Decizie nr. 832 din 2 octombrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal, excepţie ridicată de Radu Albu în Dosarul nr. 1.608/91/2006 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că asupra dispoziţiilor criticate Curtea s-a mai pronunţat, în sensul că acestea sunt constituţionale, iar în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice această jurisprudenţă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 9 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.608/91/2006, Tribunalul Vrancea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal, excepţie ridicată de Radu Albu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie. În esenţă, se arată că prevederile art. 248 din Codul penal sunt neconstituţionale, deoarece incriminarea prin texte de lege diferite a abuzului în serviciu contra intereselor persoanelor, respectiv a abuzului în serviciu contra intereselor publice, contravine dispoziţiilor constituţionale potrivit cărora proprietatea privată este ocrotită în mod egal, indiferent de proprietar. Art. 248 din Codul penal instituie o pedeapsă mai gravă pentru abuzul în serviciu, în funcţie de natura proprietăţii, publică sau privată, fără a face distincţie între proprietatea publică şi proprietatea privată a statului. Autorul excepţiei consideră că sintagma "unităţi din cele la care se referă art. 145" extinde aplicabilitatea textului incriminator dincolo de limitele valorii sociale ocrotite prin acesta. Cât priveşte dispoziţiile art. 248^1 din Codul penal, acestea sunt criticate pe cale de consecinţă, deoarece devin incidente în cazul consecinţelor deosebit de grave ale faptei prevăzute de art. 248 din Codul penal.

Tribunalul Vrancea -Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că nu poate fi primită critica formulată în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul că, prin conţinutul său, art. 248 din Codul penal contravine principiului constituţional al ocrotirii egale a proprietăţii private, indiferent de titular, deoarece infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este o infracţiune de serviciu, şi nu o infracţiune contra patrimoniului.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal, care au următorul conţinut:

–Art. 248: "Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.";

–Art. 248^1: "Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale contravin art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 248 din Codul penal nu au în vedere în mod expres atingerea adusă proprietăţii publice prin activitatea subiectului activ, ci tulburarea bunului mers al activităţii subiectului pasiv sau păgubirea patrimoniului acestuia. Împrejurarea că una dintre urmările imediate prevăzute în art. 248 din Codul penal este o pagubă adusă patrimoniului unei instituţii, din cele menţionate în art. 145 din Codul penal, nu trebuie privită prin raportare la noţiunea de proprietate publică, deoarece proprietatea nu se confundă cu patrimoniul.

Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 din Codul penal, este o infracţiune de serviciu, şi nu o infracţiune contra patrimoniului. Valoarea socială ocrotită prin norma incriminatoare este, în principal, bunul mers al activităţii unităţilor indicate în art. 145 din Codul penal.

De asemenea, această infracţiune reprezintă cea mai gravă formă a abuzului în serviciu, deoarece este fapta unui funcţionar public şi lezează activitatea unei persoane juridice de interes public, producând fie o tulburare deosebit de gravă a activităţii acesteia, fie o pagubă adusă patrimoniului ei. Tulburarea însemnată a bunului mers al unui organ sau al unei autorităţi publice, instituţii publice ori a altei persoane juridice de interes public sau producerea unei pagube patrimoniului acestora are, de regulă, consecinţe sociale negative mai mari, fapt care justifică un regim sancţionator mai sever.

Existenţa infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice este condiţionată de producerea de către funcţionarul public fie a unei tulburări însemnate a bunului mers al unei unităţi la care se referă art. 145 din Codul penal, fie a unei pagube aduse persoanei juridice de drept public, respectiv persoanei juridice de drept privat.

Legiuitorul are prerogativele de a stabili o sancţiune diferită pentru faptele prin care se produc pagube cu caracter patrimonial, fără a face distincţie după cum bunurile în legătură cu care s-au produs pagubele aparţin statului sau altor subiecte.

Sancţionarea mai severă a abuzului în serviciu contra intereselor publice reprezintă o opţiune de politică penală, de competenţa exclusivă a legiuitorului.

De altfel, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în acest sens este constantă. Curtea a respins excepţiile de neconstituţionalitate privind prevederile art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal printr-o serie de decizii, şi anume Decizia nr. 294 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 8 august 2003, Decizia nr. 255 din 14 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 4 aprilie 2006, şi Decizia nr. 299 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, ale căror considerente îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal, excepţie ridicată de Radu Albu în Dosarul nr. 1.608/91/2006 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu