Decizie nr. 766 din 7 noiembrie 2006

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Kozsokar Gabor - judecator

Petre Ninosu - judecator

Ion Predescu - judecator

Serban Viorel Stanoiu - judecator

Tudorel Toader - judecator

Marinela Minca - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se afla solutionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d), art. 13 şi 15 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionala a României şi ale art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 privind protectia informaţiilor clasificate, excepţie ridicata de instanţa de judecată, precum şi de Vasile Balint, Sile Stan, Ion Balint, Angela Stoica, Costel Urzica, Georgeta Popa şi Adriana Violeta Molodetiu în Dosarul nr. 28.733/2/2005 (2.827/M/2005) al Curtii de Apel Bucureşti - Sectia a II-a penala şi pentru cauze cu minori şi familie.

La apelul nominal se prezinta personal autoarea excepţiei, Georgeta Popa, precum şi părţile Bogdan Rohat, Stefan Calin, Petre Maeanu, Adrian Panduru, Virgil Dobroiu, Cristian Gheorghe, Ion Lungu, Tatiana Ceremus şi Nelu Mihai Balaban, personal şi asistati de aparatorii aleşi cu delegaţii la dosar, autorii Vasile Balint, Sile Stan, Ion Balint, Costel Urzica şi părţile Irina Elena Cerga, Iulian Bocu, Marin Constantin şi Victor Roberto Anghel. De asemenea, au răspuns aparatorii aleşi cu delegaţii la dosar pentru autorii Angela Stoica şi Adriana Violeta Molodetiu şi pentru părţile Smaranda Stoica şi Constantin Stoica. Se constata lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

Doamna avocat Alice Draghici, care a depus delegatie la dosar pentru Adriana Violeta Molodetiu, Ion Balint, Vasile Balint şi Costel Urzica solicita admiterea excepţiei de neconstitutionalitate, relevand, în esenta, considerentele dezvoltate cu ocazia ridicarii excepţiei în faţa instanţei de judecată.

Aparatorii aleşi Vicol Laura şi Sandu Cristina au depus delegaţii pentru Victor Roberto Anghel şi Vasile Balint, avocatul Mihai Costea, pentru Ion Balint, Vasile Balint, Smaranda Stoica, Angela Stoica şi Constantin Stoica, avocatul Pompil Draghici, pentru Iulian Bocu şi Marin Constantin, avocatul Adrian Ioan Diaconu, pentru Sile Stan, şi avocatii Anghelache Gheorghe şi Roxana Elena Dascaloiu, pentru Elena Irina Cerga. Toţi acestia au pus concluzii în acord cu cele aratate de doamna avocat Alice Draghici.

Celelalte părţi prezente au solicitat admiterea excepţiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 51/1991, ca inadmisibila, deoarece dispozitiile legale criticate au fost modificate, de vreme ce în conţinutul reglementarii se face trimitere la prevederile din Codul de procedură penala, care, la randul lor au suferit modificari de esenta prin Legea nr. 356/2006.

În ce priveste celelalte dispozitii legale criticate, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca neintemeiata, intrucat criticile formulate de autorii acesteia vizeaza interpretarea şi aplicarea legii, şi nu contrarietatea normelor legale cu prevederile constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 5 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 28.733/2/2005 (2.827/M/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Sectia a II-a penala şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d), art. 13 şi art. 15 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionala a României şi ale art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 privind protectia informaţiilor clasificate, excepţie ridicata de instanţa de judecată, precum şi de Vasile Balint, Sile Stan, Ion Balint, Angela Stoica, Costel Urzica, Georgeta Popa şi Adriana Violeta Molodetiu în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cauze penale aflate în calea de atac a apelului.

În motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (4), referitoare la principiul separatiei puterilor în stat, art. 16, referitoare la "Egalitatea în drepturi", art. 21, referitoare la "Accesul liber la justiţie", art. 24, referitoare la "Dreptul la aparare", art. 26, referitoare la "Viaţa intima, familiala şi privată", art. 28, referitoare la "Secretul corespondentei", art. 53, referitoare la "Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati", art. 124 alin. (2), referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, art. 126 alin. (1), referitoare la instantele judecătorești prin care se realizează justiţia, şi art. 154 alin. (1), referitoare la menţinerea în vigoare a actelor normative care nu contravin Constituţiei.

În acest sens autorii excepţiei arata ca perioada de interceptare a convorbirilor lor telefonice a fost plasata între anii 2001-2004, intrand sub incidenţa unor norme procesual penale diferite. În exercitarea dreptului lor la aparare, inculpatii au solicitat instanţei de judecată în apel să se pronunte asupra legalităţii interceptarii convorbirilor şi sa dispună efectuarea unei expertize tehnice. Acest lucru nu a fost însă posibil, deoarece prevederile Legii nr. 51/1991 şi ale Legii nr. 182/2002 împiedica instanţa de judecată sa declasifice autorizatia emisa de procuror, aceasta intrand, potrivit art. 17 lit. f) şi g) din Legea nr. 182/2002, în categoria informaţiilor secret de stat cu nivelul de secretizare strict secret.

Autorii excepţiei mai arata ca prin dispozitiile legale contestate se încalcă şi principiul separatiei puterilor în stat atât timp cat puterea executiva poate ingradi chiar şi judecatorului accesul la informaţii necesare şi utile infaptuirii justiţiei şi poate refuza declasificarea anumitor documente care, în opinia inculpatilor, au fost în mod abuziv cartate ca documente clasificate secret de stat.

Curtea de Apel Bucureşti - Sectia a II-a penala şi pentru cauze cu minori şi familie sustine ca excepţia de neconstitutionalitate este intemeiata pentru urmatoarele considerente:

Până la modificarea Codului de procedura penala prin Legea nr. 281/2003 inregistrarile audio sau video se efectuau - potrivit art. 91^1 din acest cod - în baza unei autorizari motivate a unui procuror anume desemnat de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, în timp ce interceptarea comunicatiilor în situaţiile ce constituie amenintari la adresa sigurantei naţionale a României se efectua în baza unui mandat emis de procuror în condiţiile art. 13 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionala a României. Conform art. 10 din Legea nr. 51/1991, activitatea de informaţii pentru realizarea sigurantei naţionale are însă caracter de secret de stat, iar accesul la astfel de informaţii este permis numai anumitor persoane, după o procedură de verificare a acestora de către Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (O.R.N.I.S.S.).

Rezultă, asadar, ca, în timp ce autorizatiile emise de procuror în condiţiile Codului de procedura penala erau depuse la dosarul cauzei, fiind accesibile instanţei de judecată şi părţilor, mandatele emise de procuror în baza Legii nr. 51/1991 au caracter de secret de stat, ceea ce face practic imposibila cenzurarea lor de către instanţa de judecată, nefiind accesibile nici acesteia şi nici părţilor.

Pentru aceste considerente, instanţa de judecată apreciaza ca art. 10 din Legea nr. 51/1991 încalcă art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 124 alin. (2) din Constitutie, existand o inegalitate în privinta evaluării înregistrărilor audio între persoanele cercetate pentru infractiuni ce atrag incidenţa Codului de procedura penala şi persoanele cercetate în condiţiile Legii nr. 51/1991. Aceasta diferentiere are implicatii în ce priveste dreptul la aparare şi la un proces echitabil al părţilor în procesul penal, intrucat poate conduce la o conduita abuziva a autorităţilor statului, materializata prin interceptarea unor convorbiri telefonice, urmata de folosirea acestora ca mijloace de proba, fără a exista un mandat emis potrivit legii, situaţie ce nu poate fi verificata şi, deci, cenzurata de instanţa investita cu solutionarea cauzei.

În acelasi sens, instanţa de judecată opineaza ca art. 11 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 51/1991 împiedica accesul instanţei la informaţiile valorificate de organul de urmărire penala ca mijloace de proba.

În ce priveste art. 13 din Legea nr. 51/1991, instanţa de judecată arata ca, în pofida modificarilor aduse Codului de procedura penala, textul legal criticat permite şi în prezent ca, în cazul unor amenintari la adresa sigurantei naţionale a României, interceptarea comunicatiilor să se faca în baza unui mandat emis de procuror, ceea ce este de natura a aduce atingere art. 26 şi 28 din Constitutie.

Referitor la art. 15 din Legea nr. 51/1991 care permite în anumite situaţii şi pentru o perioadă limitata să se procedeze la interceptarea comunicatiilor fără autorizarea prevăzută de lege, instanţa de judecată apreciaza ca prin aceasta dispoziţie legala se eludeaza cadrul legal prevăzut de Codul de procedură penala în privinta interceptarilor şi înregistrărilor audio şi video, inclusiv a garantiilor oferite în aceasta materie.

În sfârşit, instanţa de judecată opineaza ca dispozitiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 încalcă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (4), art. 21 alin. (3) şi art. 24, în măsura în care declasificarea vizeaza informaţii ce sunt necesare ca mijloace de proba ori ca acte procedurale într-un proces penal. În condiţiile în care atât iniţiativa, cat şi decizia finala în ce priveste declasificarea apartin unor institutii din afara puterii judecătorești, se limiteaza dreptul la un proces echitabil şi dreptul la aparare, cu consecinte directe şi asupra infaptuirii actului de justiţie, ce constituie esenta şi menirea puterii judecătorești.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciaza ca excepţia de neconstitutionalitate este intemeiata pentru urmatoarele considerente:

Prevederile art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 51/1991 şi ale art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 sunt contrare art. 21 alin. (3) şi art. 24, art. 16 alin. (1) şi art. 1 alin. (4) din Constitutie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale, intrucat limiteaza ori restrang sistematic accesul instanţelor de judecată şi al părţilor interesate la mandatul emis de procuror, ca urmare a clasificarii acestuia ca document secret de stat.

Procedura de interceptare a comunicatiilor prevăzută de art. 13 din Legea nr. 51/1991 contravine art. 26 şi 28 din Constitutie, deoarece, din perspectiva interpretarii acestor drepturi fundamentale prin prisma jurisprudentei C.E.D.O., contine o serie de garantii esentiale de natura sa limiteze la nivel minim amploarea ingerintei autorităţilor publice în sfera vietii private a indivizilor. Astfel, durata de valabilitate a mandatului este deosebit de lunga (6 luni) şi poate fi prelungita pe un termen nedefinit "în cazuri excepţionale", legea neprevazand nici în ce condiţii sunt notificate persoanele care au facut obiectul interceptarilor. Totodata, legea nu contine dispozitii referitoare la certificarea înregistrărilor obtinute prin măsuri de supraveghere, modul în care sunt consemnate în procesele-verbale de înregistrare şi nicio procedura prin care să fie separate inregistrarile ce conţin elemente pertinente pentru apararea sigurantei naţionale de acele înregistrări ce nu au acest caracter. De asemenea, nu se prevede nici care este regimul informaţiilor obtinute intamplator cu privire la terte persoane care nu au facut obiectul mandatului de interceptare, nici nu sunt stabilite limite referitoare la vechimea informaţiilor deţinute de serviciile secrete şi la durata de pastrare a acestora.

În sfârşit, art. 13 din Legea nr. 51/1991 nu prevede în ce condiţii informaţiile obtinute ca urmare a interceptarilor autorizate potrivit textului criticat pot fi utilizate ca mijloace de proba în procese penale, nu reglementeaza posibilitatea persoanelor interesate de a avea acces la textul interceptarilor sau de a solicita motivat consultarea integralitatii înregistrărilor atunci când considerente ce ţin de apararea sigurantei naţionale au facut ca ele sa nu fie consemnate în procesele-verbale şi nu ofera posibilitatea solicitarii unei expertize referitoare la suportul înregistrării.

Avocatul Poporului considera ca textele legale supuse controlului genereaza dificultati de aplicare a lor, dar nu sunt contrare normelor şi principiilor consacrate prin Constitutie şi Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile părţilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizata şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze excepţia de neconstitutionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d), art. 13 şi 15 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionala a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7 august 1991, precum şi ale art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 privind protectia informaţiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, care au urmatorul continut:

Art. 10 din Legea nr. 51/1991: "Activitatea de informaţii pentru realizarea sigurantei naţionale are caracter secret de stat.

Informaţiile din acest domeniu nu pot fi comunicate decat în condiţiile prezentei legi."

Art. 11 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 51/1991: "Informaţii din domeniul sigurantei naţionale pot fi comunicate:

[...] d) organelor de urmărire penala, când informaţiile privesc savarsirea unei infractiuni."

Art. 13 din Legea nr. 51/1991: "Situaţiile prevăzute de art. 3 constituie temei legal pentru a se solicita procurorului, în cazuri justificate, cu respectarea prevederilor Codului de procedura penala, autorizarea efectuării unor acte, în scopul culegerii de informaţii, constand în: interceptarea comunicatiilor, cautarea unor informaţii, documente sau inscrisuri pentru a caror obtinere este necesar accesul într-un loc, la un obiect sau deschiderea unui obiect; ridicarea şi repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informaţiilor pe care acestea le conţin, cat şi inregistrarea, copierea sau obtinerea de extrase prin orice procedee; instalarea de obiecte, întreţinerea şi ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse.

Cererea de autorizare se formuleaza în scris şi trebuie să cuprindă: date sau indicii din care să rezulte existenta uneia din amenintarile la adresa sigurantei naţionale prevăzute de art. 3 pentru a carei prevenire, descoperire sau contracarare este necesară emiterea mandatului; categoriile de activităţi pentru a caror desfăşurare trebuie emis mandatul; identitatea persoanei ale carei comunicatii trebuie interceptate, dacă este cunoscuta, sau a persoanei care detine informaţiile, documentele ori obiectele ce trebuie obtinute; descrierea generală, dacă şi când este posibil, a locului unde urmeaza a fi executate activităţile autorizate; durata de valabilitate a mandatului solicitat.

Actul de autorizare se emite la cererea organelor cu atribuţii în domeniul sigurantei naţionale, de către procurori anume desemnaţi de procurorul general al României.

În cazul în care procurorul constata ca cererea este justificata, emite un mandat care trebuie să conţină: aprobarea pentru categoriile de comunicatii care pot fi interceptate, categoriile de informaţii, documente sau obiecte care pot fi obtinute; identitatea persoanei, dacă este cunoscuta, ale carei comunicatii trebuie interceptate ori care se afla în posesia datelor informaţiilor, documentelor sau obiectelor ce trebuie obtinute; organul imputernicit cu executarea; descrierea generală a locului în care urmeaza a fi executat mandatul; durata de valabilitate a mandatului.

Durata de valabilitate a mandatului nu poate depăşi 6 luni. În cazurile intemeiate, procurorul general poate prelungi, la cerere, durata mandatului, fără a se putea depăşi, de fiecare data, 3 luni.

Orice cetatean care se considera vatamat în mod nejustificat prin activităţile care fac obiectul mandatului prevăzut în alin. 1-4 se poate adresa cu plangere procurorului anume desemnat, ierarhic superior procurorului care a emis mandatul."

Art. 15 din Legea nr. 51/1991: "În situaţiile care impun înlăturarea unor pericole iminente pentru siguranţa naţionala, se pot intreprinde activităţile menţionate în art. 13, chiar fără autorizarea prevăzută de lege, aceasta urmand a fi solicitata de îndată ce exista posibilitatea, dar nu mai tarziu de 48 de ore."

Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002: "Informaţiile clasificate potrivit art. 15 lit. f) pot fi declasificate prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea motivata a emitentului."

Examinand excepţia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra constitutionalitatii dispoziţiilor art. 10 şi 11 din Legea nr. 51/1991 s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 37 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 3 martie 2004. Cu acel prilej s-a respins ca neintemeiata excepţia pentru considerentele acolo aratate.

Intrucat până în prezent nu au intervenit elemente noi de natura să justifice schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza.

Referitor la celelalte dispozitii legale atacate, Curtea retine ca în examinarea excepţiei este necesar să se ia în considerare prevederile art. 31 alin. (3) din Constitutie, în conformitate cu care dreptul la informatie nu trebuie să prejudicieze securitatea naţionala, şi prevederile art. 53 alin. (1) din Legea fundamentala, care stabilesc ca exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans dacă se impune, între altele, pentru apararea securitatii naţionale.

În raport cu aceste prevederi din Constitutie, Curtea constata că nu pot fi primite sustinerile autorilor excepţiei şi nici opinia instanţei de judecată şi punctul de vedere al Guvernului, în sensul admiterii excepţiei. De altfel, în ce priveste punctul de vedere al Guvernului, Curtea Constituţională observa ca sunt evidentiate imperfectiuni şi omisiuni de reglementare, a caror remediere nu intră în competenţa Curtii.

Curtea nu poate retine existenta unei discriminari în aplicarea legii rezultand din faptul ca în cazul autorilor excepţiei de neconstitutionalitate au fost obtinute probe prin interceptarea unor convorbiri telefonice în condiţiile Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţionala a României, în timp ce în alte cazuri interceptarea convorbirilor telefonice în scopul obtinerii de probe judiciare are loc pe baza prevederilor Codului de procedura penala. Justificarea diferenţei de reglementare a mijloacelor de obtinere a probelor rezida în obiectul special al Legii nr. 51/1991 şi nu încalcă în niciun fel prevederile Constituţiei.

Probele administrate - indiferent de procedura legala urmata - vor fi evaluate uniform de instanţa de judecată, cu respectarea contradictorialitatii şi a tuturor celorlalte garantii prevăzute de Codul de procedură penala. Faptul ca o proba a fost obtinuta de organul de urmărire penala în condiţiile prevăzute de Legea nr. 51/1991 nu îl împiedica pe judecator să constate, când este cazul, ca această probă este neconcludenta intrucat nu corespunde realitatii sau nu face dovada faptului ori a imprejurarii în legătură cu care a fost administrata. Nu exista o ierarhie a probelor în functie de procedura legala după care au fost administrate, astfel ca judecatorul are obligaţia sa examineze şi sa aprecieze toate probele cu aceeasi măsura şi după aceleasi criterii.

În aceeasi ordine de idei, Curtea retine ca examinarea excepţiei în lumina Convenţiei pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale nu este de natura sa conduca la alta concluzie, deoarece convenţia nu trateaza regimul probelor, admisibilitatea acestora fiind reglementata de dreptul intern.

Nu poate fi retinuta nici obiectia ca instanţa de judecată nu are acces la cunoasterea mandatului de interceptare a convorbirilor telefonice emis de procuror, Legea nr. 182/2002 privind protectia informaţiilor clasificate prevazand procedura de urmat în acest scop. Eventualele dificultati care pot aparea în aceasta privinta ţin de aplicarea legii, şi nu de constitutionalitatea ei, iar rezolvarea nu intră în competenţa Curtii Constitutionale. În orice caz, accesul dificil la mandatul de interceptare a convorbirilor telefonice emis în scopul şi după regulile cuprinse în Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionala a României nu poate fi apreciat ca o impiedicare a instanţei şi a părţilor de a cunoaste, dezbate şi evalua insesi probele administrate, care sunt depuse de către organul de urmărire penala la dosar.

Vazand prevederile art. 31 alin. (3) şi ale art. 53 alin. (1) din Constitutia României, citate mai sus, Curtea retine că nu se poate cere legiuitorului sa admita accesul nerestrictionat la conţinutul unor mandate de interceptare a convorbirilor telefonice emise în scopul combaterii faptelor de amenintare la adresa sigurantei naţionale prevăzute de art. 3 din Legea nr. 51/1991, fără riscul de a prejudicia grav securitatea naţionala.

Nu se poate retine nici neconstitutionalitatea prevederilor legale atacate care atribuie procurorului competenţa de a emite mandate de interceptare a convorbirilor telefonice în condiţiile Legii nr. 51/1991, intrucat acestea sunt dispozitii de procedura, pe care legiuitorul este liber să le adopte în baza art. 126 alin. (2) din Constitutie, iar, pe de altă parte, nicio alta norma constituţională nu împiedica stabilirea unei asemenea competente în sarcina procurorului, care, potrivit art. 131 şi art. 132 din Legea fundamentala, este magistrat independent, reprezentand interesele generale ale societatii şi desfasurandu-şi activitatea pe baza principiilor imparţialităţii şi legalităţii.

Nu se poate retine neconstitutionalitatea art. 15 din Legea nr. 51/1991, care prevede un caz excepţional de efectuare de interceptari ale convorbirilor telefonice fără autorizatie - pe o perioadă de 48 de ore -, reglementarea având suport în dispozitiile art. 53 din Constitutie.

În sfârşit, Curtea constata ca, prin prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002, nu se încalcă principiul separatiei puterilor în stat, deoarece declasificarea informaţiilor secrete de stat este, prin natura sa, o activitate administrativa, de resortul Guvernului, şi nu o activitate judiciara.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d), art. 13 şi 15 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionala a României şi ale art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 privind protectia informaţiilor clasificate, excepţie ridicata de instanţa de judecată, precum şi de Vasile Balint, Sile Stan, Ion Balint, Angela Stoica, Costel Urzica, Georgeta Popa şi Adriana Violeta Molodetiu în Dosarul nr. 28.733/2/2005 (2.827/M/2005) al Curtii de Apel Bucureşti - Sectia a II-a penala şi pentru cauze cu minori şi familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în sedinta publică din data de 7 noiembrie 2006.

PRESEDINTELE

CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru