Decizia nr. 640 din 13 decembrie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Cabinetul Individual de Insolvență Șut Lorica Ileana, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Societatea Loredana Gogu - S.R.L. din Bistrița, în Dosarul nr. 1.051/112/2018 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 723D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, întrucât critica autorului vizează lipsa reglementării unui termen în care creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor poate desemna administratorul sau lichidatorul judiciar, precum și lipsa reglementării situației în care nu își exercită acest drept. În subsidiar, pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 663 din 19 octombrie 2021), prin care au fost remarcate diferențele de ordin temporal în ceea ce privește numirea administratorului judiciar, astfel că, în timp ce alin. (2) și (3) ale art. 57 din Legea nr. 85/2014 vizează prima ședință a creditorilor, art. 57 alin. (4) are în vedere înlocuirea în orice fază a procedurii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 21 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.051/112/2018, Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Cabinetul Individual de Insolvență Șut Lorica Ileana, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Societatea Loredana Gogu - S.R.L. din Bistrița, într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2014.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 57 din Legea nr. 85/2014 reglementează modalitatea în care este desemnat administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, legiuitorul având în vedere atât situația în care niciun creditor nu este majoritar, cât și situația în care există un creditor majoritar, stabilind calea de urmat pentru a putea fi decisă desemnarea în discuție. Astfel, pentru situația în care niciun creditor nu este majoritar, legiuitorul a prevăzut că, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, creditorii care dețin mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar. În acest context, s-a prevăzut că, dacă adunarea creditorilor nu poate lua o hotărâre din lipsă de cvorum, judecătorul-sindic judecă cererile administratorului judiciar/lichidatorului judiciar în situațiile în care nu se poate lua o hotărâre în ședințele adunării generale ale creditorilor din lipsa de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legali convocați la cel puțin două ședințe ale acestora având aceeași ordine de zi [art. 45 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 85/2014]. În schimb, pentru situația în care există un creditor majoritar, legiuitorul nu a prevăzut vreun termen în interiorul căruia acest creditor poate să își exercite dreptul de desemnare a administratorului judiciar/lichidator judiciar și nici nu reglementează situația în care acest creditor nu își exercită acest drept. Or, prin neinstituirea unui termen în interiorul căruia creditorul majoritar poate să își exercite dreptul de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar ori de confirmare a celui provizoriu, precum și prin nestabilirea unei sancțiuni ca urmare a neexercitării într-un termen rezonabil a dreptului respectiv, se creează premisele exercitării discreționare a acestui drept și ale abuzului de drept, fiind un privilegiu al legii conferit unui creditor doar pentru simplul fapt că este majoritar, situație în care dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor art. 16 din Constituție și ale art. 14 și art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în coroborare cu art. 148 din Legea fundamentală, în măsura în care nu se prevede un termen în interiorul căruia creditorul majoritar este obligat să își exercite acest drept. Pentru motivele deja arătate, se susține că sunt încălcate și dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, părțile fiind nevoite să aștepte decizia creditorului majoritar, prerogativă recunoscută de altfel de legiuitor, însă cu exercitare nelimitată în timp.

6.Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează că prevederile criticate nu contravin dispozițiilor constituționale menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, context în care precizează că, într-adevăr, art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 nu prevede un termen în care creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor poate decide desemnarea unui alt administrator judiciar, iar stabilirea unui astfel de termen ar fi utilă pentru buna administrare a procedurii de insolvență, însă lipsa acestuia nu determină neconstituționalitatea prevederilor legale, fiind necesar un demers legislativ.

7.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: „(3) Creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu și să îi stabilească onorariul.“11. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și ale art. 148 alin. (2) privind prioritatea normelor europene față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. De asemenea, sunt menționate prevederile art. 14 și ale art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră interzicerea discriminării și a abuzului de drept.

12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că soluția legislativă criticată din cuprinsul art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 se regăsea și în art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, reglementare care a constituit obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 531 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 20 noiembrie 2014, și Decizia nr. 197 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 28 mai 2015, prin care Curtea a statuat în sensul constituționalității acesteia. Totodată, Curtea reține că dispozițiile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu critici și prevederi constituționale identice cu cele din prezenta cauză, și care s-a concretizat prin Decizia nr. 540 din 10 noiembrie 2022*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. De asemenea, asupra prevederilor art. 57 din Legea nr. 85/2014, din care fac parte și dispozițiile criticate, Curtea s-a mai pronunțat, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 663 din 19 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.254 din 30 decembrie 2021, Decizia nr. 787 din 3 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 14 februarie 2020, și Decizia nr. 686 din 8 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 7 iunie 2019.

*)Decizia Curții Constituționale nr. 540 din 10 noiembrie 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 3 februarie 2023.

13.Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că procedura prevăzută de Legea nr. 85/2014 impune crearea unui cadru unitar, colectiv, concursual și egalitar în care creditorii unui debitor comun să își poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvență, în acord cu scopul și cu principiile ce guvernează această procedură, spre exemplu, asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare și derulare a procedurii într-un timp util și rezonabil, într-o manieră obiectivă și imparțială, cu un minim de costuri, asigurarea unui tratament egal al creditorilor de același rang, asigurarea unui grad ridicat de transparență și previzibilitate în procedură, recunoașterea drepturilor existente ale creditorilor și respectarea ordinii de prioritate a creanțelor, având la bază un set de reguli clar determinate și uniform aplicabile, iar organele care aplică procedura insolvenței prevăzută de această lege sunt instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul judiciar (Decizia nr. 787 din 3 decembrie 2019, precitată, paragrafele 13 și 14).

14.De asemenea, Curtea a observat că, potrivit art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, creditorii pot confirma administratorul judiciar desemnat provizoriu prin sentința de declanșare a procedurii. Textul de lege nu cere o anumită formă a confirmării, astfel că aceasta poate fi expresă, prin depunerea unei cereri confirmative în acest sens, dar poate fi și tacită. Confirmarea tacită se realizează atunci când, în ședință, creditorii nu se pronunță cu privire la alegerea unui administrator judiciar, când nu se întrunește adunarea creditorilor sau când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate cu privire la numirea administratorului judiciar, chiar dacă legea în vigoare prevede obligativitatea includerii pe ordinea de zi a primei ședințe a creditorilor a aspectelor privind confirmarea/desemnarea administratorului judiciar și stabilirea onorariului acestuia. Creditorii pot negocia inclusiv remunerația administratorului judiciar, dar numai când aceasta urmează să fie suportată din averea debitorului. În situația în care onorariul administratorului judiciar urmează să fie achitat din fondul de lichidare, acesta va fi stabilit de către judecătorul-sindic. Prin urmare, și în această ultimă ipoteză creditorii pot negocia toate aspectele legate de administratorul judiciar, mai puțin remunerația. Totodată, Curtea a remarcat faptul că prin art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 legiuitorul întărește caracterul provizoriu al administratorului judiciar desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței și stabilește o procedură extrem de simplă pentru înlocuirea acestuia de către creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor. În tăcerea legii, nu are importanță natura sau izvorul creanțelor pentru a conferi creditorului majoritar legitimare în schimbarea administratorului judiciar. De asemenea, nu este nevoie de consultarea celorlalți creditori pentru înlocuirea administratorului judiciar în acest stadiu al procedurii. Practic, creditorul majoritar are toate prerogativele adunării creditorilor în privința desemnării/ confirmării administratorului judiciar provizoriu, stabilindu-i totodată și onorariul (Decizia nr. 663 din 19 octombrie 2021, paragrafele 15 și 17).

15.Față de această împrejurare, Curtea învederează că desemnarea administratorului judiciar de către judecătorul-sindic, prin hotărârea de deschidere a procedurii, are caracter provizoriu, deoarece, așa cum s-a arătat, în prima ședință a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor pot alege un alt administrator judiciar. Alegerea unui nou administrator judiciar de către creditori nu este obligatorie, aceasta întrucât norma legală folosește expresia „pot decide“. Așa fiind, potrivit art. 57 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2014, creditorii care dețin împreună mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor, inclusiv creditorul care deține singur această cotă, și fără consultarea adunării creditorilor, pot înlocui administratorul judiciar, dar numai dacă este vorba de administratorul judiciar desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii. În schimb, înlocuirea administratorului judiciar se face doar de către judecătorul-sindic și numai pentru motive temeinice, în orice stadiu al procedurii, potrivit art. 57 alin. (4) din lege. În acest context, judecătorul-sindic nu are atribuții în confirmarea și stabilirea onorariului practicianului în insolvență pe care anterior l-a desemnat provizoriu, nici măcar în cazul în care, în urma mai multor adunări ale creditorilor, nu se poate ajunge la confirmarea acestuia. Chiar dacă s-au desfășurat mai multe adunări generale ale creditorilor, fără a se fi decis confirmarea lichidatorului judiciar sau desemnarea altui lichidator judiciar, conform art. 57 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic nu are posibilitatea de a substitui voința creditorilor și de a decide în locul acestora. Până la confirmarea sau desemnarea altui lichidator, practicianul în insolvență desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic este ținut să îndeplinească atribuțiile prevăzute de lege, activitate pentru care este remunerat cu onorariul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii de faliment. Pentru identitate de rațiune, a se vedea Decizia nr. 540 din 10 noiembrie 2022, precitată, paragrafele 18 și 19.16. Prin Decizia nr. 531 din 9 octombrie 2014, precitată, paragrafele 16-18, Curtea a reținut că, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația. Astfel, există situații speciale, cum este aceea a desemnării unui administrator judiciar sau a unui lichidator, motivate de importanța sporită a unor astfel de decizii, pentru care legea impune o majoritate specială, și anume votul creditorilor care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor. Opțiunea legiuitorului pentru criteriul valorii, și nu pentru cel al numărului creditorilor, este justificată de principalul obiectiv al procedurii insolvenței, respectiv recuperarea creanțelor asupra averii debitorului. În măsura în care repartizarea sumelor ce rezultă din lichidarea bunurilor debitorului se face, în cadrul aceleiași clase de creditori, proporțional cu valoarea creanțelor, este firesc ca deciziile privitoare la aspectele importante ale procedurii să fie luate prin raportare la valoarea creanțelor, iar nu la numărul creditorilor. Față de această împrejurare, Curtea a constatat că și soluția legislativă ce conferă creditorului care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor posibilitatea de a desemna, fără consultarea adunării creditorilor, un administrator judiciar sau lichidator ori de a-l confirma pe cel provizoriu este pe deplin justificată, întrucât legiuitorul a optat pentru criteriul valorii, iar nu pentru cel al numărului creditorilor. Astfel, Curtea a reținut că, în ipoteza normei legale criticate, un singur creditor deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, ceea ce face inutilă consultarea adunării creditorilor pentru desemnarea unui administrator judiciar sau a unui lichidator ori pentru confirmarea celui provizoriu, din moment ce hotărârea s-ar putea lua în adunarea creditorilor numai cu majoritatea specială prevăzută de lege, și anume numai cu votul acestui creditor care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor. Această soluție legislativă are și rolul de a asigura respectarea principiului celerității procedurii, protecția creditorilor și desfășurarea adecvate a activității practicienilor în insolvență. Pentru identitate de rațiune, a se vedea și Decizia nr. 1.255 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 23 noiembrie 2011, și Decizia nr. 898 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009.17. În contextul celor mai sus menționate, Curtea constată că este neîntemeiată critica autoarei excepției de neconstituționalitate, potrivit căreia pentru situația reglementată la art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, în care niciun creditor nu este majoritar, legiuitorul a prevăzut că, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, creditorii care dețin mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, în timp ce pentru situația reglementată la art. 57 alin. (3) din aceeași lege, în care există un creditor majoritar, nu s-a prevăzut vreun termen în interiorul căruia acesta poate să își exercite dreptul de desemnare a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar. Această soluție se impune având în vedere că în această fază a procedurii legiuitorul a prevăzut două categorii distincte de subiecți, pe de o parte, creditorii care, împreună, dețin mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot și, pe de altă parte, creditorul majoritar, subiecți care nu pot însă coexista. Chiar dacă în cuprinsul alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 legiuitorul nu a prevăzut expressis verbis un interval temporal în care creditorul majoritar poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator judiciar în locul celui provizoriu desemnat de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii ori să îl confirme pe acesta, din interpretarea teleologică a reglementării, urmărind finalitatea normei din perspectiva intenției legiuitorului, este de la sine înțeles faptul că și acesta își va exercita această posibilitate tot în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, astfel cum prevede art. 57 alin. (2) din aceeași lege. Pentru identitate de rațiune, a se vedea Decizia nr. 540 din 10 noiembrie 2022, precitată, paragraful 22.18. De asemenea, Curtea reține că este neîntemeiată și critica potrivit căreia absența unui termen în care creditorul majoritar își poate exercita dreptul de desemnare a administratorului judiciar creează premisele abuzului de drept, deoarece, astfel cum a reținut Curtea Constituțională prin Decizia nr. 835 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 11 decembrie 2012, toți creditorii au același interes și aceeași legitimitate în recuperarea creanțelor lor. Soluția legislativă criticată exprimă o opțiune a legiuitorului care ține cont de raporturile dintre creditori, de buna administrare a justiției, dar și de complexitatea și specificul procedurii insolvenței. Toți creditorii au interes deopotrivă în desemnarea cu celeritate a administratorului judiciar sau a lichidatorului, având în vedere că aceștia din urmă nu acționează în interes personal, ci în interesul bunei desfășurări a întregii proceduri, atât în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât și în interesul creditorilor, în aplicarea principiului maximizării recuperării creanțelor, pentru ca aceștia să își poată valorifica creanțele în cât mai mare măsură și cât mai operativ. Astfel, administratorului judiciar îi revine obligația, alături de celelalte organe care aplică procedura, să asigure efectuarea cu celeritate a operațiunilor prevăzute de lege, precum și realizarea, în condițiile legii, a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste operațiuni, întrucât, în dinamica legislativă, prin Legea nr. 85/2014, i s-au conferit mai multe atribuții care, în legislația anterioară, aparțineau judecătorului-sindic. Prin cadrul legal în materie se stabilesc competențe exclusive în cadrul procedurii insolvenței, iar, în raport cu scopul procedurii de insolvență și în conformitate cu principiile acestei proceduri, legiuitorul a recunoscut, în funcție de interesul urmărit, legitimare procesuală fiecărui creditor sau creditorilor prin organele colective de reprezentare a intereselor acestora (Decizia nr. 540 din 10 noiembrie 2022, precitată, paragrafele 23 și 24).

19.De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a învederat faptul că statele au o anumită marjă de apreciere cu privire la adoptarea legilor pe care le consideră necesare pentru reglementarea procedurilor insolvenței, cărora se circumscriu și prevederile criticate în prezenta cauză, prin care se instituie procedurile și subiecții ce pot să desemneze un administrator judiciar ori un lichidator judiciar, după caz, în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu și să îi stabilească onorariul, toate sub controlul de legalitate efectuat de către judecătorul-sindic, care, în final, decide prin încheiere, astfel cum prevede art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 85/2014 (Decizia nr. 787 din 3 decembrie 2019, precitată, paragraful 22).

20.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cabinetul Individual de Insolvență Șut Lorica Ileana, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Societatea Loredana Gogu - S.R.L. din Bistrița, în Dosarul nr. 1.051/112/2018 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 decembrie 2022.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Ionița Cochințu