Decizie nr. 125 din 15 februarie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Ioana Necula în Dosarul nr. 3.615/2005 al Tribunalului Iaşi.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, arătând că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 a fost abrogată prin Legea nr. 95/2006, dar că actul abrogator a preluat soluţia legislativă criticată în conţinutul art. 257, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.615/2005, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. Excepţia a fost ridicată de Ioana Necula cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere a contribuţiei la fondul de asigurări sociale de sănătate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 au caracter discriminatoriu, întrucât stabilesc diferenţiat contribuţia la fondul de asigurări de sănătate, în raport cu veniturile realizate, deşi toţi asiguraţii beneficiază de acelaşi pachet de servicii de bază. Totodată, consideră că aceste dispoziţii legale încalcă principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale.

Tribunalul Iaşi apreciază că "impunerea contribuţiei lunare pentru asigurările de sănătate sub forma cotei unice de 6,5% asupra venitului este injustă atâta timp cât persoanele asigurate beneficiază de servicii de sănătate în egală măsură, deşi veniturile la care se aplică această contribuţie sunt diferenţiate".

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului, arătând că textul de lege criticat a fost abrogat prin Legea nr. 95/2006, dar că soluţia legislativă criticată a fost preluată în actul abrogator în art. 257, consideră că acesta este constituţional pentru considerentele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Conform încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002. Având în vedere că ulterior sesizării Curţii Constituţionale Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 a fost expres şi în întregime abrogată prin art. 317 alin. (3) din titlul VIII "Asigurările sociale de sănătate" al Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, Curtea constată că actul abrogator a preluat în art. 257 alin. (2) soluţia legislativă criticată, cu o redactare asemănătoare, potrivit căreia "Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:

a)veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;

b)veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;

c)veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit şi veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b);

d)indemnizaţiilor de şomaj;

e)veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d), dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;

f)veniturilor realizate din pensii."

În aceste condiţii, Curtea urmează să se pronunţe asupra acestui text de lege.

În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale din art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi art. 56 privind contribuţiile financiare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin numeroase excepţii de neconstituţionalitate, cu motivări identice ori similare şi cu invocarea aceloraşi prevederi constituţionale. Toate acele excepţii au fost respinse ca fiind neîntemeiate. În acest sens sunt şi Decizia nr. 195 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 28 martie 2006, şi Decizia nr. 539 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august 2006.

În considerentele pe care Curtea şi-a întemeiat deciziile, a arătat că "este firesc ca valoarea contribuţiei să difere de la persoană la persoană, în funcţie de cuantumul veniturilor realizate. Această diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate".

De asemenea, Curtea a reţinut că "principiul constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferenţierea contribuţiei persoanelor care realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuţie, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferenţa valorică a contribuţiei este determinată de nivelul diferit al venitului".

Soluţiile anterior adoptate şi considerentele deciziilor respective îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu s-au învederat elemente sau motive noi care ar putea determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Ioana Necula în Dosarul nr. 3.615/2005 al Tribunalului Iaşi.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 februarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea