Decizie nr. 1.535 din 28 noiembrie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea, în şedinţa publică din data de 4 octombrie 2011, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Lenuţa Acriva în Dosarul nr. 13.061/196/2010 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, precum şi de Vasile Mustăţea şi Tudorel Răzmeriţă în dosarele nr. 3.397/233/2011 şi nr. 6.559/233/2011 ale Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 483D/2011, nr. 981D/2011 şi 992D/2011.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 4 octombrie 2011, când, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus conexarea dosarelor nr. 981D/2011 şi 992D/2011 la Dosarul nr. 483D/2011, care a fost primul înregistrat, iar în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 25 octombrie 2011, 2 noiembrie 2011, 10 noiembrie 2011 şi 28 noiembrie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 13.061/196/2010, Judecătoria Brăila - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Prin Încheierea din 10 iunie 2011 şi Sentinţa civilă nr. 6.848 din 21 iunie 2011, pronunţate în dosarele nr. 3.397/233/2011 şi nr. 6.559/233/2011, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Lenuţa Acriva, Vasile Mustăţea şi Tudorel Răzmeriţă în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 drepturile salariale ale cetăţenilor şi "materializarea acestora", consfinţite printr-o hotărâre judecătorească definitivă, nu sunt garantate. Este încălcat art. 16 din Constituţie, deoarece statul este scutit de plată creanţelor datorate cetăţenilor săi, fără a fi penalizat, în schimb, orice cetăţean, inclusiv personalul bugetar afectat de această ordonanţă de urgenţă, este supus penalităţilor fiscale cu dobânzi la eventuale restanţe la impozite sau alte dări către statul român. Prevederile criticate creează şi o discriminare între personalul bugetar care lucrează în aparatul juridic şi ceilalţi bugetari, întrucât "primii pot continua executările începute pentru drepturile salariale, pe când bugetarilor din alte sectoare de activitate li se suspendă de drept orice executare silită începută".

În opinia autorilor excepţiei sunt înfrânte şi prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, care prevăd că statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică, întrucât prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 se împiedică "producerea efectelor unei legi organice" prin care au fost reglementate atât statutul, cât şi drepturile salariale ale funcţionarilor publici.

Consideră că este încălcat şi art. 53 din Constituţie, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 nu respectă cerinţele prevăzute de aceste dispoziţii constituţionale, în mod special cele referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi numai prin lege, dacă situaţia o impune şi măsura restrângerii trebuie să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere dreptului sau a libertăţii.

De asemenea, prin lipsirea personalului din sectorul bugetar de folosirea sumelor de bani ce i se cuvin ca remuneraţie, pe o perioadă îndelungată, sunt încălcate prevederile constituţionale referitoare la crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii.

Judecătoria Brăila - Secţia civilă, în Dosarul nr. 483D/2011, apreciază că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care prin acest act normativ se suspendă executarea unor hotărâri judecătoreşti având ca obiect creanţe împotriva statului, care sunt garantate în temeiul art. 44 alin. (1) din Constituţie, creanţele având caracterul unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Judecătoria Galaţi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 981D/2011, arată că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale. Se arată că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 se instituie o procedură specială, derogatorie, în considerarea calităţii de debitor al statului, procedură ce înlătură dreptul creditorului de a urmări silit sumele de bani aparţinând domeniului privat al statului, deşi acestea sunt supuse regimului de drept comun. Astfel, se conferă statului, deşi este debitor, privilegiul de a amâna şi eşalona sumele din bugetele instituţiilor publice necesare executării obligaţiilor de plată faţă de creditori.

De asemenea, consideră că, totuşi, prevederile criticate restrâng accesul la justiţie, prin blocarea totală a fazei executării, dându-se posibilitatea organelor administrative ale statului să prelungească în mod nejustificat executarea titlurilor executorii deţinute de personalul care lucrează în cadrul instituţiilor bugetare. Prin crearea unui regim juridic special, derogatoriu şi privilegiat faţă de cel de drept comun se înfrânge principiul constituţional al egalităţii modului de ocrotire a proprietăţii private. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 este neconstituţională şi contravine şi art. 1, 21 şi 125 din Legea fundamentală, întrucât, prin intervenţia legiuitorului într-un domeniu de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti, cum este cel al suspendării executării silite, se încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, iar prin împiedicarea creditorilor de a-şi valorifica drepturile se încalcă principiul accesului liber la justiţie, executarea silită fiind una din componentele procesului civil.

În Dosarul nr. 992D/2011 apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale în raport cu criticile formulate de autorul excepţiei, însă sunt neconstituţionale pentru alte motive care nu fac obiectul analizei cauzei de faţă, acestea vizând ocrotirea proprietăţii private, separaţia puterilor în stat şi liberul acces la justiţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul, în Dosarul nr. 483D/2010, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la valorile supreme ale statului român, art. 16 alin. (1) potrivit căruia "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice", art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici, art. 135 lit. f) privind creşterea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că, prin mai multe decizii, a constatat constituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 în raport cu critici similare de neconstituţionalitate.

Astfel, Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 reglementează eşalonarea plăţii unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Instituirea acestei măsuri a fost determinată de existenţa unui număr substanţial de cauze având ca obiect acordarea de drepturi salariale, care a condus la o imposibilitate a autorităţii statale de a executa hotărârile judecătoreşti pronunţate deja în această materie, în special în actualul context de criză economică. Adoptarea actului normativ supus controlului de constituţionalitate a fost determinată de circumstanţele excepţionale care au impus instituirea unor măsuri prin care să fie limitată temporar exercitarea drepturilor decurgând din hotărârile judecătoreşti irevocabile pronunţate în materia respectivă, fără ca prin aceasta să se aducă atingere înseşi substanţei acestor drepturi.

Pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanţa de urgenţă prevede că acestea se actualizează cu indicele preţurilor de consum, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanţei. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume.

Aşa fiind, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 are în vedere rezolvarea unei situaţii extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar şi derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătoreşti. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilităţii economice a ţării - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaşte obligaţia de plată a autorităţii statale şi se obligă la plata eşalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situaţia de excepţie pe care o reprezintă, pe de o parte, proporţia deosebit de semnificativă a creanţelor astfel acumulate împotriva statului şi, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de criză economică naţională şi internaţională.

Curtea a constatat că nu se poate reţine existenţa niciunei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor şi-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce priveşte executarea hotărârilor judecătoreşti. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, aceasta însemnând că nu urmăreşte un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere. În acest sens, a se vedea hotărârile pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, paragraful 10, Marckx împotriva Belgiei, 1979, paragraful 33, Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, paragraful 38, Abdulaziz, Cabales şi Balkandali împotriva Regatului Unit, 1985, paragraful 72, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, paragraful 42, Larkos împotriva Cipru, 1999, paragraful 29, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, 2004, paragraful 24. Totodată, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context. În acest sens, a se vedea hotărârile pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, 2004.

Or, în cauza de faţă, măsura contestată urmăreşte un scop legitim - asigurarea stabilităţii economice a ţării - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză. Astfel, situaţia particulară ivită şi motivată prin existenţa unei situaţii extraordinare este una care reclamă o diferenţă evidentă de tratament juridic.

În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 1.151 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Decizia nr. 712 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, Decizia nr. 713 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 714 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 24 iunie 2010, Decizia nr. 823 din 22 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 30 august 2010.

Neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Lenuţa Acriva în Dosarul nr. 13.061/196/2010 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, precum şi de Vasile Mustăţea şi Tudorel Răzmeriţă în dosarele nr. 3.397/233/2011 şi nr. 6.559/233/2011 ale Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu