creditorul urmăritor. Or, în speţă, executorul judecătoresc a apreciat în mod greşit îndeplinirea condiţiilor punerii în executare, întrucât creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă, iar, în acest context, este încălcat şi dreptul de proprietate, întrucât "pentru o greşeală imputabilă creditorului şi necorectată de executor" prin formularea unei contestaţii la executare este nevoit să plătească o cauţiune substanţială.

7.Tribunalul Timiş - Secţia a II-a civilă arată că nu poate fi primită critica de neconstituţionalitate referitoare la faptul că, prin lege, se atribuie calitatea de titlu executoriu unui contract de credit bancar şi prin aceasta s-ar încălca accesul liber la justiţie, deoarece partea are posibilitatea de a solicita nulitatea contractului de credit şi de a formula apărări pe calea contestaţiei la executare. Totodată, arată că scopul reglementării criticate în cauză este acela de a permite instituţiilor bancare să recupereze cu celeritate debitele neachitate.

8.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 sunt constituţionale, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Astfel, atribuirea calităţii de titluri executorii contractelor încheiate cu o instituţie de credit, prin care se constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, a fost determinată de necesitatea valorificării cu celeritate a respectivei creanţe, fără a afecta în acest mod vreun drept fundamental al părţilor. În situaţia care contractul de credit sau contractul de garanţie reală ori personală este pus în executare silită, potrivit normelor de procedură civilă, acesta poate forma obiectul unei contestaţii de executare.

10.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

12.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: "Contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii."

13.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi legale sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la separaţia şi echilibrul puterilor în stat, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (2) referitor la garantarea şi ocrotirea, în mod egal, a proprietăţii private, art. 126 referitor la instanţele judecătoreşti şi art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei. De asemenea menţionează dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

14.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

15.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 832 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2008, sau Decizia nr. 482 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 22 ianuarie 2014.

16.Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 372 din Codul de procedură civilă, executarea silită se realizează în temeiul hotărârilor judecătoreşti şi al înscrisurilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a constitui titluri executorii. Aşa fiind, prevederile art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 nu aduc nimic nou, ci se limitează să dea expresie, într-un domeniu particular, reglementării cu caracter general adoptate de legiuitor în limitele competenţei sale constituţionale.

17.De asemenea s-a reţinut că, în materia la care se referă excepţia de neconstituţionalitate, calificarea contractelor încheiate de o instituţie de credit, care constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă ca fiind titluri executorii, a fost determinată de necesitatea valorificării cu celeritate a respectivei creanţe, fără a afecta în acest mod vreun drept fundamental al părţilor. O asemenea concluzie este impusă de împrejurarea că prin încheierea unor asemenea contracte se dă expresie, într-o formă specifică, acordului de voinţă al părţilor cu privire la clauzele acolo stipulate, pe care părţile şi le însuşesc în mod liber şi se obligă să le respecte.

18.În măsura în care contractul de credit sau contractul de garanţie reală sau personală sunt puse în executare silită, potrivit art. 399 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă din 1865 (art. 711 din noul Cod de procedură civilă), acestea pot face obiectul unei contestaţii la executare. În aceste condiţii, Curtea a considerat nefondată susţinerea potrivit căreia, sub imperiul reglementării deduse controlului, contractul încheiat de către instituţia de credit scapă controlului instanţelor judecătoreşti. Mai mult, cu această ocazie, dat fiind că executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, contestatorul are posibilitatea de a invoca inclusiv apărări de fond, împrejurare care este de natură a-i garanta dreptul la un proces echitabil.

19.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

20.Pentru argumentele arătate nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti, precum şi a celor convenţionale ale art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

21.Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Constituţie prin aceea că partea este obligată să plătească o cauţiune, Curtea reţine că aceasta reprezintă o garanţie în vederea evitării abuzului de drept, cât şi o garanţie pentru prejudiciile cauzate creditorului, iar instituirea unei cauţiuni nu aduce atingere principiului constituţional referitor la garantarea dreptului de proprietate privată. Procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor părţilor implicate în proces, acestea având posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar, în cazul admiterii contestaţiei la executare şi desfiinţării titlului executoriu sau al executării însăşi, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare, sens în care este şi jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional.

22.Astfel, pentru argumentele arătate, nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

23.Distinct de acestea, din analiza dosarului cauzei, Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a parcurs aceste etape, sens în care invocă anumite probleme ce ţin de aplicarea concretă a legii, aspecte care nu cad, însă, în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.

24.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Răzvan Daniel Stănean în Dosarul nr. 16.198/325/2013 al Tribunalului Timiş - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 22 mai 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu