Decizie nr. 201 din 14 aprilie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1, 4 şi 6 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, ale Legii nr. 85/1992, în integralitate, precum şi ale Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Avicola" - S.A. Iaşi în Dosarul nr. 13.075/2003 al Tribunalului Iaşi.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 13.075/2003, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, ale Legii nr. 85/1992, în integralitate, precum şi ale Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Avicola" - S.A. Iaşi.

În motivarea excepţiei se susţine că prevederile legale criticate contravin art. 44 alin. (2), art. 45 şi 53 din Constituţie, precum şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, raportat la art. 20 din Constituţie. Autorul excepţiei consideră, în esenţă, că aceste texte constituţionale sunt încălcate, întrucât societăţile comerciale proprietare ale locuinţelor construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat sunt obligate să le vândă unor persoane care nu mai au nici o legătură cu activitatea unităţii, chiar dacă locuinţele în cauză au fost construite tocmai cu destinaţia de a fi locuite de către salariaţi. Autorul excepţiei este nemulţumit şi de faptul că, prin acordarea priorităţii unui ofertant pentru atribuirea locuinţelor construite din fondurile unităţii la un preţ mult mai mic decât cel ce s-ar obţine în baza cererii şi ofertei de pe piaţă, se încalcă dreptul de proprietate al Societăţii Comerciale "Avicola" - S.A. Iaşi.

Instanţa de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, ea fiind de altfel soluţionată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 278/2003, în sensul respingerii acesteia.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază excepţia ca neîntemeiată, arătând că prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 reprezintă o normă de justiţie socială, întrucât dau posibilitatea chiriaşilor să cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. De asemenea, arată că, în cazul privatizării unităţilor din ale căror fonduri au fost construite locuinţele, obligaţia de vânzare către chiriaşi este o obligaţie în rem şi nu o obligaţie în personam, care ar fi avut în considerare societatea comercială. Faptul că în aceste cazuri autoarea excepţiei critică preţul de vânzare al locuinţelor, stabilit în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990, nu priveşte constituţionalitatea textului criticat, fiind o problemă de opţiune legislativă. În sensul celor arătate este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a constatat că aceste prevederi nu contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, întrucât, potrivit alin. (1) teza a doua din acest articol, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Cu privire la critica de neconstituţionalitate faţă de art. 53 din Constituţie, arată, de asemenea, că, în jurisprudenţa sa în materie, Curtea a statuat că limitarea legală a exercitării dreptului de proprietate este conformă cu dispoziţiile constituţionale invocate, fiind justificată din punct de vedere social şi moral. 'adi, în fine, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţă de art. 45 din Constituţie, arată că acest text constituţional nu este incident în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei îl constituie art. 7 alin. 1, 4 şi 6 din Legea nr. 85/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, Legea nr. 85/1992, în integralitate, precum şi Decretul-lege nr. 61/1990, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990.

Textul art. 7 alin. 1, 4 şi 6 are următoarea redactare: "Locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi. [...]

Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţară la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992 [...]

Beneficiază de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unităţilor proprietare."

Textele constituţionale considerate de autorul excepţiei a fi încălcate sunt cele ale art. 44 alin. (2), ale art. 45 şi 53, care au următorul conţinut:

–Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală";

–Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.";

–Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2)Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."

De asemenea, autorul excepţiei a invocat şi încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prevederi care au următorul cuprins:

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.

Cu privire la excepţia ridicată, Curtea constată că atât prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992, cât şi legea în integralitatea ei, precum şi Decretul-lege nr. 61/1990 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la unele dintre textele constituţionale invocate şi în cauza de faţă.

Astfel, prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000, Decizia nr. 164 din 22 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001, Decizia nr. 278 din 1 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, Decizia nr. 104 din 9 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 16 aprilie 2004, şi Decizia nr. 223 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 14 iunie 2004, Curtea Constituţională a respins excepţiile de neconstituţionalitate privind aceste dispoziţii.

În aceste decizii Curtea a statuat că prin Legea nr. 85/1992 a fost consacrată "o normă de justiţie socială, întrucât dă posibilitatea chiriaşilor să cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. În cazul privatizării unităţilor din ale căror fonduri a fost construită locuinţa ce a făcut obiectul vânzării, obligaţia de vânzare către chiriaşi, prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/1992, este - astfel cum a statut Curtea Constituţională - o obligaţie în rem, deci în considerarea obiectului (locuinţa construită din fondurile unităţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie în personam, care ar fi avut în considerare societatea comercială ce a luat naştere pe calea privatizării".

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Consti-tuţionale, atât soluţiile, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a Decretului-lege nr. 61/1990, Curtea observă că de fapt autorul excepţiei nu critică obligativitatea înstrăinării locuinţelor, ci preţul de vânzare al acestora. Or, aceasta nu este o problemă de constituţionalitate, ci una de opţiune legislativă. Legiuitorul a înţeles să stabilească preţul de vânzare într-un cuantum care să permită chiriaşilor să îşi poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuinţelor, în cazul unui preţ ridicat dreptul acestora devenind iluzoriu.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 45 din Constituţie, text care garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică şi libera iniţiativă, Curtea constată că nu este incident în cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1, 4 şi 6 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, ale Legii nr. 85/1992 în integralitate, precum şi ale Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Avicola" - S.A. Iaşi în Dosarul nr. 13.075/2003 al Tribunalului Iaşi.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu