Decizia nr. 540 din 10 noiembrie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Cabinetul Individual de Insolvență Șut Lorica Ileana, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Societatea Meteorit Trans - S.R.L. din Bistrița, în Dosarul nr. 1.052/112/2018 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.160D/2019.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 663 din 19 octombrie 2021.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.Prin Încheierea din 20 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.052/112/2018, Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Cabinetul Individual de Insolvență Șut Lorica Ileana, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Societatea Meteorit Trans - S.R.L. din Bistrița, într-o cauză având ca obiect procedura insolvenței instituită asupra debitoarei.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia învederează că art. 57 din Legea nr. 85/2014 reglementează modalitatea în care este desemnat administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar. Astfel, pentru situația în care niciun creditor nu este majoritar, legiuitorul a prevăzut că, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, creditorii care dețin mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar. Tot pentru această situație, același legiuitor a prevăzut că, în situația în care adunarea creditorilor nu poate lua o hotărâre din lipsă de cvorum, judecătorul-sindic judecă cererile administratorului judiciar/lichidatorului judiciar în situațiile în care nu se poate lua o hotărâre în ședințele adunării creditorilor din lipsa de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legali convocați la cel puțin două ședințe ale acestora având aceeași ordine de zi. În schimb, pentru situația în care există un creditor majoritar, legiuitorul nu a prevăzut vreun termen în interiorul căruia acest creditor poate să își exercite dreptul de desemnare a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar și nici nu reglementează situația în care acest creditor nu își exercită acest drept. Prin neinstituirea unui termen în interiorul căruia creditorul majoritar poate să își exercite dreptul de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar ori de confirmare a celui provizoriu, autoarea excepției consideră că se creează premisele exercitării discreționare a acestui drept, un privilegiu al legii conferit unui creditor doar pentru simplul fapt că este majoritar.

6.În aceste condiții, susține că dispozițiile criticate contravin art. 16 și art. 21 alin. (3) din Constituție, în măsura în care nu se prevede un termen în interiorul căruia creditorul majoritar este obligat să își exercite acest drept, părțile fiind nevoite să aștepte decizia creditorului majoritar, prerogativă recunoscută de altfel de legiuitor, însă cu exercitare nelimitată în timp.

7.Totodată, autoarea excepției apreciază că, prin redactarea sa, art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 încalcă și dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituție, prin raportare la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și creează premisele abuzului de drept, cu consecința încălcării art. 17 din Convenție.

8.Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar dispozițiile art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. Faptul că reglementarea criticată nu prevede un termen în care creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor poate decide desemnarea unui alt administrator judiciar, stabilirea unui astfel de termen fiind utilă pentru buna administrare a procedurii de insolvență, nu determină însă neconstituționalitatea prevederilor legale criticate, fiind necesar să se întreprindă un demers legislativ în acest sens.

9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, potrivit cărora: „Creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu și să îi stabilească onorariul.“13. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, reglementarea criticată contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3), potrivit cărora „Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil“, precum și celor ale art. 148 alin. (2) coroborate cu art. 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, respectiv interzicerea abuzului de drept.

14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că soluția legislativă criticată din cuprinsul art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 se regăsea și în vechea legislație privind insolvența, fiind cuprinsă în art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, reglementare care a constituit obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 531 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 20 noiembrie 2014, Decizia nr. 197 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 28 mai 2015, sau Decizia nr. 663 din 19 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1254 din 30 decembrie 2021, prin care Curtea a statuat în sensul constituționalității acesteia.

15.Prin jurisprudența precitată (a se vedea Decizia nr. 663 din 19 octombrie 2021, precitată, paragrafele 13, 15 și 17), Curtea a statuat că procedura prevăzută de Legea nr. 85/2014 impune crearea unui cadru unitar, colectiv, concursual și egalitar, în care creditorii unui debitor comun să își poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvență, în acord cu scopul și cu principiile ce guvernează această procedură, spre exemplu, asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare și derulare a procedurii într-un timp util și rezonabil, într-o manieră obiectivă și imparțială, cu un minim de costuri, asigurarea unui tratament egal al creditorilor de același rang, asigurarea unui grad ridicat de transparență și previzibilitate în procedură, recunoașterea drepturilor existente ale creditorilor și respectarea ordinii de prioritate a creanțelor, având la bază un set de reguli clar determinate și uniform aplicabile. Organele care aplică procedura insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2014 sunt instanțele judecătorești.

16.Curtea a observat că, potrivit art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, creditorii pot confirma administratorul judiciar desemnat provizoriu prin sentința de declanșare a procedurii. Textul de lege nu cere o anumită formă a confirmării, astfel că aceasta poate fi expresă, prin depunerea unei cereri confirmative în acest sens, dar poate fi și tacită. Confirmarea tacită se realizează atunci când, în ședință, creditorii nu se pronunță cu privire la alegerea unui administrator judiciar, când nu se întrunește adunarea creditorilor sau când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate cu privire la numirea administratorului judiciar, chiar dacă legea în vigoare prevede obligativitatea includerii pe ordinea de zi a primei ședințe a creditorilor a aspectelor privind confirmarea/desemnarea administratorului judiciar și stabilirea onorariului acestuia. Creditorii pot negocia inclusiv remunerația administratorului judiciar, dar numai când aceasta urmează să fie suportată din averea debitorului. În situația în care onorariul administratorului judiciar urmează să fie achitat din fondul de lichidare, acesta va fi stabilit de către judecătorul-sindic. Prin urmare, și în această ultimă ipoteză creditorii pot negocia toate aspectele legate de administratorul judiciar, mai puțin remunerația.

17.De asemenea, Curtea a remarcat faptul că, prin art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, legiuitorul întărește caracterul provizoriu al administratorului judiciar desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței și stabilește o procedură extrem de simplă pentru înlocuirea acestuia de către creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor. În tăcerea legii, nu are importanță natura sau izvorul creanțelor pentru a conferi creditorului majoritar legitimare în schimbarea administratorului judiciar. De asemenea, nu este nevoie de consultarea celorlalți creditori pentru înlocuirea administratorului judiciar în acest stadiu al procedurii. Practic, creditorul majoritar are toate prerogativele adunării creditorilor în privința desemnării/confirmării administratorului judiciar provizoriu, stabilindu-i totodată și onorariul.

18.Curtea învederează faptul că desemnarea administratorului judiciar de către judecătorul-sindic, prin hotărârea de deschidere a procedurii, are caracter provizoriu, deoarece, în prima ședință a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor pot alege un alt administrator judiciar. Alegerea unui nou administrator judiciar de către creditori nu este obligatorie, aceasta întrucât norma legală folosește expresia „pot decide“. Așa fiind, potrivit art. 57 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2014, creditorii care dețin împreună mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor, inclusiv creditorul care deține singur această cotă, fără consultarea adunării creditorilor, pot înlocui administratorul judiciar, dar numai dacă este vorba de administratorul judiciar desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii.

19.În schimb, înlocuirea administratorului judiciar se face doar de către judecătorul-sindic și numai pentru motive temeinice, în orice stadiu al procedurii, potrivit art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014. Curtea învederează faptul că judecătorul-sindic nu are atribuții în confirmarea și stabilirea onorariului practicianului în insolvență pe care anterior l-a desemnat provizoriu, nici măcar în cazul în care, în urma mai multor adunări ale creditorilor, nu se poate ajunge la confirmarea acestuia. Chiar dacă s-au desfășurat mai multe adunări generale ale creditorilor, fără a se fi decis confirmarea lichidatorului judiciar sau desemnarea altui lichidator judiciar, conform art. 57 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic nu are posibilitatea de a substitui voința creditorilor și de a decide în locul acestora. Până la confirmarea sau desemnarea altui lichidator, practicianul în insolvență desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic este ținut să îndeplinească atribuțiile prevăzute de lege, activitate pentru care este remunerat cu onorariul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii de faliment.

20.Prin Decizia nr. 531 din 9 octombrie 2014, precitată, paragrafele 16-18, Curtea a reținut că există situații speciale, cum este aceea a desemnării unui administrator judiciar sau a unui lichidator, motivate de importanța sporită a unor astfel de decizii, pentru care legea impune o majoritate specială, și anume votul creditorilor care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor. Opțiunea legiuitorului pentru criteriul valorii, și nu pentru cel al numărului creditorilor, este justificată de principalul obiectiv al procedurii insolvenței, respectiv recuperarea creanțelor asupra averii debitorului. În măsura în care repartizarea sumelor ce rezultă din lichidarea bunurilor debitorului se face, în cadrul aceleiași clase de creditori, proporțional cu valoarea creanțelor, este firesc ca deciziile privitoare la aspectele importante ale procedurii să fie luate prin raportare la valoarea creanțelor, iar nu la numărul creditorilor.

21.Având în vedere aceste considerente, Curtea a constatat că soluția legislativă criticată ce conferă posibilitatea creditorului care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor de a desemna, fără consultarea adunării creditorilor, un administrator judiciar sau lichidator ori de a-l confirma pe cel provizoriu este pe deplin justificată, întrucât legiuitorul a optat pentru criteriul valorii, iar nu pentru cel al numărului creditorilor. Astfel, Curtea a reținut că, în ipoteza normei legale criticate, un singur creditor deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, ceea ce face inutilă consultarea adunării creditorilor pentru desemnarea unui administrator judiciar sau a unui lichidator ori pentru confirmarea celui provizoriu, din moment ce hotărârea s-ar putea lua în adunarea creditorilor numai cu majoritatea specială prevăzută de lege, și anume numai cu votul acestui creditor care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor.

22.În contextul celor mai sus menționate, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiată critica autoarei excepției, potrivit căreia pentru situația reglementată la art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, în care niciun creditor nu este majoritar, legiuitorul a prevăzut că, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, creditorii care dețin mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, în timp ce pentru situația reglementată la art. 57 alin. (3) din aceeași lege, în care există un creditor majoritar, nu s-a prevăzut vreun termen în interiorul căruia acesta poate să își exercite dreptul de desemnare a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar. Această soluție se impune având în vedere că în această fază a procedurii, legiuitorul a prevăzut două categorii distincte de subiecți, pe de o parte, creditorii care, împreună, dețin mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot și, pe de altă parte, creditorul majoritar, subiecți care nu pot însă coexista. Chiar dacă în cuprinsul alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 legiuitorul nu a prevăzut expressis verbis un interval temporal în care creditorul majoritar poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator judiciar în locul celui provizoriu desemnat de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii ori să îl confirme pe acesta, din interpretarea teleologică a reglementării, urmărind finalitatea normei din perspectiva intenției legiuitorului, este de la sine înțeles faptul că și acesta își va exercita această posibilitate tot în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, astfel cum prevede art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

23.Curtea apreciază, de asemenea, că este neîntemeiată și critica potrivit căreia absența unui termen în care creditorul majoritar își poate exercita dreptul de desemnare a administratorului judiciar creează premisele abuzului de drept. Aceasta deoarece, astfel cum a reținut Curtea Constituțională prin Decizia nr. 835 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 11 decembrie 2012, toți creditorii au același interes și aceeași legitimitate în recuperarea creanțelor lor. Soluția legislativă criticată exprimă o opțiune a legiuitorului care ține cont de raporturile dintre creditori, de buna administrare a justiției, dar și de complexitatea și specificul procedurii insolvenței. Toți creditorii au interes deopotrivă în desemnarea cu celeritate a administratorului judiciar sau a lichidatorului, având în vedere că aceștia din urmă nu acționează în interes personal, ci în interesul bunei desfășurări a întregii proceduri, atât în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât și în interesul creditorilor, în aplicarea principiului maximizării recuperării creanțelor, pentru ca aceștia să își poată valorifica creanțele în cât mai mare măsură și cât mai operativ.

24.În literatura juridică de specialitate (a se vedea S.D. Cărpenaru, M.A. Hotca, V. Nemeș, Codul insolvenței comentat, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2017) s-a subliniat că administratorului judiciar îi revine obligația, alături de celelalte organe care aplică procedura, să asigure efectuarea cu celeritate a operațiunilor prevăzute de lege, precum și realizarea, în condițiile legii, a drepturilor și a obligațiilor celorlalți participanți la aceste operațiuni. Aceasta deoarece, în actuala reglementare, i se conferă o multitudine de atribuții care în vechile reglementări aparțineau judecătorului-sindic. Prin cadrul legal în materie se stabilesc competențe exclusive în cadrul procedurii insolvenței, iar, în raport cu scopul procedurii de insolvență și în conformitate cu principiile acestei proceduri, legiuitorul a recunoscut, în funcție de interesul urmărit, legitimarea procesuală fiecărui creditor sau creditorilor prin organele colective de reprezentare a intereselor acestora. Procedura insolvenței nu garantează însă recuperarea integrală a creanțelor aparținând tuturor creditorilor, scopul insolvenței fiind instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.

25.De altfel, în jurisprudența sa, exemplu fiind Decizia nr. 787 din 3 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 14 februarie 2020, Curtea a subliniat faptul că statele au o anumită marjă de apreciere cu privire la adoptarea legilor pe care le consideră necesare pentru reglementarea procedurilor insolvenței, cărora se circumscriu și prevederile criticate în prezenta cauză, prin care se instituie procedurile și subiecții ce pot solicita înlocuirea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar.

26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cabinetul Individual de Insolvență Șut Lorica Ileana, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Societatea Meteorit Trans - S.R.L. din Bistrița, în Dosarul nr. 1.052/112/2018 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 noiembrie 2022.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora