referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 57 alin. (3), coroborate cu dispozițiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței
Dosar nr. 1.174/1/2024
| Corina-Alina Corbu | - președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Marian Budă | - președintele delegat al Secției a II-a civile |
| Carmen Elena Popoiag | - președintele Secției I civile |
| Elena-Diana Tămagă | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Eleni Cristina Marcu | - președintele Secției penale |
| Iulia Manuela Cîrnu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Roxana Popa | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Minodora Condoiu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Cosmin Horia Mihăianu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Valentina Vrabie | - judecător la Secția a II-a civilă |
| George Bogdan Florescu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Petronela Iulia Nițu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Diana Manole | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Carmen Sandu-Necula | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Adina Oana Surdu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ștefan Ioan Lucaciuc | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Simona Maria Zarafiu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Mihaela Mîneran | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Marcela Marta Iacob | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Irina Alexandra Boldea | - judecător la Secția I civilă |
| Mihaela Glodeanu | - judecător la Secția I civilă |
| Maria Hrudei | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Veronica Dumitrache | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Lavinia Valeria Lefterache | - judecător la Secția penală |
| Lia Savonea | - judecător la Secția penală |
Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii este legal constituit în conformitate cu dispozițiile art. 516 alin. (1) din Codul de procedură civilă raportat la art. 31 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Ileana Peligrad, desemnată pentru această cauză în conformitate cu dispozițiile art. 32 din Regulament.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentat de doamna procuror șef al Secției judiciare Antonia Eleonora Constantin.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de către Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța cu privire la următoarea problemă de drept: „în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar poate fi exercitată doar până la sau în cadrul primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea sau desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, ori aceasta subzistă și ulterior acestui moment, în cazul în care adunarea creditorilor nu a hotărât confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar“.
Magistratul-asistent a învederat că la dosarul cauzei s-au depus raportul întocmit, punctul de vedere din partea Ministerului Public și opinii ale Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, Universității din București, Universității de Drept din Timișoara și ale Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca.
Președintele completului, doamna judecător Corina-Alina Corbu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, a acordat cuvântul reprezentantului procurorului general.
Reprezentantul procurorului general a solicitat admiterea recursului în interesul legii și pronunțarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii în ceea ce privește problema de drept sesizată, arătând că, în interpretarea și aplicarea art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar ori de confirmare a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar stabilit provizoriu de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii și de stabilire a onorariului practicianului în insolvență poate fi exercitată doar până la sau în cadrul primei adunări a creditorilor având ca ordine de zi confirmarea sau desemnarea administratorului sau a lichidatorului judiciar, aceasta fiind și interpretarea Curții Constituționale.
Art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 instituie o ipoteză particulară de aplicare a regulii majorității calificate în ceea ce privește desemnarea/confirmarea practicianului în insolvență, astfel cum această regulă este indicată în alin. (2) al aceluiași articol, iar singura derogare de la prevederile alin. (2) este dată de posibilitatea creditorului majoritar de a-și exercita prerogativa prevăzută de lege, fără concursul celorlalți creditori.
Totodată, s-a arătat că și din analiza comparativă și teleologică reiese că prima adunare a creditorilor, legal convocată, pe a cărei ordine de zi este înscrisă desemnarea/confirmarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, constituie momentullimită până la sau la care creditorul majoritar poate exercita prerogativa prevăzută de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, de a desemna unilateral administratorul judiciar/ lichidatorul judiciar sau de a confirma practicianul în insolvență desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii și de stabilire a onorariului practicianului în insolvență.
Președintele completului, doamna judecător Corina-Alina Corbu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, a constatat următoarele:
Articolul 514 din Codul de procedură civilă prevede astfel:
Pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Sesizarea s-a făcut de către Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța, atașându-se documentația constituită în legătură cu problema de drept ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii.
Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 85/2014:
Art. 57 (...)
(2)În cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, creditorii care dețin mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i și onorariul. În cazul în care onorariul se va achita din fondul constituit potrivit prevederilor art. 39 alin. (4), acesta va fi stabilit pe baza criteriilor prevăzute în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar desemnat provizoriu, stabilindu-i onorariul. În această din urmă situație nu va mai fi necesară confirmarea judecătorului-sindic. Prima ședință a adunării creditorilor va avea în mod obligatoriu pe ordinea de zi atât confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, cât și stabilirea onorariului acestuia.
(3)Creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu și să îi stabilească onorariul.
Într-o primă opinie s-a considerat că prerogativa creditorului majoritar de a confirma/de a desemna un administrator sau lichidator judiciar poate fi exercitată doar până la data primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, indiferent dacă adunarea creditorilor a confirmat/a desemnat administratorul/lichidatorul judiciar. Art. 57 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2014 se referă foarte clar la „prima ședință a adunării creditorilor“ și, drept urmare, prin această sintagmă, intenția legiuitorului a fost de a fixa un termen procedural absolut, care atrage sancțiunea decăderii în caz de nerespectare.
În sprijinul acestei opinii s-a arătat că art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 prevedea că „la recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația“. În noua reglementare, legiuitorul a renunțat la sintagma „ulterior“, limitând momentul în care poate fi confirmat/desemnat administratorul/lichidatorul judiciar. Scopul acestei modificări îl constituie tocmai împrejurarea că termenele sunt prevăzute clar și au ca scop transparentizarea și accelerarea procedurii insolvenței.
Prima ședință a adunării creditorilor [care este convocată în mod obișnuit de administratorul judiciar provizoriu, desemnat de judecătorul-sindic conform art. 45 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014] trebuie să aibă în mod obligatoriu pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar.
Este adevărat că art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 se referă în mod expres la prima ședință a adunării creditorilor, însă această împrejurare trebuie analizată în strânsă legătură cu obligația ca prima ședință să aibă în mod obligatoriu pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar. Prin urmare, „prima ședință“ nu poate fi decât prima ședință legal convocată, ce respectă această condiție obligatorie prevăzută de lege.
Dacă prima adunare a fost convocată în mod legal, însă nu a existat cvorum, se continuă procedura cu practicianul desemnat provizoriu, considerându-se că acesta a fost confirmat în mod tacit.
Au fost avute în vedere și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 540 din 10 noiembrie 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, din perspectiva termenului în interiorul căruia creditorul majoritar poate să își exercite dreptul de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar ori de confirmare a celui provizoriu. În acest sens s-a reținut că, astfel cum reiese din paragraful 22 din decizia anterior menționată, chiar dacă în cuprinsul alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 legiuitorul nu a prevăzut expressis verbis un interval temporal în care creditorul majoritar poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator judiciar în locul celui provizoriu desemnat de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii ori confirmarea acestuia, din interpretarea teleologică a reglementării, urmărind finalitatea normei din perspectiva intenției legiuitorului, este de la sine înțeles faptul că și acesta își va exercita această posibilitate tot în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor.
Drept urmare, ținând seama de cele statuate prin decizia anterior precizată, conform acestei orientări jurisprudențiale, creditorul majoritar trebuie să își exercite posibilitatea de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, iar nu ulterior.
În același sens au fost invocate și considerentele de la pct. 14 din Decizia Curții Constituționale nr. 640/2022, prin care s-a reținut că art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 nu cere o anumită formă a confirmării, astfel că aceasta poate fi expresă, prin depunerea unei cereri în acest sens, dar poate fi și tacită. Confirmarea tacită se realizează atunci când, în ședință, creditorii nu se pronunță cu privire la alegerea unui administrator judiciar, când nu se întrunește adunarea creditorilor sau când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate cu privire la numirea administratorului judiciar.
Este adevărat că la pct. 15 din decizia anterior menționată se arată că s-ar putea desfășura mai multe adunări ale creditorilor, fără să se decidă confirmarea lichidatorului judiciar sau desemnarea altui lichidator judiciar, însă se consideră că aceasta este o inadvertență care apare pentru aceleași motive ca cele expuse mai sus, respectiv modificarea legislativă intervenită, prin eliminarea sintagmei „ulterior“.
În accepțiunea acestei prime orientări jurisprudențiale, din interpretarea sistematică a textelor rezultă că alin. (2) și (3) ale art. 57 din Legea nr. 85/2014 au în vedere administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu, în vreme ce alin. (4) al articolului menționat, care succedă acestora în ordine logică, se referă la un moment ulterior, respectiv la administratorul/lichidatorul judiciar definitiv.
S-a mai arătat că din aceeași interpretare sistematică rezultă că art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 nu instituie o derogare de la regula înlocuirii motivate a administratorului/lichidatorului judiciar de către judecătorul-sindic, ci este o regulă în oglindă față de alin. (2) al aceluiași articol - consecință logică a regulii majorității, care rămâne respectată în ambele alineate, ce conferă creditorului majoritar aceleași drepturi ca și adunării creditorilor, dar nu mai mult decât acesteia, adică desemnarea unui alt administrator/lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori confirmarea administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu.
Adunarea creditorilor poate, cu votul a mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot [art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014], să sesizeze judecătorul-sindic în vederea înlocuirii administratorului/lichidatorului judiciar, iar judecătorul va decide în acest sens numai dacă există motive temeinice.
Dacă totuși creditorul majoritar numește un alt administrator/lichidator judiciar, ulterior adunării creditorilor, iar decizia sa nu este contestată la judecătorul-sindic, potrivit art. 57 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, s-a considerat că o astfel de hotărâre, adoptată fără o atribuție legală în acest sens de către creditorul majoritar, nu îl poate ține pe judecătorul-sindic, acesta nefiind obligat să îl numească pe noul administrator judiciar/lichidator. Dacă este sesizat cu această chestiune, judecătorul-sindic poate cel mult să pună în discuție calificarea acestei hotărâri a creditorului majoritar, în sensul înlocuirii administratorului/lichidatorului judiciar.
În schimb, s-a subliniat că, dacă prima adunare a fost convocată în mod legal, însă nu a existat cvorum, se continuă procedura cu practicianul desemnat provizoriu, considerându-se că acesta a fost confirmat în mod tacit. Ulterior acestui moment, nu se poate dispune decât înlocuirea, în condițiile art. 57 alin. (4) sau (5) din Legea nr. 85/2014.
În sensul acestei opinii au fost înaintate următoarele hotărâri judecătorești:
–Sentința civilă nr. 5.952 din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 7.294/3/2018/a3;
–Sentința civilă nr. 471 din 24 noiembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 4.250/105/2022/a5;
–Decizia civilă nr. 71 din 10 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 5.171/118/2022/a1;
–Sentința civilă nr. 565/F din 18 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 4.584/97/2015/a1;
–Decizia civilă nr. 389 din 20 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 2.965/40/2016/a3.
Într-o a doua opinie s-a considerat că prerogativa creditorului majoritar de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar poate fi exercitată și ulterior primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, în cazul în care adunarea creditorilor nu a confirmat/nu a desemnat administratorul/lichidatorul judiciar, și că art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 nu impune ca reper temporal maxim prima ședință a adunării creditorilor. S-a apreciat că esențial este ca desemnarea să se refere la administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu, până la momentul când acesta a fost confirmat de adunarea creditorilor, considerându-se că nu intervine o decădere a creditorului majoritar din dreptul de a desemna administratorul/lichidatorul judiciar în locul celui provizoriu, numit de judecătorul-sindic.
Cu privire la Decizia Curții Constituționale nr. 540/2022, s-a susținut că aceasta este o decizie de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, și nu de admitere a acesteia. Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în sensul respingerii, prin Decizia nr. 663/2021. Deși în cuprinsul considerentelor de la pct. 22 se face vorbire despre faptul că, în cuprinsul alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014, legiuitorul nu a prevăzut expressis verbis un interval temporal în care creditorul majoritar poate decide desemnarea unui administrator/lichidator judiciar în locul celui provizoriu, Curtea Constituțională a apreciat că, din interpretarea teleologică a reglementării, urmărind finalitatea normei din perspectiva intenției legiuitorului, este de la sine înțeles faptul că acesta își va exercita posibilitatea (de înlocuire) tot în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor. Cu toate acestea, la considerentele de la pct. 18 s-a arătat că „desemnarea administratorului judiciar de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii are caracter provizoriu, deoarece în prima ședință a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin mai mult de 50% din valoarea creanțelor pot alege un alt administrator judiciar“.
Prin soluțiile de speță care susțin această orientare jurisprudențială s-a făcut trimitere și la pct. 19 din aceeași decizie, în care Curtea Constituțională a statuat că: „chiar dacă s-au desfășurat mai multe adunări ale creditorilor, fără a se fi decis confirmarea lichidatorului judiciar sau desemnarea unui alt lichidator judiciar, conform art. 57 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic nu are posibilitatea de a se substitui voinței creditorilor și a decide în locul acestora“.
Din analiza acestor considerente s-a apreciat că însăși Curtea Constituțională recunoaște posibilitatea existenței mai multor adunări ale creditorilor, în care să fie discutată chestiunea confirmării/desemnării administratorului/lichidatorului judiciar. Or, posibilitatea existenței mai multor ședințe ale adunării creditorilor intră în contradicție cu considerentele aceleiași instanțe care, la pct. 15 din Decizia nr. 663/2021, face vorbire de posibilitatea confirmării tacite a administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu, care ar interveni în situația în care creditorii nu se pronunță în ședință cu privire la alegerea unui administrator/lichidator judiciar, când nu se întrunește adunarea creditorilor sau când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate cu privire la numirea administratorului/lichidatorului judiciar. Aceleași considerente se regăsesc la pct. 16 din Decizia Curții Constituționale nr. 540/2022.
S-a reținut că, dacă se ia în calcul confirmarea tacită, deși creditorul majoritar nu a exprimat niciun punct de vedere în prima ședință a adunării creditorilor, nu se mai poate vorbi despre faptul că administratorul/lichidatorul judiciar poate fi confirmat sau desemnat, conform art. 57 din Legea nr. 85/2014, în prima ședință sau în cele ulterioare.
De asemenea, ipoteza confirmării tacite în situația neîntrunirii valabile a adunării creditorilor vine în contradicție flagrantă cu art. 49 din Legea nr. 85/2014, care prevede expres că „(...) ședințele adunării creditorilor au loc în prezența titularilor de creanțe însumând cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil manifestat expres al titularilor majorității, prin valoare, a creanțelor prezente cu drept de vot“.
În ceea ce privește intervenirea tacitei confirmări a administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu, în condițiile în care dispozițiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 instituie condiția specială de cvorum și vot pentru confirmarea sau desemnarea unui nou administrator/lichidator judiciar - mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot, s-a susținut că nu s-ar putea reține existența unei astfel de confirmări tacite nici în situația în care în cadrul primei adunări ar fi fost prezenți creditori însumând majoritatea specială instituită, aceștia manifestând însă pasivitate în privința confirmării/desemnării administratorului/lichidatorului judiciar, și nici în situația în care s-a constatat nelegala întrunire a adunării creditorilor.
S-a argumentat că, prin parcurgerea întregului text al alin. (2) din art. 57 din Legea nr. 85/2014, se constată că legea introduce o cerință specială de majoritate pentru adoptarea de către creditori a hotărârii cu privire la acest punct de pe ordinea de zi, în sensul că impune un cvorum special și o majoritate specială, de peste 50% din totalul creanțelor înscrise la masa credală, și pentru confirmarea administratorului/lichidatorului desemnat provizoriu de judecătorul-sindic, dar și pentru desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.
În practică pot apărea situații în care creditorii nu reușesc să întrunească acest procent necesar pentru tranșarea problemei și, astfel, se păstrează administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu dincolo de momentul primei adunări, respectiv până la întrunirea acestui procent într-o ședință ulterioară, cu problematica în speță trecută pe ordinea de zi.
Astfel, dacă în prima ședință a adunării creditorilor, legal convocată, nu s-a desemnat un administrator/lichidator judiciar definitiv în locul celui provizoriu, procedura insolvenței va continua cu administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu, care își va păstra această poziție până la sfârșitul procedurii, în lipsa înlocuirii sale conform art. 57 din Legea nr. 85/2014, fără a exista posibilitatea „confirmării tacite“. Aceasta deoarece confirmarea administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu înseamnă că acesta devine definitiv și nu mai poate fi înlocuit de creditorul majoritar conform art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, ci poate fi înlocuit doar pentru motive temeinice, în condițiile art. 57 alin. (4) din același act normativ.
În schimb, lipsa confirmării administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu sau lipsa înlocuirii acestuia de către adunarea creditorilor în prima ședință având această ordine de zi conduce la posibilitatea creditorului majoritar de a confirma sau de a înlocui administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu și după momentul primei adunări a creditorilor.
S-a argumentat că, spre deosebire de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, ce face vorbire despre posibilitatea creditorilor care dețin mai mult de 50% de a desemna un alt administrator/lichidator judiciar în locul celui provizoriu, în prima ședință a adunării creditorilor, alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 prevede că: „creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu și să îi stabilească onorariul“, fără să stabilească un moment temporal.
În concluzie, în viziunea acestei orientări jurisprudențiale, dacă în prima ședință a adunării creditorilor nu s-a luat nicio hotărâre privind confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu, creditorul majoritar poate decide desemnarea unui alt practician în insolvență, atâta vreme cât nu a fost desemnat un administrator/lichidator judiciar în locul celui provizoriu, chiar dacă manifestarea sa de voință este făcută ulterior primei ședințe a adunării creditorilor.
Pe de altă parte, în lipsa unei contestații formulate de creditori împotriva deciziei de desemnare a noului administrator/lichidator judiciar, judecătorul-sindic va numi administratorul/lichidatorul judiciar desemnat, fără a putea să analizeze, din oficiu, eventuale motive de nelegalitate ale respectivei decizii adoptate de creditorul majoritar - argumente între care se regăsește, în mod evident, și cel vizând eventuala desemnare realizată ulterior momentului ținerii primei adunări a creditorilor, doar aceștia din urmă putând invoca astfel de vicii, nu și judecătorul-sindic.
Consecința necontestării de către creditori a deciziei adoptate de creditorul majoritar în condițiile art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 este prevăzută de legiuitor în alin. (7) al aceluiași articol, care prevede că, dacă în termenul stabilit la alin. (6), decizia creditorului ce deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor nu este contestată, judecătorul-sindic, prin încheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditorul ce deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor, dacă acesta îndeplinește condițiile cerute de lege, dispunând, totodată, încetarea atribuțiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin încheierea sau, după caz, sentința de deschidere a procedurii.
Astfel, sintagma prevăzută în cuprinsul alin. (7) - dacă acesta (noul administrator/lichidator judiciar) îndeplinește condițiile cerute de lege - are în vedere condițiile extrinseci procedurii, ce vizează exclusiv îndeplinirea de către practicianul în insolvență a condițiilor legale necesare exercitării acestei activități, astfel cum sunt reglementate prin Statutul profesiei de practician în insolvență, și nu eventuale nelegalități legate de desfășurarea procedurii insolvenței, ce pot fi invocate (astfel cum s-a precizat anterior) exclusiv de către creditorii direct interesați.
Nu în ultimul rând, s-a subliniat că limitarea realizată de legiuitor, ce a conferit, prin prevederile art. 57 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, calitate procesuală și interes exclusiv creditorilor în contestarea deciziei creditorului majoritar, nu și administratorului/ lichidatorului judiciar provizoriu, numit prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței, este justificată prin aceea că acesta din urmă nu acționează în interes personal, ci în interesul bunei desfășurări a procedurii insolvenței, deopotrivă al debitorului și al creditorilor.
În sensul acestei opinii au fost înaintate următoarele hotărâri judecătorești:
–Decizia civilă nr. 112/2023 din 9 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 3.914/118/2022/a2;
–Decizia civilă nr. 525 din 13 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 1.246/105/2019/a2;
–Decizia civilă nr. 46 din 9 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 618/110/2020/a1;
–Decizia civilă nr. 676/Ap din 12 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 2.874/62/2022/a3;
–Decizia civilă nr. 1.522 din 3 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 233/1.285/2015/a2.
Punctul de vedere exprimat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța este în sensul că, în lipsa unei prevederi contrare, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar poate fi exercitată și ulterior primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea sau desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, în cazul în care adunarea creditorilor nu a hotărât confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.
Prin memoriul înaintat s-a arătat că, în interpretarea și aplicarea art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar ori de confirmare a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar stabilit provizoriu de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii și de stabilire a onorariului practicianului în insolvență poate fi exercitată doar până la sau în cadrul primei adunări a creditorilor având ca ordine de zi confirmarea sau desemnarea administratorului sau a lichidatorului judiciar.
Astfel, în actuala reglementare, legiuitorul a prevăzut obligativitatea introducerii pe ordinea de zi a primei ședințe a adunării creditorilor și a unui punct referitor la confirmarea/ desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar și la stabilirea onorariului acestuia, în scopul înlăturării posibilității ca, prin neintroducerea pe ordinea de zi a acestor chestiuni, provizoratul celui desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii să se mențină nepermis de mult.
Neexercitarea dreptului prevăzut de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 până la sau la prima adunare a creditorilor legal convocată, potrivit dispozițiilor art. 48 alin. (1) din aceeași lege, având ordinea de zi menționată în art. 57 alin. (2) teza finală, este sancționată cu decăderea creditorului majoritar din dreptul prevăzut de art. 57 alin. (3), iar administratorul judiciar/lichidatorul judiciar desemnat în mod provizoriu va administra procedura cu caracter definitiv, confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar nemaiputând avea loc ulterior, așa cum permiteau dispozițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
Ca urmare a lipsei unei cerințe de formă a confirmării administratorului judiciar, se consideră că este valabilă și confirmarea tacită a acestuia; pentru a se putea reține efectul confirmării tacite, este necesar ca adunarea creditorilor să fie legal constituită, fiind evident că poate fi considerată drept primă adunare a creditorilor doar aceea pentru care sunt întrunite toate condițiile prealabile necesare adoptării unei decizii legale, în condițiile art. 48 alin. (1) și art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.
Chiar dacă este convocată cu respectarea termenului prevăzut de art. 48 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, pentru a fi conformă dispozițiilor art. 57 alin. (2) din același act normativ, în plus, este necesară îndeplinirea și a următoarelor condiții: pe ordinea de zi trebuie să figureze atât opțiunea confirmării administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, cât și opțiunea desemnării unui alt administrator/lichidator judiciar; să se poată lua în mod legal o decizie, în condițiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, de creditorii ce dețin mai mult de 50% din valoarea creanțelor cu drept de vot.
Potrivit art. 57 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, creditorii pot contesta hotărârea luată în cadrul adunării creditorilor sau decizia creditorului majoritar la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, în termen de 5 zile de la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvență; nelegala convocare a adunării creditorilor constituie un motiv de nelegalitate ce poate fi invocat în contestația creditorilor.
S-a apreciat că atât timp cât prima ședință a adunării creditorilor a avut loc în condiții legale și pe ordinea de zi s-au regăsit atât confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, cât și stabilirea onorariului acestuia, a încetat starea de provizorat a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, desemnat inițial prin hotărârea de deschidere a procedurii.
Pe de altă parte, judecătorul-sindic intervine doar în cazul desemnării de către creditorul/creditorii majoritar/majoritari a unui alt administrator judiciar/lichidator judiciar, tocmai pentru că legiuitorul a urmărit dinamizarea procedurii prin confirmarea, chiar și tacită, a administratorului/lichidatorului judiciar numit provizoriu.
În sprijinul primei orientări jurisprudențiale și-a exprimat opinia Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași - Facultatea de Drept, iar în susținerea celei de-a doua orientări jurisprudențiale și-au exprimat opinia Universitatea București - Facultatea de Drept, Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca - Departamentul de drept privat al Facultății de Drept și Universitatea de Vest din Timișoara - Facultatea de Drept.
Astfel, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași - Facultatea de Drept a opinat în sensul că noul administrator/lichidator judiciar poate fi numit, în condițiile art. 57 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2014, numai la data primei adunări a creditorilor, legal convocată și având pe ordinea de zi acest punct, ulterior acestui moment putându-se dispune doar înlocuirea, în condițiile art. 57 alin. (4) sau (5) din actul normativ anterior menționat.
În motivare s-a susținut că dreptul creditoarei de a impune sau de a alege un practician în insolvență este limitat în timp până la momentul la care adunarea creditorilor ia o hotărâre privind desemnarea unui administrator judiciar al procedurii. Depășirea acestui moment al procedurii din motive subiective, ce țin de organizarea internă a instituției creditoare, conduce la pierderea dreptului procesual de a impune un practician în insolvență, iar înlocuirea acestuia mai poate fi dispusă numai prin hotărârea judecătorului-sindic și doar în condițiile existenței unor „motive temeinice“, la care se referă art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.
Atâta vreme cât creditorul interesat nu a atacat hotărârea adunării creditorilor prin care a fost confirmat administratorul judiciar desemnat provizoriu prin decizia de deschidere a procedurii, în condițiile art. 57 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, tribunalul de faliment va confirma administratorul judiciar propus de creditori, acesta îndeplinind toate condițiile prevăzute de lege și neregăsindu-se în vreun caz de incompatibilitate; totodată, după momentul confirmării practicianului, creditorul majoritar nu mai are dreptul să își impună voința în cadrul procedurii de desemnare a practicianului în insolvență, ci poate, cel mult, în temeiul alin. (4) al art. 57 din Legea nr. 85/2014, să solicite judecătorului-sindic înlocuirea administratorului judiciar/ lichidatorului judiciar, însă doar pentru motive temeinice; de altfel, alegerea unui nou administrator judiciar de către creditori nu este obligatorie, aceasta întrucât norma legală folosește expresia „pot decide“.
Potrivit tezei finale a alin. (2) al art. 57 din Legea nr. 85/2014, creditorii pot confirma administratorul judiciar desemnat provizoriu prin sentința de declanșare a procedurii. Textul nu cere și o anumită formă a confirmării, de unde rezultă că aceasta poate fi expresă, prin depunerea unei cereri în acest sens, dar poate fi și tacită.
Confirmarea tacită se realizează atunci când, în ședință, creditorii nu se pronunță cu privire la alegerea unui administrator judiciar, când nu se întrunește adunarea creditorilor sau când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate cu privire la numirea administratorului judiciar, chiar dacă acum legea prevede obligativitatea includerii pe ordinea de zi a primei ședințe a creditorilor a aspectelor privind confirmarea/desemnarea administratorului judiciar și stabilirea onorariului acestuia.
Alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 întărește caracterul provizoriu al administratorului judiciar desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței și stabilește o procedură extrem de simplă pentru înlocuirea acestuia de către creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor. În tăcerea legii, nu are importanță natura sau izvorul creanțelor pentru a conferi creditorului legitimare în schimbarea administratorului judiciar. De asemenea, nu este nevoie de consultarea celorlalți creditori pentru înlocuirea practicianului în insolvență în acest stadiu al procedurii. Practic, creditorul majoritar are toate prerogativele adunării creditorilor în privința desemnării/confirmării administratorului judiciar provizoriu, stabilindu-i, totodată, și onorariul.
Pe de altă parte, Universitatea București - Facultatea de Drept, prin punctul de vedere înaintat, a arătat că prerogativa instituită de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 în beneficiul creditorului majoritar, de desemnare a administratorului/ lichidatorului judiciar, poate fi exercitată și ulterior primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea sau desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, în cazul în care adunarea creditorilor nu a hotărât confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.
Astfel, prevederea legală ce formează obiectul concret al recursului în interesul legii instituie regula conform căreia, în ipoteza în care există un creditor care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor, acesta este îndreptățit să desemneze un administrator/lichidator judiciar în locul administratorului/lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu și să îi stabilească onorariul, fără consultarea adunării creditorilor. Rațiunea prevederii legale constă în aceea că, din perspectiva cuantumului creanței, creditorul respectiv va influența în mod decisiv hotărârea ce s-ar adopta în cadrul adunării creditorilor, opțiunea celorlalți neavând nicio influență asupra rezultatului votului. Drept urmare, legiuitorul a apreciat rezonabil să acorde creditorului care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor dreptul de a confirma/de a desemna administratorul/ lichidatorul judiciar și de a-i stabili onorariul, în afara cadrului formal al adunării creditorilor.
Dispoziția legală prezintă, astfel, un dublu avantaj: pe de o parte, nu este nevoie de o adunare a creditorilor, convocată legal, având pe ordinea de zi punctele respective, iar, pe de altă parte, creditorul majoritar poate dispune imediat, fără să fie nevoit să aștepte convocarea primei adunări a creditorilor.
Pe cale de consecință, în ipoteza în care, din considerentele cele mai diverse, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor nu emite o decizie referitoare la confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar și stabilirea onorariului acestuia nici anterior primei adunări a creditorilor, dar nici în cadrul acesteia, nu se poate considera că ar interveni decăderea din dreptul de a dispune, ulterior, cu privire la chestiunile respective.
În acest sens se impune coroborarea alin. (3) cu alin. (2) al art. 57 din Legea nr. 85/2014, din interpretarea cărora rezultă, pe de o parte, obligația administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu ca, în cadrul primei adunări a creditorilor, să insereze pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/ lichidatorului judiciar, precum și stabilirea onorariului acestuia, iar, pe de altă parte, prerogativa creditorilor care dețin mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot de a decide confirmarea administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu sau desemnarea unui alt administrator/lichidator judiciar, fiind în egală măsură necesar ca, în ipoteza exprimării votului într-un sens sau altul, să se pronunțe și asupra onorariului acestuia.
Așadar, votul asupra confirmării/desemnării administratorului/lichidatorului judiciar și stabilirii onorariului acestuia, în cadrul primei adunări a creditorilor, este facultativ, fiind relevante în acest sens sintagmele întrebuințate de legiuitor „pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i onorariul“, respectiv „pot decide să confirme administratorul judiciar desemnat provizoriu, stabilindu-i onorariul“.
S-a apreciat că nu poate fi primită opinia potrivit căreia, dacă prima adunare a fost convocată în mod legal, însă nu a existat cvorum, se continuă procedura cu practicianul desemnat provizoriu, considerându-se că acesta a fost confirmat în mod tacit, ulterior neputându-se dispune decât înlocuirea acestuia, în condițiile art. 57 alin. (4) sau (5) din Legea nr. 85/2014. Aceasta deoarece textul dispoziției analizate, anume art. 57 alin. (2) din același act normativ, nu permite o astfel de interpretare, instituind o posibilitate, și nu o obligație de a decide asupra confirmării administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu sau a desemnării unui alt practician în insolvență. Pe de altă parte, ipoteza unei confirmări tacite a administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu, care ulterior nu poate fi înlocuit decât de judecătorul-sindic, exclusiv pentru motive bine justificate, ar echivala cu decăderea creditorului/creditorilor care dețin mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot din dreptul de a confirma administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu sau de a desemna un altul, stabilindu-i totodată și onorariul. Or, decăderile din drepturile prevăzute de lege trebuie să fie reglementate în mod expres, neputând fi deduse pe cale de interpretare.
Concluzionând, s-a reținut că, în ipoteza în care prima adunare a creditorilor a fost convocată în mod legal, însă nu s-a luat o decizie în ceea ce privește confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar și stabilirea onorariului acestuia, administratorul/lichidatorul judiciar desemnat provizoriu va continua exercitarea atribuțiilor instituite de lege în sarcina sa, în această calitate, fără a se putea considera că mandatul acestuia și onorariul aferent au fost confirmate în mod tacit.
Tot astfel, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca - Departamentul de drept privat al Facultății de Drept, cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii, a apreciat că nu se impune un reper temporal maxim prin prima ședință a adunării creditorilor.
În susținere s-a arătat că prerogativa creditorului majoritar se exercită prioritar, așa cum statuează textul de lege, „fără consultarea adunării creditorilor“, deci în afara oricărui cadru legal numit adunare a creditorilor. În opinia autorului opiniei înaintate, adunarea creditorilor și creditorul majoritar sunt două situații echipolente, în funcție de specificul procedurii, care funcționează alternativ, și nicidecum cumulativ.
Așadar, dacă există un creditor majoritar, acesta nu este ținut de exercitarea deciziei sale cu privire la confirmarea/numirea practicianului în insolvență definitiv într-un cadru formal de genul adunării creditorilor [alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014]; dacă există un creditor majoritar, dar s-a convocat „prima adunare“, iar în cadrul acesteia votează creditorul majoritar, termenul i se aplică implicit, pentru că el este parte din adunare, votând democratic în cadrul acesteia.
Partea a doua a întrebării „ori aceasta subzistă și ulterior acestui moment, în cazul în care adunarea creditorilor nu a hotărât confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar“ valorifică exclusiv ipoteza (marginală) în care creditorul majoritar face parte din adunare, în pofida faptului că el beneficiază de un text special în care el este propria sa adunare și își este suficient sie însuși, putând să adopte decizii (unilateral) și nu să voteze. Dacă măcar un punct de pe ordinea de zi nu a fost votat (rezolvat), are vocație să se aplice alin. (14), iar, conform acestuia, „prima adunare“ se reiterează ori de câte ori este nevoie.
Așadar, prerogativa creditorului majoritar de confirmare/desemnare a practicianului în insolvență definitiv se poate exercita individual (unilateral), prin adoptarea deciziei în termenele prevăzute de lege pentru adunările creditorilor, sau colectiv, în cadrul adunărilor creditorilor, conform procedurilor și calendarului acestora. În cazurile în care creditorul majoritar nu a decis în termenul stabilit sau practicianul în insolvență definitiv a respins propunerea de onorariu ori adunarea creditorilor nu a hotărât numirea/onorariul practicianului în insolvență definitiv, exercitarea prerogativelor acestor entități poate și trebuie să fie realizată, în conformitate cu prevederile legale, până la obținerea rezultatului scontat - confirmarea/numirea unui practician în insolvență definitiv și a onorariului acestuia.
Totodată, din analiza întreprinsă asupra evoluției cadrului legislativ, „prima ședință a adunării“ sau „prima adunare“ nu a însemnat niciodată ad litteram prima ședință în mod cronologic, fiind de ordinul evidenței că judecătorul-sindic poate desemna, în cel puțin patru ipoteze, practicieni în insolvență provizorii - la început, prin hotărârea de deschidere a procedurii; în orice stadiu al procedurii, înlocuindu-l pentru motive temeinice pe practicianul în insolvență existent [art. 57 alin. (4)]; în orice moment al procedurii, pentru motive bine justificate, judecătorul-sindic îl poate înlocui pe practicianul în insolvență definitiv care solicită acest lucru [art. 57 alin. (5)]; în ipoteza descrisă de art. 57 alin. (14), judecătorul-sindic poate fi solicitat să numească un practician în insolvență provizoriu. În toate aceste ipoteze, provizoratul practicianului în insolvență numit de judecătorul-sindic poate dura până la prima adunare a creditorilor (care, în economia acelui dosar, poate fi a „n“-a adunare). Mai mult, în afară de prima, celelalte ipoteze sunt redundante, putând să se întâmple de mai multe ori în cadrul unui dosar.
Prin urmare, practic, niciodată legiuitorul nu a înțeles prin „prima adunare“ chiar „prima adunare“, ci o adunare care are o anumită funcție (cu o ordine de zi obligatorie, confirmarea/numirea practicianului în insolvență și a onorariului acestuia), indiferent de câte ori, într-o procedură, o asemenea „primă adunare“ trebuie să fie convocată.
De asemenea, prin opinia exprimată, Universitatea de Vest din Timișoara - Facultatea de Drept a apreciat că prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar poate fi exercitată și ulterior primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, în cazul în care adunarea creditorilor nu a confirmat/nu a desemnat administratorul/lichidatorul judiciar, însă numai până la confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar în mod definitiv.
În sprijinul acestui punct de vedere s-a susținut că nu este vorba despre un termen de decădere, legiuitorul, având în vedere importanța rolului practicianului în insolvență în procedurile de insolvență, stabilind că prima adunare a creditorilor trebuie să aibă în mod obligatoriu pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar; art. 57 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2014 prevăd un drept al creditorilor („pot decide“, „poate decide“), astfel că, în cazul nerespectării, nu intervine nici decăderea din dreptul de a desemna un alt administrator/lichidator judiciar și nici confirmarea tacită a celui desemnat provizoriu, consecința nerespectării acestui termen fiind aceea că administratorul/lichidatorul judiciar confirmat/desemnat intervine în procedură mai târziu.
Conform acestei opinii, renunțarea la sintagma „ulterior“ a avut în vedere posibila interpretare a legii în sensul că creditorul majoritar poate în orice moment al procedurii să decidă desemnarea unui alt administrator/lichidator judiciar, chiar dacă adunarea creditorilor ar fi decis deja desemnarea acestuia în cauză, și nu limitarea momentului în care poate fi confirmat/desemnat administratorul/lichidatorul judiciar.
În sprijinul acestei concluzii s-a făcut trimitere atât la prevederile art. 57 alin. (14) din Legea nr. 85/2014, care prevăd un lanț de posibile adunări ulterioare ale creditorilor, în caz de neînțelegeri între practicianul în insolvență și creditori în privința onorariului acestuia, cât și la concluziile întâlnirii președinților secțiilor specializate (foste comerciale) din cadrul curților de apel, în materia litigiilor cu profesioniști și insolvenței, care a avut loc la Sinaia, în perioada 13-14 iunie 2016, și ale întâlnirii președinților secțiilor specializate (foste comerciale) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, desfășurată la București, între 16-17 octombrie 2023.
Prin Decizia nr. 663/2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.254 din 30 decembrie 2021, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 57 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2014, reținând, la pct. 15 și 17, următoarele:
Curtea observă că, potrivit art. 57 alin. (2) teza finală din Legea nr. 85/2014, creditorii pot confirma administratorul judiciar desemnat provizoriu prin sentința de declanșare a procedurii. Textul de lege nu cere o anumită formă a confirmării, astfel că aceasta poate fi expresă, prin depunerea unei cereri confirmative în acest sens, dar poate fi și tacită. Confirmarea tacită se realizează atunci când, în ședință, creditorii nu se pronunță cu privire la alegerea unui administrator judiciar, când nu se întrunește adunarea creditorilor sau când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate cu privire la numirea administratorului judiciar, chiar dacă legea în vigoare prevede obligativitatea includerii pe ordinea de zi a primei ședințe a creditorilor a aspectelor privind confirmarea/desemnarea administratorului judiciar și stabilirea onorariului acestuia. Creditorii pot negocia inclusiv remunerația administratorului judiciar, dar numai când aceasta urmează să fie suportată din averea debitorului. În situația în care onorariul administratorului judiciar urmează să fie achitat din fondul de lichidare, acesta va fi stabilit de către judecătorul-sindic. Prin urmare, și în această ultimă ipoteză creditorii pot negocia toate aspectele legate de administratorul judiciar, mai puțin remunerația. (...)
De remarcat că prin art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 legiuitorul întărește caracterul provizoriu al administratorului judiciar desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței și stabilește o procedură extrem de simplă pentru înlocuirea acestuia de către creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor. În tăcerea legii, nu are importanță natura sau izvorul creanțelor pentru a conferi creditorului majoritar legitimare în schimbarea administratorului judiciar. De asemenea, nu este nevoie de consultarea celorlalți creditori pentru înlocuirea administratorului judiciar în acest stadiu al procedurii. Practic, creditorul majoritar are toate prerogativele adunării creditorilor în privința desemnării/confirmării administratorului judiciar provizoriu, stabilindu-i totodată și onorariul. Această normă reglementează posibilitatea înlocuirii administratorului judiciar pe întreg parcursul procedurii, după ce acesta a fost, prin ipoteză, desemnat/confirmat de către adunarea creditorilor sau, după caz, de către creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor. De remarcat diferențele existente, ca moment temporal, în ceea ce privește înlocuirea administratorului judiciar, și anume, în timp ce art. 57 alin. (2) coroborat cu alin. (3) din Legea nr. 85/2014 are în vedere «prima ședință a adunării creditorilor», art. 57 alin. (4) din același act normativ vizează înlocuirea practicianului «în orice stadiu al procedurii
Prin deciziile nr. 540/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 3 februarie 2023, și nr. 640/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2023, s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, pentru următoarele considerente:
(...) potrivit art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, creditorii pot confirma administratorul judiciar desemnat provizoriu prin sentința de declanșare a procedurii. Textul de lege nu cere o anumită formă a confirmării, astfel că aceasta poate fi expresă, prin depunerea unei cereri confirmative în acest sens, dar poate fi și tacită. Confirmarea tacită se realizează atunci când, în ședință, creditorii nu se pronunță cu privire la alegerea unui administrator judiciar, când nu se întrunește adunarea creditorilor sau când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate cu privire la numirea administratorului judiciar, chiar dacă legea în vigoare prevede obligativitatea includerii pe ordinea de zi a primei ședințe a creditorilor a aspectelor privind confirmarea/desemnarea administratorului judiciar și stabilirea onorariului acestuia. (...)“ (paragraful 16 din Decizia nr. 540/2022, paragraful 14 din Decizia nr. 640/2022).
(...) Chiar dacă în cuprinsul alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 legiuitorul nu a prevăzut expressis verbis un interval temporal în care creditorul majoritar poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator judiciar în locul celui provizoriu desemnat de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii ori să îl confirme pe acesta, din interpretarea teleologică a reglementării, urmărind finalitatea normei din perspectiva intenției legiuitorului, este de la sine înțeles faptul că și acesta își va exercita această posibilitate tot în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, astfel cum prevede art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014“ (paragraful 22 din Decizia nr. 540/2022, paragraful 17 din Decizia nr. 640/2022).
În lucrarea Codul insolvenței comentat - Stanciu D. Cărpenaru, Mihai Adrian Hotca, Vasile Nemeș - ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, 2017, pag. 182, s-a apreciat că,
potrivit tezei finale a alin. (2), creditorii pot confirma administratorul judiciar desemnat provizoriu prin sentința de declanșare a procedurii. Textul nu cere și o anumită formă a confirmării, de unde deducem că aceasta poate fi expresă, prin depunerea unei cereri confirmative în acest sens, dar poate fi și tacită.
Confirmarea tacită se realizează atunci când, în ședință, creditorii nu se pronunță cu privire la alegerea unui administrator judiciar, când nu se întrunește adunarea creditorilor și când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate (indiferență) cu privire la numirea administratorului judiciar, chiar dacă acum legea prevede obligativitatea includerii pe ordinea de zi a primei ședințe a creditorilor a aspectelor privind confirmarea/desemnarea administratorului judiciar și stabilirea onorariului acestuia.
Alin. (3) întărește caracterul provizoriu al administratorului judiciar desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței și stabilește o procedură extrem de simplă pentru înlocuirea acestuia de către creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor. În tăcerea legii, nu are importanță natura sau izvorul creanțelor pentru a conferi creditorului legitimare în schimbarea administratorului judiciar. De asemenea, nu este nevoie de consultarea celorlalți creditori pentru înlocuirea practicianului în insolvență în acest stadiu al procedurii. Practic, creditorul majoritar are toate prerogativele adunării creditorilor în privința desemnării/confirmării administratorului judiciar provizoriu, stabilindu-i totodată și onorariul.
Potrivit opiniei exprimate în lucrarea Codul insolvenței comentat - Nicoleta Țăndăreanu, Editura Universul Juridic, 2017, vol. I - art. 1-182, pag. 209-211, „numai în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, adunare care trebuie să aibă obligatoriu pe ordinea de zi această chestiune [art. 57 alin. (2)], creditorii își pot exercita dreptul de a desemna administratorul judiciar definitiv prin confirmarea celui provizoriu sau prin desemnarea altui practician. Apreciem că neexercitarea acestui drept în prima adunare a creditorilor este sancționată cu decăderea. În actuala reglementare, odată intervenită decăderea, dreptul adunării creditorilor de desemnare a unui practician ca administrator judiciar definitiv, prin confirmare sau desemnarea altuia, renaște numai dacă judecătorul-sindic îl înlocuiește pe cel desemnat, pentru motive temeinice, în condițiile art. 57 alin. (4) sau pentru motive bine justificate, în condițiile art. 57 alin. (5), înlocuire care poate să intervină în orice stadiu al procedurii, ocazie cu care judecătorul-sindic desemnează un administrator judiciar provizoriu. În vechea reglementare, acest drept putea fi exercitat și ulterior. Hotărârea de desemnare a unui anumit practician ca administrator judiciar definitiv poate aparține și creditorului majoritar, care deține o creanță împotriva debitorului ce reprezintă cel puțin 50% din valoarea masei credale, fără a fi nevoie să se convoace adunarea creditorilor în acest sens. Soluția este justă, deoarece, oricum, creditorul majoritar ar deține controlul în adunare și ar decide în această problemă. În timp ce adunarea creditorilor are o limită în timp pentru a-și exercita dreptul [prima adunare a creditorilor, care trebuie ținută în termenul prevăzut de art. 100 alin. (1) lit. e)], creditorul majoritar nu are stabilită o limită în timp pentru a-și exercita acest drept. Se va pune problema dacă acesta și-ar putea exercita acest drept oricând pe parcursul procedurii. Logic ar fi, ținând seama de necesitatea stabilității și caracterului unitar al procedurii, ca aceeași limită să se impună și creditorului majoritar, și anume până la data primei ședințe a adunării creditorilor“.
Prin raportul întocmit de judecătorii-raportori desemnați, conform art. 516 alin. (5) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 57 alin. (3), coroborate cu dispozițiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar poate fi exercitată cel mai târziu la data primei ședințe a adunării creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.
Potrivit dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă:
Pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Conform prevederilor art. 515 din Codul de procedură civilă:
Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii.
Textele de lege menționate stabilesc condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiției pentru pronunțarea unei decizii în interesul legii, determinând, în același timp, și limitele analizei instanței în soluționarea acesteia.
Procedând la verificarea legalității învestirii, în acord cu prevederile art. 514 din Codul de procedură civilă, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție a fost legal învestită de Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța, în vederea pronunțării deciziei în interesul legii, colegiile de conducere ale instanțelor făcând parte din categoria subiecților ce pot promova recurs în interesul legii.
Sunt întrunite și condițiile de admisibilitate ce trebuie îndeplinite cumulativ: sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept; această problemă de drept să fi fost dezlegată diferit de instanțele judecătorești; dovada soluționării diferite să se facă prin hotărâri judecătorești definitive; hotărârile judecătorești să fie anexate sesizării.
Problema de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție privește interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, solicitându-se a se stabili, în esență, dacă, în situația în care a avut loc prima adunare a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea/ desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, fără ca adunarea creditorilor să confirme ori să desemneze un administrator sau lichidator judiciar, subzistă, ulterior acestui moment, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar.
Din hotărârile judecătorești anexate memoriului înaintat de Curtea de Apel Constanța rezultă că se identifică practică neunitară la nivelul instanțelor. În acest sens, tribunalele și curțile de apel, în cazuri de speță, au exprimat puncte de vedere diferite, concretizate în hotărâri judecătorești definitive, conturându-se orientările divergente menționate de autorul sesizării, întemeiate pe interpretarea și aplicarea acelorași prevederi legale, ceea ce justifică necesitatea pronunțării unei decizii care să asigure unificarea jurisprudenței.
Astfel, în sensul primei orientări jurisprudențiale, potrivit căreia prerogativa creditorului majoritar de a desemna un administrator/lichidator judiciar poate fi exercitată doar până la data primei adunări a creditorilor având ca ordine de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, au fost depuse 3 hotărâri judecătorești definitive relevante: Decizia civilă nr. 71 din 10 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 5.171/118/2022/a1; Sentința civilă nr. 565/F din 18 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 4.584/97/2015/a1; Decizia civilă nr. 389 din 20 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 2.965/40/2016/a3.
Din cuprinsul acestor hotărâri judecătorești reiese existența situației premisă, respectiv convocarea unei prime adunări a creditorilor, având pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, și neadoptarea unei decizii în acest sens de către creditori, instanțele apreciind nelegală confirmarea/desemnarea unui administrator/lichidator judiciar de către creditorul majoritar, ulterior primei adunări a creditorilor. Nu este pusă în discuție și nici reținută în cuprinsul acestor hotărâri judecătorești nelegalitatea convocării primei adunări a creditorilor.
În sensul celei de-a doua orientări jurisprudențiale, potrivit căreia prerogativa creditorului majoritar de a desemna un administrator/lichidator judiciar poate fi exercitată și ulterior primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, în cazul în care adunarea creditorilor nu a confirmat/desemnat administratorul/lichidatorul judiciar, au fost depuse 3 hotărâri judecătorești definitive relevante: Decizia civilă nr. 112/2023 din 9 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 3.914/118/2022/a2; Decizia civilă nr. 46 din 9 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 618/110/2020/a1; Decizia civilă nr. 1.522 din 3 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 233/1285/2015/a2.
Situația premisă, a convocării unei prime adunări a creditorilor, având pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, fără adoptarea unei decizii în acest sens de către creditori (fie din cauza neîntrunirii cvorumului, fie a prorogării discutării acestui aspect într-o ședință ulterioară), se verifică și în cazul acestor hotărâri judecătorești, instanțele apreciind însă că, ulterior acestui moment, subzistă prerogativa creditorului majoritar de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar. Nici în cuprinsul acestor hotărâri judecătorești nu se consemnează punerea în discuție ori reținerea nelegalității convocării primei adunări a creditorilor.
Din analiza comparativă a celor două seturi de hotărâri judecătorești, anterior menționate, depuse în susținerea orientărilor jurisprudențiale aflate în divergență, reiese că instanțele, pornind de la aceleași circumstanțe relevante, respectiv legala convocare a unei prime adunări a creditorilor, având pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, urmată de neadoptarea unei decizii în acest sens, au apreciat diferit asupra subzistenței, ulterior acestui moment, a prerogativei creditorului majoritar de confirmare/desemnare a lichidatorului judiciar, în temeiul art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.
În ceea ce privește celelalte hotărâri judecătorești anexate memoriului de recurs, și anume Sentința civilă nr. 5.952 din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 7.294/3/2018/a3, Sentința civilă nr. 471 din 24 noiembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 4.250/105/2022/a5, în susținerea primei orientări jurisprundențiale, respectiv Decizia civilă nr. 525 din 13 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 1.246/105/2019/a2, Decizia civilă nr. 676/Ap din 12 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 2.874/62/2022/a3, în susținerea celei de-a doua orientări jurisprudențiale, se constată că acestea nu sunt relevante pentru problematica pusă în discuție, având în vedere că privesc alte aspecte decât cel care face obiectul recursului în interesul legii.
Așadar, întrucât în susținerea fiecărei orientări jurisprudențiale dintre cele aflate în divergență au fost depuse de către autorul sesizării suficiente hotărâri judecătorești definitive, recursul în interesul legii îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 514-515 din Codul de procedură civilă.
Cu titlu prealabil, se reține că textul legal a cărui interpretare se solicită prin mecanismul recursului în interesul legii este reprezentat de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, conform căruia „creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu și să îi stabilească onorariul“.
Prin intermediul sesizării se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să stabilească în ce măsură subzistă prerogativa creditorului majoritar, conferită de textul legal anterior menționat, de a desemna administratorul/lichidatorul judiciar, ulterior primei adunări a creditorilor care a avut pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, în cazul în care adunarea creditorilor nu a confirmat/nu a desemnat administratorul/lichidatorul judiciar.
Întrucât în cadrul sesizării se face vorbire expresă despre limita temporală reprezentată de prima ședință a adunării creditorilor, iar această limită temporală este reglementată de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, reiese că, în economia prezentului recurs în interesul legii, prezintă relevanță și aceste din urmă dispoziții legale, care prevăd următoarele: „În cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, creditorii care dețin mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i și onorariul. În cazul în care onorariul se va achita din fondul constituit potrivit prevederilor art. 39 alin. (4), acesta va fi stabilit pe baza criteriilor prevăzute în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar desemnat provizoriu, stabilindu-i onorariul. În această din urmă situație nu va mai fi necesară confirmarea judecătorului-sindic. Prima ședință a adunării creditorilor va avea în mod obligatoriu pe ordinea de zi atât confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, cât și stabilirea onorariului acestuia.“
Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție este chemată, în esență, să stabilească în ce măsură limita temporală reglementată de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, constând în prima ședință a adunării creditorilor care are pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, este aplicabilă și în cazul prerogativei creditorului majoritar de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar, instituită prin art. 57 alin. (3) din același act normativ. În ipoteza unui răspuns afirmativ, este necesar a se identifica natura juridică a termenului astfel instituit și sancțiunea aplicabilă în cazul nerespectării acestuia.A. Aplicabilitatea limitei temporale reglementate de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, în situația reglementată de alin. (3) al aceluiași text legal
După cum reiese fără echivoc din prevederile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar și lichidatorul judiciar fac parte din categoria organelor care aplică procedura insolvenței, având atribuțiile instituite prin art. 58, respectiv art. 64 din același act normativ. Rolul administratorului/lichidatorului judiciar în procedura insolvenței este deosebit de important, acesta asigurând coordonarea și supravegherea procedurii insolvenței, cu respectarea dispozițiilor legale, în vederea atingerii scopului instituit de art. 2. Ca atare, modalitatea de numire a unui practician în insolvență, în calitate de administrator judiciar, respectiv lichidator judiciar, a fost în mod expres reglementată prin Legea nr. 85/2014.
În acord cu prevederile art. 73, raportat la art. 57 alin. (1) și la art. 45 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic este cel care, prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței, desemnează un administrator/lichidator judiciar provizoriu, care va administra procedura până la confirmarea sa ori desemnarea unui administrator/lichidator judiciar definitiv, în condițiile legii.
Prerogativa confirmării administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu, desemnat de judecătorul-sindic, ori a desemnării unui alt administrator/lichidator judiciar, de data aceasta definitiv, a fost conferită de lege, prin art. 57 alin. (2) și (3), acelor creditori care dețin mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor. Art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 a stipulat însă o limită temporală în acest sens, și anume prima ședință a adunării creditorilor.
În continuare, art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 reglementează posibilitatea înlocuirii administratorului/lichidatorului judiciar, din oficiu sau ca urmare a adoptării unei hotărâri a creditorilor în acest sens, însă doar în cazul existenței unor motive temeinice, iar alin. (5) al aceluiași text legal privește ipoteza înlocuirii administratorului/lichidatorului judiciar, la solicitarea acestuia.
Așadar, legea insolvenței reglementează în mod etapizat modalitățile de numire a administratorului/lichidatorului judiciar. Prima desemnare este una provizorie, care intră în atribuțiile judecătorului-sindic la momentul deschiderii procedurii insolvenței.
Prerogativa definitivării funcției de administrator/lichidator judiciar, fie prin confirmarea celui provizoriu, fie prin desemnarea unui alt practician în insolvență, a fost conferită creditorilor majoritari, ca expresie a recunoașterii interesului patrimonial primordial al acestora în procedură. Ulterior definitivării în funcție, înlocuirea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar se poate dispune doar de către judecătorul-sindic, pentru motive temeinice.
Prin raportare la etapa definitivării în funcția de administrator/lichidator judiciar, se observă că art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 instituie cadrul formal în care poate fi exprimată voința creditorilor majoritari de a confirma sau desemna administratorul/lichidatorul judiciar, textul legal făcând vorbire despre prima ședință a adunării creditorilor care, în mod necesar, va avea pe ordinea de zi atât confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, cât și stabilirea onorariului acestuia. Decizia poate fi adoptată de către creditorii care dețin mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot.
Alin. (3) al acestui text legal reglementează prerogativa creditorului care deține, singur, mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor de a decide, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator/lichidator judiciar ori confirmarea celui numit provizoriu de către judecătorul-sindic.
Rațiunea acestui din urmă text de lege se întrevede în intenția legiuitorului de a simplifica procedura insolvenței și de a asigura celeritatea derulării acesteia, în ipoteza existenței unui creditor care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor. Într-o astfel de situație, exercitarea acestei prerogative în cadrul formal al adunării creditorilor ar fi inutilă, întrucât manifestarea de voință a creditorului majoritar este suficientă pentru confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar. Prin urmare, convocarea unei adunări a creditorilor, instituirea unei ordini de zi și exprimarea votului ar constitui etape ce ar temporiza luarea unei decizii, motiv pentru care legiuitorul a prevăzut că, în situația existenței unui singur creditor care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor, acesta poate adopta o decizie de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar, fără consultarea adunării creditorilor.
Desigur, creditorul majoritar poate alege să nu uzeze de prerogativa ce îi este conferită de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 și să își manifeste voința chiar în cadrul formal al adunării creditorilor, situație în care, deși votul său va fi, fără îndoială, decisiv, confirmarea sau desemnarea administratorului/ lichidatorului judiciar se va realiza prin hotărâre a adunării creditorilor, iar nu prin decizie unilaterală a creditorului majoritar.
Cu toate că art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, spre deosebire de alin. (2) al aceluiași text legal, nu prevede o limită temporală pentru confirmarea/desemnarea de către creditorul majoritar a administratorului/lichidatorului judiciar, interpretarea logică, sistematică și teleologică a dispozițiilor legale conduce la concluzia că limita temporală reprezentată de prima ședință a adunării creditorilor, care are pe ordinea de zi confirmarea/ desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, este aplicabilă, deopotrivă, și în situația reglementată de alin. (3) al art. 57.
Prin raportare la topografia celor două texte legale, se observă că alin. (2) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 reglementează prerogativa creditorilor majoritari de a confirma/de a desemna administratorul/lichidatorul judiciar, instituind condițiile pentru exercitarea acesteia, în vreme ce textul legal subsecvent, respectiv alin. (3), reglementează o situație particulară, când majoritatea valorică a masei credale este deținută de un singur creditor. În mod logic, condițiile stipulate în alineatul (2) sunt aplicabile și situației particulare, atât timp cât nu există o derogare expresă. Or, alin. (3) al art. 57 derogă de la alineatul (2) doar în ceea ce privește lipsa caracterului necesar al cadrului formal de adoptare a deciziei, reprezentat de adunarea creditorilor. În schimb, în privința limitei temporale instituite de alin. (2), textul art. 57 alin. (3) nu prevede vreo derogare, fiind, astfel, pe deplin aplicabilă și în situația particulară a existenței unui creditor majoritar.
Din această perspectivă, se impune observația că sintagma „fără consultarea adunării creditorilor“, cuprinsă în alin. (3) al art. 57, nu are semnificația instituirii unui drept discreționar al creditorului majoritar de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar fără nicio limită temporală, ci are rolul de a sublinia că, într-o astfel de ipoteză, nu este necesară exprimarea deciziei în cadrul formal al adunării creditorilor, un astfel de formalism devenind inutil, atât timp cât voința creditorului majoritar este cea care ar contura și voința adunării creditorilor.
Recurgând la interpretarea teleologică, se impune a se evidenția că rațiunea instituirii acestui moment maxim până la care creditorii majoritari dețin prerogativa confirmării/desemnării administratorului/lichidatorului judiciar constă în disciplinarea procedurii, responsabilizarea creditorilor, asigurarea unei stabilități în exercițiul funcției specifice practicianului în insolvență și garantarea îndeplinirii legale și oneste de către acesta a atribuțiilor sale. Starea de provizorat nu poate dăinui pe tot parcursul procedurii, întrucât ar fi de natură a vulnerabiliza poziția administratorului/lichidatorului judiciar, dat fiind că, prin exercitarea unui drept discreționar, creditorii ar putea oricând, indiferent de calitatea prestației practicianului în insolvență, să îl înlăture nemotivat și nejustificat. Prin urmare, acest drept discreționar al creditorilor majoritari a fost limitat în timp de către legiuitor până la prima ședință a adunării creditorilor care are pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/ lichidatorului judiciar.
Această rațiune se regăsește și în cazul unui singur creditor majoritar, neexistând nicio justificare pentru instituirea unei reglementări diferite după cum majoritatea valorică a masei credale aparține unuia sau mai multor creditori. În ambele situații, creditorul majoritar sau, după caz, creditorii ale căror creanțe cumulează majoritatea masei credale au dreptul de a decide practicianul în insolvență, însă doar până la momentul primei adunări a creditorilor care are pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.
În esență, alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 a conferit creditorului majoritar, în considerarea ponderii pe care creanța sa o deține în cadrul masei credale și în scopul simplificării procedurii insolvenței, o prerogativă care ar aparține adunării creditorilor, însă nu este de natură a-i atribui drepturi mai extinse decât ar fi deținut însăși adunarea creditorilor.
Așadar, recurgându-se la interpretarea logică, sistematică și teleologică a prevederilor art. 57 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2014, se impune concluzia că limita temporală constând în prima ședință a adunării creditorilor, care are pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, este aplicabilă, deopotrivă, creditorului majoritar, care își exercită prerogativa conferită prin alin. (3) al textului legal menționat.B. Natura juridică a termenului stabilit de art. 57 alin. (3) coroborat cu art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 și sancțiunea aplicabilă în cazul nerespectării acestuia
Legea nr. 85/2014 nu reglementează în mod expres nici natura juridică a limitei temporale menționate și nici sancțiunea aplicabilă în cazul nerespectării acesteia. Însă, potrivit art. 342 alin. (1) din acest act normativ, „dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură civilă și ale Codului civil“.
Acest text legal reprezintă o normă de trimitere, atrăgând aplicabilitatea dispozițiilor generale cuprinse în Codul de procedură civilă și în Codul civil ori de câte ori acestea sunt compatibile cu prevederile speciale din materia insolvenței.
Prima ședință a adunării creditorilor, care are pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, reglementată de art. 57 alin. (3) raportat la alin. (2) din Legea nr. 85/2014, reprezintă un termen procedural legal imperativ, în sensul art. 180 alin. (1) teza I din Codul procedură civilă, fiind vorba de intervalul de timp în care trebuie îndeplinit actul de procedură ce concretizează exercitarea dreptului creditorului majoritar, respectiv confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.
Deopotrivă, termenul procedural este unul absolut, atrăgând, în caz de nerespectare, sancțiunea decăderii creditorului majoritar din dreptul de a confirma/de a desemna administratorul/lichidatorul judiciar. Conform art. 185 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „când un drept procesual trebuie să fie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel“.
Caracterul absolut al acestui termen procedural derivă din scopul instituirii sale, și anume responsabilizarea creditorului, desfășurarea corespunzătoare a procedurii insolvenței, garantarea legalității și a celerității acesteia. Existența unui administrator/lichidator judiciar definitiv este necesară nu doar din perspectiva intereselor creditorului majoritar ori ale celorlalți creditori, ci și ale debitorului sau ale procedurii în general. Starea prelungită de provizorat, pe perioadă nedeterminată sau chiar pe parcursul întregii proceduri, este de natură a crea insecuritate și a vulnerabiliza practicianul în insolvență, care își va desfășura activitatea sub presiunea permanentă a posibilității înlocuirii sale discreționare. O astfel de stare de fapt poate genera riscul unor influențe nepotrivite din partea creditorului majoritar, în detrimentul intereselor celorlalți creditori ori al interesului general al procedurii.
Așadar, instituirea acestui termen legal, imperativ și absolut este de natură a preveni exercitarea abuzivă a dreptului conferit creditorului majoritar și, totodată, a asigura stabilitatea administratorului/lichidatorului judiciar în procedura insolvenței, prin împiedicarea subordonării acestuia voinței discreționare ori intereselor creditorului majoritar.
În esență, instituirea unui termen legal, imperativ și absolut în care poate fi exercitat dreptul creditorului majoritar de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar constituie o garanție pentru derularea unei proceduri în condiții de legalitate, eficiență, obiectivitate, imparțialitate, transparență și previzibilitate, caracteristici indispensabile atingerii scopului Legii nr. 85/2014.
Ulterior acestui moment procedural, reprezentat de prima ședință a adunării creditorilor, administratorul/lichidatorul judiciar va fi unul definitiv, fie prin confirmare/desemnare expresă de către creditorul majoritar înăuntrul termenului legal, fie ca urmare a decăderii creditorului majoritar din exercițiul acestui drept, ca o consecință a neexercitării sale înăuntrul termenului prevăzut de lege. Consecutiv, ulterior acestui moment, înlocuirea administratorului/lichidatorului judiciar poate avea loc doar pentru motive temeinice ori justificate, în conformitate cu dispozițiile art. 57 alin. (4) și (5) din Legea nr. 85/2014.
Este necesar a se sublinia că, pentru a fi considerată termen maxim de exercitare a dreptului creditorului/creditorilor majoritar/majoritari de confirmare/desemnare a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, prima ședință a adunării creditorilor trebuie să îndeplinească, în mod necesar, toate condițiile de legalitate privind convocarea, inclusiv cele referitoare la ordinea de zi, în cuprinsul căreia trebuie să se regăsească atât opțiunea de confirmare, cât și cea de desemnare a practicianului în insolvență. În schimb, odată ce condițiile privind convocarea adunării creditorilor sunt îndeplinite, devine fără relevanță motivul pentru care nu s-a adoptat o hotărâre cu privire la confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar. Ipoteze precum neîntrunirea cvorumului ori a majorității de vot denotă pasivitatea, dezinteresul ori neglijența creditorilor/creditorului majoritari/majoritar, de natură a atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a confirma/de a desemna administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.
Un argument suplimentar în sprijinul naturii juridice a limitei temporale instituite de art. 57 alin. (3) raportat la alin. (2) din Legea nr. 85/2014 se desprinde și din analiza istoricului legislației relevante. În acest sens este de remarcat că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/2014, existau prevederi similare în cuprinsul art. 19 alin. (2) și (2^1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu deosebirea că prerogativa creditorilor majoritari de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar putea fi exercitată „în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior“. Legea nr. 85/2014 nu a mai preluat sintagma „sau ulterior“, reieșind că legiuitorul a înțeles să limiteze acest drept la momentul primei adunări a creditorilor, reducând astfel marja temporală oferită creditorilor, concomitent cu instituirea în sarcina administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu a obligației de a include, pe ordinea de zi, atât confirmarea și desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, cât și stabilirea onorariului acestuia.
Această modificare legislativă nu poate fi socotită întâmplătoare și nici lipsită de efecte, iar extinderea momentului până la care creditorul sau creditorii majoritari/majoritar deține/dețin dreptul de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar, ulterior datei primei adunări a creditorilor, ar conduce la ignorarea atât a conținutului textului legal, cât și a scopului urmărit de legiuitor.
Sintetizând, limita temporală instituită de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, constând în prima ședință a adunării creditorilor care are pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea lichidatorului judiciar, este aplicabilă și în cazul prerogativei creditorului majoritar, reglementată de alin. (3) al aceluiași text legal, constituind un termen legal, imperativ și absolut, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului.
În susținerea întregii argumentații anterior expuse vin și considerentele Curții Constituționale, expuse în cadrul deciziilor nr. 540/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 3 februarie 2023, și nr. 640/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2023, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.
Sesizată fiind cu critici de neconstituționalitate a prevederilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, pe motiv că acest text legal nu instituie un termen în interiorul căruia creditorul majoritar poate să își exercite dreptul de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar și nici nu reglementează situația în care acest creditor nu își exercită acest drept, creându-se, astfel, premisele exercitării lui discreționare, Curtea Constituțională a reținut următoarele:
[...] potrivit art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, creditorii pot confirma administratorul judiciar desemnat provizoriu prin sentința de declanșare a procedurii. Textul de lege nu cere o anumită formă a confirmării, astfel că aceasta poate fi expresă, prin depunerea unei cereri confirmative în acest sens, dar poate fi și tacită. Confirmarea tacită se realizează atunci când, în ședință, creditorii nu se pronunță cu privire la alegerea unui administrator judiciar, când nu se întrunește adunarea creditorilor sau când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate cu privire la numirea administratorului judiciar, chiar dacă legea în vigoare prevede obligativitatea includerii pe ordinea de zi a primei ședințe a creditorilor a aspectelor privind confirmarea/desemnarea administratorului judiciar și stabilirea onorariului acestuia. (...)“ (paragraful 16 din Decizia nr. 540/2022, paragraful 14 din Decizia nr. 640/2022).
(...) Chiar dacă în cuprinsul alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 legiuitorul nu a prevăzut expressis verbis un interval temporal în care creditorul majoritar poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator judiciar în locul celui provizoriu desemnat de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii ori să îl confirme pe acesta, din interpretarea teleologică a reglementării, urmărind finalitatea normei din perspectiva intenției legiuitorului, este de la sine înțeles faptul că și acesta își va exercita această posibilitate tot în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, astfel cum prevede art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014“ (paragraful 22 din Decizia nr. 540/2022, paragraful 17 din Decizia nr. 640/2022).
Cu alte cuvinte, instanța de contencios constituțional a considerat că dispoziția legală cuprinsă în art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 este constituțională, deoarece textul legal trebuie interpretat în sensul că limita temporală reprezentată de prima ședință a adunării creditorilor este incidentă nediferențiat, atât în ipoteza în care există mai mulți creditori care dețin împreună mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor înscrise la masa credală, cât și în ipoteza existenței unui creditor majoritar care deține singur mai mult de 50% din valoarea tuturor acestor creanțe.
Sintetizând, Curtea Constituțională a statuat în sensul că termenul stipulat la art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 este aplicabil și în cazul prerogativei creditorului majoritar, instituită de alin. (3) al aceluiași text legal, starea de provizorat a funcției practicianului în insolvență încetând ulterior acestui moment.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 517, cu referire la art. 514 din Codul de procedură civilă,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța și, în consecință, stabilește că:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 57 alin. (3), coroborate cu dispozițiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar poate fi exercitată cel mai târziu la data primei ședințe a adunării creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2024.
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
CORINA-ALINA CORBU
Magistrat-asistent,
Ileana Peligrad
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
