Decizie nr. 572 din 12 iulie 2016

Valer Dorneanu - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Andrei Valentin Sfîrăială în dosarele nr. 3.371/207/2015, nr. 3.373/207/2015 şi nr. 3.374/207/2015 ale Judecătoriei Caracal - Secţia civilă şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.869D/2015, nr. 1.870D/2015 şi nr. 1.871D/2015.

2.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 7 iulie 2016, în prezenţa reprezentantului ales al autorului excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus conexarea dosarelor nr. 1.870D/2015 şi nr. 1.871D/2015 la Dosarul nr. 1.869D/2015, care este primul înregistrat, iar în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 12 iulie 2016, dată la care este pronunţată prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

3.Prin încheierile din 11 noiembrie şi 3 decembrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 3.371/207/2015, nr. 3.373/207/2015 şi nr. 3.374/207/2015, Judecătoria Caracal - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Andrei Valentin Sfîrăială în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri formulate împotriva încheierii de reexaminare prin care a fost respinsă cererea de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară, precum şi soluţionarea unor cereri prin care se solicită dispunerea de către instanţă a înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară.

4.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014, care prevăd că "cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, formulată în baza hotărârii judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare, se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege", sunt un exces de reglementare şi încalcă prevederile art. 1 alin. (4) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie. În acest sens arată că dispoziţia legală criticată dă putere oficiilor de carte funciară, prin intermediul registratorului, de a respinge cererea de intabulare formulată de cel care a obţinut un drept de proprietate în baza unei hotărâri judecătoreşti ce ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, lipsind astfel de efecte hotărârea judecătorească. Or, sunt excesive şi de neconceput o ingerinţă şi o cenzură a unei hotărâri judecătoreşti din partea unei entităţi executive, fiind contrare principiului separaţiei puterilor în stat.

5.Totodată, consideră că sunt încălcate prevederile art. 20 din Constituţie, întrucât dispoziţiile criticate aduc atingere dreptului de proprietate, exerciţiului acestui drept, liberei circulaţii juridice a terenurilor, în condiţiile în care dreptul de proprietate este un drept fundamental, protejat prin art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar îngrădirea unor drepturi fundamentale trebuie să fie proporţională cu scopul urmărit, potrivit art. 17 şi 18 din Convenţie.

6.De asemenea, apreciază că prevederile criticate încalcă art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi duc la lipsirea de efecte a scopului art. 21 din Constituţie, deoarece faza de punere în aplicare a unei hotărâri judecătoreşti face parte din procesul civil prin urmare, nepunerea în aplicare sau executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătoreşti poate, în mod indirect, să ducă la lăsarea fără conţinut a dreptului de acces la un tribunal. În acest context, menţionează jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte înlăturarea unor obstacole cu privire la realizarea accesului efectiv la instanţă, precum şi referitor la reglementarea defectuoasă sau lipsa de reglementare, inclusiv cu privire la legislaţia secundară (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 decembrie 1992 pronunţată în Cauza De Geouffre de la Pradelle împotriva Franţei şi Hotărârea din 9 octombrie 2003 pronunţată în Cauza Acimovic împotriva Croaţiei).

7.Judecătoria Caracal - Secţia civilă nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.

8.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014, în raport cu art. 1 alin. (4) din Constituţie, este întemeiată în măsura în care operaţiunile desfăşurate de registratorul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (reprezentant al puterii executive) revizuiesc cele statuate în mod definitiv prin hotărârea instanţei de judecată, hotărâre ce ţine loc de contract de vânzare-cumpărare. Consideră că, în aceeaşi măsură, prin operaţiunile avute în vedere de către registratorul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară cu ocazia respingerii cererii de înregistrare a dreptului de proprietate în cartea funciară obţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti (situaţie în care sunt incidente prevederile art. 557 coroborat cu art. 888 din noul Cod civil), pot fi create premisele apariţiei unor limite disproporţionate ale dreptului de proprietate. Totodată, cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 44, menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la prevederile Legii nr. 17/2014, spre exemplu Decizia nr. 83 din 26 februarie 2015, Decizia nr. 38 din 3 februarie 2015, Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014.

10.Avocatul Poporului face mai întâi precizarea că prin art. II pct. 2 din Legea nr. 68/2014, pentru claritatea textului şi o aplicare mai judicioasă, dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 au fost modificate. Astfel, arată că în prezenta cauză, deşi la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate erau în vigoare prevederile care impuneau ca toate cererile de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate să fie respinse dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 17/2014, autorul a ales să critice normele legale iniţiale. De asemenea, arată că "din cercetările efectuate, a rezultat faptul că prin trei sentinţe civile, pronunţate de Tribunalul Olt (...) s-au admis acţiunile autorului excepţiei şi s-a constatat că anumite hotărâri arbitrale îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 603 din Codul de procedură civilă". În prezentele cauze, hotărârile judecătoreşti în baza cărora s-a solicitat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate au fost obţinute pe calea dreptului comun, nefiind îndeplinite condiţiile impuse de prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, astfel că dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 nu apar ca fiind aplicabile în aceste speţe, motiv pentru care devin incidente prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

11.Referitor la criticile de neconstituţionalitate expuse de autorul excepţiei, menţionează faptul că în cadrul procedurii de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se realizează doar operaţiunea de verificare a condiţiilor de legalitate şi, ca atare, atunci când la baza solicitării de înscriere în cartea funciară a unui drept de proprietate există o hotărâre judecătorească pronunţată în temeiul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 nu este pusă în discuţie respectarea acesteia sau autoritatea de lucru judecat, întrucât se porneşte de la prezumţia de legalitate a unei asemenea hotărâri judecătoreşti. Faţă de cele prezentate, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

12.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

14.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014.

15.Prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 au fost modificate prin Legea nr. 68/2014 pentru modificarea alin. (1) al art. 29 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi a Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 13 mai 2014, şi au în prezent următorul cuprins: "(2) Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege."

16.Din notele scrise ale autorului excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi din încheierile de sesizare reiese că acesta critică dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 în forma iniţială, care au următorul cuprins: "Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, formulată în baza hotărârii judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare, se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege."

17.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate, precum şi a creanţelor asupra statului. De asemenea, se invocă art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 17 cu privire la interzicerea abuzului de drept şi art. 18 privind limitarea folosirii restrângerii drepturilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

18.Curtea, având în vedere unele chestiuni prealabile, observă mai întâi că excepţia a fost ridicată în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri formulate împotriva încheierii de reexaminare prin care a fost respinsă cererea de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară, precum şi soluţionarea unor cereri prin care se solicită dispunerea de către instanţă a înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară. Astfel, autorul excepţiei arată că, în fapt, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Olt i-a respins cererile de intabulare a dreptului de proprietate, motivat de faptul că nu au fost îndeplinite condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. (b) din normele metodologice pentru aplicarea titlului I din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, aprobate prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, al ministrului apărării naţionale şi al viceprim-ministrului, ministrul culturii, nr. 719/740/M.57/ 2.333/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 30 mai 2014, respectiv lipsa adresei emise de primărie, prin care se comunică dacă este sau nu este necesar avizul specific al Ministerului Culturii. Mai susţine autorul că, odată cu sentinţele nr. 713/30.06.2015, nr. 714/30.06.2015, nr. 715/30.06.2015, pronunţate de Tribunalul Olt, prin care sunt validate hotărâri arbitrale şi prin care s-a constatat intervenită vânzarea între părţi, a depus toate actele doveditoare din care să rezulte transferul dreptului de proprietate, însă registratorul de carte funciară, procedând la analiza înscrisurilor justificative, în temeiul Ordinului directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 şi 571 bis din 31 iulie 2014, a constatat că este necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 17/2014.

19.În acest context, Curtea, în analiza excepţiei de neconstituţionalitate, porneşte, pe de o parte, de la premisa că validarea unor hotărâri arbitrale, astfel cum este prevăzută la art. 603 alin. (3) din Codul de procedură civilă, presupune verificarea de către instanţa de judecată sau de notarul public a respectării condiţiilor şi îndeplinirii procedurilor impuse de lege. Ca atare, hotărârea judecătorească sau actul notarial de validare a unei hotărâri arbitrale nu constituie doar un simplu formalism, ci implică verificarea în mod efectiv a condiţiilor prevăzute de legea aplicabilă în materie. Pe de altă parte, Curtea reţine că în cadrul procedurii de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se realizează operaţiunea de verificare a condiţiilor de legalitate, iar atunci când la baza solicitării de înscriere în cartea funciară a unui drept de proprietate există o hotărâre judecătorească nu poate să fie pusă în discuţie respectarea acesteia sau autoritatea de lucru judecat, întrucât se porneşte de la prezumţia de legalitate a unei asemenea hotărâri judecătoreşti.

20.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum este formulată, Curtea observă că pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 este pusă în discuţie din perspectiva posibilităţii registratorului de carte funciară de a respinge cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, formulată în baza hotărârii judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 17/2014. De altfel, din încheierile de sesizare, precum şi din notele scrise ale autorului excepţiei de neconstituţionalitate reiese că acesta critică dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 în forma iniţială, potrivit cărora cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, formulată în baza hotărârii judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare, se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de această lege.

21.Faţă de această împrejurare, Curtea reţine că prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 au fost modificate prin Legea nr. 68/2014 pentru modificarea alin. (1) al art. 29 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi a Legii nr. 17/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 13 mai 2014, anterior pronunţării încheierilor de sesizare (11 noiembrie 2015 şi, respectiv, 3 decembrie 2015), în prezent legea statuând că "Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege", modificând esenţial textul iniţial, potrivit căruia "cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, formulată în baza hotărârii judecătoreşti", care sugera ideea că o hotărâre judecătorească poate fi cenzurată de către registratorul de carte funciară. Este evident că o hotărâre judecătorească nu poate fi cenzurată de către registratorul de carte funciară, deoarece textul astfel cum a fost modificat porneşte de la prezumţia că judecătorul care a validat antecontractul de vânzare-cumpărare a verificat şi respectat condiţiile impuse de lege pentru a valida antecontractul de vânzare-cumpărare prin hotărâre judecătorească.

22.Ca atare, Curtea constată că prevederile criticate, în forma avută în vedere de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, nu mai sunt în vigoare şi nu mai produc efecte juridice, întrucât norma nouă este de imediată aplicare. În ceea ce priveşte succesiunea legii în timp, Curtea constată că aceasta este o problemă care ţine de interpretarea şi aplicarea acesteia la speţele deduse judecăţii, fiind atributul exclusiv al instanţelor de judecată, Curtea Constituţională neputându-se substitui instanţei în stabilirea legii aplicabile litigiului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 36 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2015, paragraful 23).

23.Totodată, Curtea reţine că alte critici vizând prevederi normative inferioare legii (spre exemplu, hotărâri privind aprobarea unor regulamente, ordine privind aprobarea unor norme metodologice de aplicare a legii etc.) nu pot face obiectul analizei de constituţionalitate, ci doar analizei de legalitate pe care o face instanţa de judecată. Pe de altă parte, câtă vreme autorul excepţiei nu se află în ipoteza aplicării textului iniţial, nemodificat, analiza acestor prevederi infralegale nu mai are relevanţă.

24.Faţă de cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum este formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

25.În ceea ce priveşte menţionarea, prin susţinerile părţilor prezente în faţa instanţei de contencios constituţional, respectiv adăugarea şi a altor temeiuri constituţionale în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sau solicitarea extinderii controlului de constituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale constante, spre exemplu Decizia nr. 1.069 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 7 septembrie 2011, litigiul constituţional se desfăşoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părţi. Prin urmare, invocarea în faţa Curţii şi a altor temeiuri de neconstituţionalitate decât cele arătate prin ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecată, temeiuri care nu au fost reţinute în încheierea de sesizare pronunţată de instanţa judecătorească, sau extinderea controlului de constituţionalitate asupra altor prevederi care nu au fost puse în discuţia părţilor este inadmisibilă.

26.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Andrei Valentin Sfîrăială în dosarele nr. 3.371/207/2015, nr. 3.373/207/2015 şi nr. 3.374/207/2015 ale Judecătoriei Caracal - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Caracal - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2016.

PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu