Decizie nr. 743 din 16 decembrie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare, şi a celor ale art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ionuţ Sebastian Vişan în Dosarul nr. 5.559/121/2011* al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 601D/2014.

2.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a instanţei de contencios constituţional.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4.Prin Încheierea din 12 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 5.559/121/2011*, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare, şi cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ionuţ Sebastian Vişan într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, cu privire la critica referitoare la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010, autorul acesteia susţine că acest act normativ contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6), care reglementează modalitatea de adoptare a ordonanţelor de urgenţă şi limitele delegării legislative, deoarece, având în vedere domeniul vizat, şi anume instituţii fundamentale ale statului, nu se putea reglementa decât prin lege organică.

6.De asemenea, apreciază că sunt încălcate şi dispoziţiile constituţionale ale art. 120, 121 şi 122, care consacră "principiile de bază ale administraţiei publice, autonomia locală administrativ-organizatorică şi financiară, respectiv dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor locale de a rezolva şi gestiona, în nume propriu şi sub responsabilitatea lor, ca autorităţi alese, treburile publice, în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea numărului de posturi necesar, pentru a asigura o gestiune eficientă şi a răspunde nevoilor cetăţenilor."

7.În ceea ce priveşte critica referitoare la prevederile art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că acest text contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât prin "stabilirea unui cuantum mare se îngrădeşte dreptul de a recuza completul învestit cu soluţionarea dosarului."

8.Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, instanţa de judecată apreciază că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010 nu contravin normelor constituţionale invocate, iar în ceea ce priveşte reglementarea legală criticată din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, apreciază că "taxa de timbru stabilită reflectă un echilibru just care trebuie să existe între interesul părţilor şi necesitatea asigurării unei bune administrări a justiţiei."

9.În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

10.Avocatul Poporului, invocând jurisprudenţa în materie a instanţei de contencios constituţional, concretizată, de exemplu, prin deciziile nr. 1.105/2010, nr. 97/2012 şi nr. 32/2014, consideră că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010 şi cele ale art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituţionale.

11.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12.Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare, ordonanţă de urgenţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 2 iulie 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 13/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 14 martie 2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Curtea reţine, de asemenea, că reprezintă obiect al excepţiei de neconstituţionalitate şi prevederile art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora "Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel:

a)cereri de recuzare în materie civilă - pentru fiecare participant la proces-pentru care se solicită recuzarea - 100 lei;".

14.În susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor legale criticate, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 115 alin. (4) şi (6) referitor la delegarea legislativă, art. 120 care consacră principiile de bază ale administraţiei publice locale, art. 121 referitor la autorităţile comunale şi orăşeneşti şi celor ale art. 122 privind consiliul judeţean.

15.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, referitor la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010, Curtea constată că acestea au mai făcut obiect al controlului instanţei de contencios constituţional, care, analizând critici similare celor formulate în prezenta cauză, s-a pronunţat statuând constituţionalitatea acestui act normativ. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2010, Decizia nr. 1.195 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 13 ianuarie 2012, Decizia nr. 1.623 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 3 februarie 2012, Decizia nr. 1.229 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 22 noiembrie 2011, sau Decizia nr. 97 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 24 aprilie 2012.

16.Prin aceste decizii, cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, Curtea a constatat că în nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţă criticate existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată şi urgenţa acesteia sunt justificate de Guvern. Având în vedere jurisprudenţa sa cu privire la art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, Curtea a analizat fiecare dintre aceste motive invocate de Guvern pentru a stabili dacă implicaţiile financiare legate de modificările legislative adoptate, în situaţia dată, se circumscriu situaţiei extraordinare sau unor elemente de oportunitate, şi a constatat că reglementarea criticată nu aduce atingere dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, îndeplinind exigenţele urgenţei şi ale situaţiei extraordinare.

17.De asemenea, referitor la critica privind înfrângerea art. 115 alin. (6) din Constituţie, normă care nu îngăduie să fie adoptate ordonanţe de urgenţă prin care este afectat regimul instituţiilor fundamentale ale statului, pentru a constata aplicabilitatea acestor norme constituţionale în cauza dedusă judecăţii, instanţa constituţională a analizat dacă instituţiile vizate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010 reprezintă instituţii fundamentale ale statului, pe de o parte, şi dacă modificările operate prin noua reglementare afectează regimul acestor instituţii.

18.Astfel, în ceea ce priveşte primul aspect, prin deciziile mai sus amintite, Curtea a apreciat că natura autorităţilor administraţiei publice locale (consiliile locale, primarii şi consiliile judeţene) de instituţii fundamentale ale statului este deopotrivă subliniată de statutul constituţional al acestora, consacrat de art. 120-122 referitoare la Administraţia publică locală, precum şi de organizarea şi funcţionarea lor, adică regimul lor juridic, care se reglementează, potrivit art. 73 alin. (3) lit. o) din Constituţie, prin lege organică.

19.Referitor la cel de-al doilea aspect, Curtea a observat că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, "Prezenta lege reglementează regimul general al autonomiei locale, precum şi organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale", stabilind în art. 2 alin. (1) al aceluiaşi act normativ, că "Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi al consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit." Or, din analiza întregului conţinut al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010, Curtea nu a putut reţine că acest act normativ aduce vreo modificare Legii nr. 15/2001, neafectând în niciun sens, fie el pozitiv sau negativ, regimul autorităţilor publice locale, reprezentate de consilii locale, primari sau consilii judeţene. Curtea a observat că modificările operate se limitează la modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi la stabilirea unor măsuri financiare de natură a spori disciplina financiară, predictibilitatea şi transparenţa execuţiei bugetare la nivelul unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, cu impact direct asupra arieratelor înregistrate ca urmare a managementului financiar imprudent şi a cheltuielilor bugetare la nivelul unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale.

20.În acest context, Curtea a statuat că reglementarea legală criticată nu aduce atingere dispoziţiilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, aceasta îndeplinind exigenţele urgenţei şi ale situaţiei extraordinare, precum şi exigenţele referitoare la interdicţia legiferării în domeniul regimului instituţiilor fundamentale ale statului prin ordonanţă de urgenţă.

21.Totodată, prin deciziile menţionate, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 120-122 din Constituţie "se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu. Aşa fiind, principiul autonomiei locale nu exclude obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a respecta normele cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul ţării, recunoscând existenţa unor interese locale specifice, distincte, dar care nu sunt în contradicţie cu interesele naţionale, în acest sens fiind dispoziţiile art. 121 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora «Consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe», dispoziţiile constituţionale ale art. 137 alin. (1), referitoare la formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale autorităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice, precum şi dispoziţiile art. 138 alin. (4) din Constituţie, care stabilesc că «Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii»".

22.În aceste condiţii, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010 respectă şi exigenţele constituţionale consacrate de dispoziţiile art. 120-122 referitoare la principiul autonomiei locale.

23.Cu privire la critica referitoare la art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, raportată la dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea constată că şi aceste prevederi legale au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 508 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 6 februarie 2014, Decizia nr. 32 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2014, Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014, sau Decizia nr. 573 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 5 decembrie 2014, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că aceste prevederi legale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

24.Prin aceste decizii, Curtea a statuat, în esenţă, că "accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcţia de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecinţă, legiuitorul este îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părţile aflate în litigiu." Curtea a reţinut, de asemenea, că art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice", a arătat Curtea, plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor.

25.Totodată, Curtea a constatat că nu se poate vorbi despre un cuantum împovărător al taxei judiciare de timbru, fiind unul rezonabil, în cuantum fix de 100 de lei, care nu este de natură a afecta justiţiabilul din punct de vedere financiar, astfel încât nu pot fi reţinute criticile referitoare la restricţionarea accesului la justiţie prin instituirea acestei taxe fixe, datorată de justiţiabil în cazul depunerii unei cereri de recuzare a membrilor completului de judecată, în materie civilă.

26.Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ionuţ Sebastian Vişan în Dosarul nr. 5.559/121/2011* al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare, şi cele ale art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora