Decizie nr. 888 din 16 octombrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie invocată de Ioan Seracin în Dosarul nr. 1.837/271/2007 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 25 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.837/271/2007, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie invocată de Ioan Seracin în dosarul menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege ce face obiectul excepţiei este neconstituţional, deoarece trimite în mod generic la "efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană", fără a individualiza în mod concret "aceste situaţii de incompatibilitate, natura lor juridică, morală, socială sau de altă natură, conţinutul concret sau sediul de reglementare". De asemenea, în opinia autorului excepţiei, art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 nu îndeplineşte condiţiile privind caracterul previzibil şi accesibil al legii. Se arată că "atât timp cât latura obiectivă a infracţiunii incriminate prin textul arătat [...] trimite absolut generic la situaţii de incompatibilitate, în niciun caz el nu îndeplineşte cele două cerinţe ce sunt de esenţa unei legi de incriminare şi care pot susţine principiul legalităţii incriminării şi al pedepsei."

Judecătoria Oradea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 stabileşte toate elementele constitutive ale infracţiunii la care face referire, astfel că nu se poate reţine contrarietatea acestuia cu dispoziţiile din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:

–art. 12 alin. (1) lit. a): "Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:

a)efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale".

În susţinerea excepţiei se invocă încălcarea art. 23 alin. (12) din Constituţie, potrivit căruia "Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii", şi a art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - Nicio pedeapsă fără lege, coroborat cu art. 11 şi art. 20 din Constituţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, în raport de aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală şi faţă de critici similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 524 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, Curtea a reţinut că art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 stabileşte toate elementele constitutive ale infracţiunii comise, astfel că nu poate reţine contrarietatea acestui text de lege faţă de dispoziţiile din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale mai sus enunţate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte cu acel prilej, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie invocată de Ioan Seracin în Dosarul nr. 1.837/271/2007 al Judecătoriei Oradea.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta