Decizia nr. 716 din 6 decembrie 2016

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioana Sultana Stan în Dosarul nr. 12.468/193/2015 al Judecătoriei Botoşani - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 127D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al doilea termen de judecată, primul termen fiind în data de 17 noiembrie 2016, când, având în vedere cererea autoarei excepţiei prin care s-a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării, Curtea a amânat judecarea cauzei pentru data de 6 decembrie 2016. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că susţinerile autoarei excepţiei nu se circumscriu unei veritabile critici de neconstituţionalitate, ci aceasta critică, în realitate, ordonanţa procurorului prin care sa dispus soluţia de clasare. În continuare, apreciază că, în condiţiile în care Curtea nu va reţine inadmisibilitatea excepţiei, se impune respingerea acesteia ca neîntemeiată, aspectele de neconstituţionalitate subliniate de autoarea excepţiei fiind analizate prin Decizia nr. 477 din 10 mai 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4.Prin Încheierea din 8 ianuarie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 12.468/193/2015, Judecătoria Botoşani - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioana Sultana Stan, cu ocazia soluţionării unei contestaţii împotriva unei ordonanţe de clasare.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece „procurorul şi-a însuşit în totalitate propunerea organului de cercetare penală, fără a depune nici cel mai mic efort de a o verifica“. Aceasta rezultă şi din faptul că, deşi a reclamat şi săvârşirea faptei de fals în înscrisuri, depunând dovezi în acest sens, procurorul a dispus doar în legătură cu fapta de abuz în serviciu. În continuare, face referire la anumite situaţii de fapt apreciate ca fiind relevante în susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor criticate.

6.Judecătoria Botoşani - Secţia penală apreciază că dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile art. 21 din Constituţie şi nu aduc atingere dreptului persoanei de a se adresa instanţei de judecată întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Arată că dreptul persoanei de a se adresa justiţiei nu este afectat de faptul că nu există obligativitatea menţionării motivelor de fapt şi de drept de către procuror în cuprinsul ordonanţei de clasare, în situaţia în care acesta îşi însuşeşte argumentele organului de cercetare penală.

7.Judecătorul de cameră preliminară are posibilitatea de a examina argumentele invocate în referatul organului de cercetare penală raportat la probatoriul dosarului şi poate face o examinare efectivă şi pertinentă a soluţiei, ceea ce echivalează cu o judecată efectuată de o instanţă independentă şi imparţială în sensul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Apreciază că reiterarea aceloraşi motive de către procuror în cuprinsul ordonanţei este lipsită de eficienţă, iar, în eventualitatea în care acesta nu este de acord cu argumentele organului de cercetare penală, are posibilitatea de a-şi prezenta propriile argumente care vor fi ulterior supuse analizei judecătorului. În concluzie, apreciază că dispoziţiile art. 315 alin. (5) din Codul procedură penală nu aduc atingere dreptului persoanei nemulţumite de soluţia procurorului de a se adresa instanţei, iar dreptul său este real şi efectiv, fiind exercitat în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale şi normele europene.

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9.Guvernul arată că, din interpretarea per a contrario a prevederilor criticate rezultă că, atunci când este de acord cu argumentele prezentate de organul de cercetare penală în referatul cuprinzând propunerea de clasare, procurorul nu mai este obligat să-şi motiveze soluţia. Aşadar, ori de câte ori ordonanţa de clasare nu este motivată în fapt şi în drept, legea prezumă că procurorul şi-a însuşit în totalitate argumentele organului de cercetare penală. Pentru a permite şi în acest caz contestarea în instanţă a soluţiei de netrimitere în judecată, deci accesul la justiţie, teza a doua a art. 316 alin. (1) din Codul de procedură penală prevede expres că dacă ordonanţa procurorului nu cuprinde motivele de fapt şi de drept, împreună cu aceasta se va comunica persoanelor interesate (persoana care a făcut sesizarea, suspectul, inculpatul) şi o copie a referatului organului de cercetare penală. În consecinţă, persoana interesată să formuleze plângere la instanţă împotriva soluţiei de clasare are la îndemână nu doar actul procesual de dispoziţie emis de procuror, ci şi motivarea acestuia. De asemenea, judecătorul de cameră preliminară competent să soluţioneze plângerea va examina legalitatea şi temeinicia soluţiei de clasare în raport de argumentele prezentate de organul de cercetare penală în referatul cu propunerea de clasare, asigurându-se astfel caracterul echitabil al procedurii. În ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului la respectarea bunurilor, Guvernul apreciază că aceasta nu subzistă, deoarece dispoziţiile criticate nu vizează regimul proprietăţii şi nici reglementarea folosinţei bunurilor.

10.Avocatul Poporului arată că textul de lege criticat nu aduce nicio atingere accesului liber la justiţie, care presupune faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate. Pentru deplina exercitare a accesului liber la justiţie al persoanelor care contestă o soluţie de clasare este necesar ca persoanele interesate să aibă acces nu doar la soluţia de clasare dispusă, ci şi la motivele în fapt şi în drept ce au condus la această soluţie, motivare pe care o află fie din cuprinsul ordonanţei de clasare (în măsura în care procurorul nu şi-a însuşit argumentele furnizate de organul de urmărire penală sau le-a însuşit parţial), fie din cuprinsul referatului cu propunerea de clasare (la care procurorul face trimitere în ordonanţa de clasare, fără a reitera motivele reţinute de organul de urmărire penală).

11.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „Menţionarea motivelor de fapt şi de drept este obligatorie numai dacă procurorul nu îşi însuşeşte argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală ori dacă în cursul urmăririi penale suspectului i-a fost adusă la cunoştinţă această calitate, potrivit art. 307.“14. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) potrivit căruia părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

15.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, deşi autoarea acesteia invocă în mod formal prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, în realitate aceasta nu motivează pretinsa contrarietate a dispoziţiilor criticate cu prevederile constituţionale invocate. Astfel, Curtea apreciază că autoarea excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci, în realitate, este nemulţumită de modul în care procurorul şi-a exercitat atribuţiile, precum şi de anumite situaţii de fapt determinate de modul în care acesta a înţeles să aplice dispoziţiile de lege criticate.

16.Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate şi, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte formularea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie. De altfel, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituţională a statuat că orice excepţie de neconstituţionalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă şi intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, şi anume, textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. În condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepţiei nu este o condiţie sine qua non a existenţei acesteia. De aceea, Curtea a constatat că în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere, deci, că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele 3 elemente menţionate.

17.Or, Curtea apreciază că, în prezenta cauză, indicarea temeiurilor constituţionale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autoare. În acelaşi sens a statuat Curtea şi prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi.»“ (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008).

18.Curtea apreciază că, dat fiind caracterul general al textelor constituţionale invocate, precum şi lipsa explicitării pretinsei relaţii de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate, astfel încât excepţia urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioana Sultana Stan în Dosarul nr. 12.468/193/2015 al Judecătoriei Botoşani - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Botoşani - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 6 decembrie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu