Decizie nr. 121 din 1 martie 2005

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecator

Aspazia Cojocaru - judecator

Constantin Doldur - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Kozsokar Gabor - judecator

Petre Ninosu - judecator

Ion Predescu - judecator

Serban Viorel Stanoiu - judecator

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla solutionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 141 şi ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penala, excepţie ridicata de Toader Ignat în Dosarul nr. 962/2004 al Curtii de Apel Targu Mures - Sectia penala.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public, facand referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

Prin Incheierea din 10 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 962/2004, Curtea de Apel Targu Mures - Sectia penala a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 141 şi ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penala, excepţie ridicata de Toader Ignat în recursul declarat împotriva Incheierii din 3 noiembrie 2004 prin care Tribunalul Mures a respins cererea acestuia de revocare a arestarii preventive luate faţă de el, precum şi cererea de inlocuire a arestarii preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau aceea de a nu părăsi tara, prevăzută la art. 136 alin. 1 lit. b) şi c) din Codul de procedură penala, apreciind că nu au incetat cauzele şi condiţiile care au dus la arestarea inculpatului.

În motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile de lege criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie, şi ale art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul la aparare, deoarece nu prevad calea de atac a recursului şi împotriva incheierii prin care s-a respins cererea de revocare a masurii arestarii preventive.

Curtea de Apel Targu Mures - Sectia penala considera ca textele de lege criticate sunt constitutionale, prin conţinutul lor nefiind incalcate drepturile fundamentale cuprinse în art. 21 (accesul liber la justiţie) şi art. 24 (dreptul la aparare) din Constitutie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul considera ca excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 141 şi ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penala în raport cu prevederile art. 21 şi 24 din Constitutie este neintemeiata. Se apreciaza ca legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura, ca şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, principiul liberului acces la justiţie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri în formele şi modalitatile instituite de lege. Totodata, arata ca textele dispoziţiilor de lege criticate nu aduc nici o atingere exercitiului dreptului la aparare garantat de art. 24 din Legea fundamentala, deoarece inculpatul-recurent va putea să-şi exercite apararea atacand cu recurs incheierea prin care se respinge cererea de revocare ori de inlocuire a masurii arestarii preventive o dată cu sentinta sau decizia recurata.

Avocatul Poporului, invocand jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, apreciaza ca prevederile art. 141 şi ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penala sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate ridicata.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze excepţia de neconstitutionalitate ridicata.

Din cuprinsul incheierii de sesizare rezultă ca este contestata legitimitatea constituţională a dispoziţiilor art. 141 şi ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penala. Se constata însă ca, în realitate, în ceea ce priveste dispozitiile art. 141 din Codul de procedură penala, obiectul excepţiei îl constituie doar dispozitiile alin. 1 al acestui articol, iar nu ale intregului articol, autorul excepţiei considerand textul art. 141 din Codul de procedură penala ca fiind neconstitutional, deoarece nu prevede calea de atac a recursului şi împotriva incheierii prin care se respinge cererea de revocare a masurii arestarii preventive (cale de atac prevăzută de alin. 1 contra altor incheieri privind masurile preventive). Or, alin. 2 şi 3 ale aceluiasi articol se referă la recursul declarat împotriva acelor incheieri prin care s-a dispus luarea unei măsuri preventive, dispozitii care nu fac obiectul criticilor de neconstitutionalitate. Astfel fiind, Curtea Constituţională se va pronunţă numai asupra constitutionalitatii dispoziţiilor art. 141 alin. 1 şi ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penala, care au urmatoarea redactare:

–Art. 141 alin. 1: "Incheierea data în prima instanţa şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care se constata încetarea de drept a arestarii preventive, poate fi atacata separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa.";

–Art. 385^1 alin. 2: "Incheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinta sau decizia recurata, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs."

Examinand excepţia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 126 şi ale art. 129 din Constitutie, legiuitorul este unica autoritate competentă sa reglementeze caile de atac împotriva hotărârilor judecătorești în cadrul procedurii de judecată, precum şi modul de exercitare a acestora. În virtutea acestei competente, legiuitorul stabileste hotărârile judecătorești împotriva cărora pot fi exercitate caile de atac şi condiţiile în care pot fi folosite aceste cai.

În ceea ce priveste incheierile, ca specie de hotărâri judecătorești pronuntate în cursul procesului, dar prin care nu se solutioneaza fondul cauzei, acestea nu pot fi atacate, de regula, decat o dată cu hotărârile judecătorești care solutioneaza fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului nostru procesual penal, sentintele şi deciziile. Stabilind, prin art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penala, ca incheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinta sau cu decizia atacata, legiuitorul a actionat în limitele competentei sale, prevăzute prin dispozitiile constitutionale evocate mai sus.

Regula exercitarii cailor de atac împotriva incheierilor numai o dată cu hotărârea prin care s-a solutionat fondul cauzei se impune pentru asigurarea desfăşurării procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigenta recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituţional, cat şi în Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale, care consacra la art. 6 pct. 1 dreptul oricarei persoane "la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitarii cailor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, prin care se solutioneaza fondul cauzei, este asigurat accesul liber la justiţie.

Faptul ca incheierea prin care se respinge cererea de revocare a masurii arestarii preventive nu poate fi atacata separat cu recurs se explica, pe de o parte, prin necesitatea de a evita o prelungire abuziva a procesului, iar pe de altă parte, prin aceea ca ea poate fi atacata cu recurs o dată cu hotărârea prin care s-a solutionat fondul cauzei.

Referitor la sustinerile autorului excepţiei privind incalcarea dreptului la aparare prevăzut de art. 24 din Constitutie, se constată că textele de lege criticate nu aduc atingere acestui drept, intrucat persoana interesata îşi poate formula aparari în cadrul caii de atac prevăzute de lege, care se exercită împotriva hotărârii prin care s-a solutionat fondul cauzei.

De altfel, asupra excepţiei de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 141 şi ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penala, Curtea Constituţională s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 288 din 1 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 16 ianuarie 2002, Decizia nr. 182 din 20 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 737 din 9 octombrie 2002, şi, mai recent, prin Decizia nr. 458 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 18 ianuarie 2005, respingand excepţia ca fiind neintemeiata. Solutia adoptata, ca şi considerentele pe care acestea se intemeiaza îşi mentin valabilitatea şi în cauza de faţa, intrucat nu au intervenit împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în aceasta materie.

Pentru considerentele aratate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 şi ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penala, excepţie ridicata de Toader Ignat în Dosarul nr. 962/2004 al Curtii de Apel Targu Mures - Sectia penala.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în sedinta publică din data de 1 martie 2005.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu