Decizie nr. 298 din 9 iunie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală (Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003), excepţie ridicată de Societatea Comercială "MTB RO 2001" - S.R.L. din Focşani în Dosarul nr. 1.625/C+C/2004 al Tribunalului Vrancea - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 168D/2005 şi nr. 237D/2005, care au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate.

La apelul nominal în dosarele nr. 168D/2005 şi nr. 237D/2005, se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 168D/2005 şi nr. 237D/2005 la Dosarul nr. 167D/2005, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerinţele conexării, prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea, întrucât toate dosarele au obiect identic.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 168D/2005 şi nr. 237D/2005 la Dosarul nr. 167D/2005, care este primul înregistrat.

Pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc accesul liber la justiţie şi nu contravin dreptului de proprietate privată, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 449/2004 şi nr. 550/2004.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierile din 8 februarie şi 22 februarie 2005, pronunţate în dosarele nr. 1.625/C+C/2004, nr. 1.626/C+C/2004 şi nr. 1.624/C+C/2004, Tribunalul Vrancea - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "MTB RO 2001" - S.R.L. din Focşani, de Societatea Comercială "HYPPO GAS" - S.R.L. din Focşani şi de Societatea Comercială "HYPPO" - S.R.L. din Focşani, în cadrul unor litigii fiscale având ca obiect soluţionarea contestaţiilor introduse de autorii excepţiei împotriva unor procese-verbale de control emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că, în baza dispoziţiilor legale criticate, organul de soluţionare a contestaţiilor poate suspenda soluţionarea cauzei atunci când organul de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă. Astfel, se amână sine die soluţionarea contestaţiei administrative, împiedicându-se accesul liber la justiţie şi creându-se posibilitatea pentru organul de control să pună în executare silită actul de control, fără posibilitatea persoanei lezate de a se apăra în legătură cu legalitatea şi temeinicia titlului executoriu şi de a-şi proteja dreptul de proprietate. În conformitate cu dispoziţiile legale criticate, se poate dispune suspendarea pe baza unei simple sesizări penale, fără ca organul de urmărire penală să fi dispus începerea urmăririi penale.

De asemenea, susţin că se încalcă prevederile art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât, în cauză, "organul fiscal, printr-un act de control, a stabilit în mod nelegal şi netemeinic existenţa unor obligaţii bugetare, a formulat o sesizare penală fără nici o legătură cu obligaţiile bugetare, iar organul administrativ învestit cu soluţionarea contestaţiilor administrative a dispus suspendarea soluţionării contestaţiilor administrative, fără termen".

Tribunalul Vrancea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că, potrivit art. 172 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură fiscală, contestaţia administrativă poate fi retrasă de contestator până la soluţionarea acesteia, situaţie în care nu se pierde dreptul de a înainta o nouă contestaţie în interiorul termenului general de depunere. De asemenea, art. 179 alin. (2) prevede, la cererea contestatorului, posibilitatea suspendării executării actului administrativ atacat până la soluţionarea contestaţiei.

Pe de altă parte, art. 169 alin. (1) din Codul de procedură fiscală precizează că o contestaţie împotriva titlului de creanţă şi împotriva altor acte administrativ-fiscale este o cale administrativă de atac care nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, drept exercitat în condiţiile legii. În această situaţie devin aplicabile dispoziţiile Legii contenciosului administrativ, care prevăd că, urmare a atacării actului administrativ-jurisdicţional la instanţa de contencios administrativ competentă, reclamantul poate cere suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea acţiunii. Conform art. 6 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, dacă partea care a optat pentru jurisdicţia administrativ specială înţelege să renunţe la calea administrativ-jurisdicţională în timpul soluţionării acestui litigiu, va notifica intenţia sa organului administrativ-jurisdicţional sesizat, care va emite o decizie ce atestă această renunţare. Potrivit art. 6 alin. 2 din aceeaşi lege, actele administrativ-jurisdicţionale pot fi atacate direct la instanţa de contencios administrativ, în termen de 15 zile de la comunicare, dacă partea nu exercită căile administrative de atac.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că, potrivit art. 21 alin. (4) din Constituţie, jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite, iar potrivit art. 126 alin. (2), competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Caracterul facultativ al contestaţiei administrative privind titlul de creanţă fiscală este expres afirmat prin art. 174 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia contestaţia "poate" fi formulată. În toate cazurile, organul competent se va pronunţa prin decizie, indiferent dacă este vorba despre retragerea ori soluţionarea contestaţiei sau de suspendarea procedurii în condiţiile art. 183 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală. În acest caz, decizia va stabili şi termenul până la care se suspendă procedura, ca atare, susţinerea autorului excepţiei în sensul că este vorba despre o suspendare pe termen nelimitat este nefondată. Pe de altă parte, în orice caz, decizia privind suspendarea procedurii, ca şi celelalte decizii privind contestaţia pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ competentă şi, ca urmare, dispoziţia legală criticată nu contravine accesului liber la justiţie. În acest sens se invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 449/2004 şi nr. 550/2004.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la prevederile art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, apreciază că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă, prin decizia motivată a organului de soluţionare competent, nu contravine în nici un mod dreptului persoanelor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime. Potrivit art. 187 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ competentă, în acest sens pronunţându-se şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 449/2004.

În ceea ce priveşte invocarea art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, apreciază că dispoziţiile legale criticate nu încalcă dreptul de proprietate privată, ale cărui limite şi conţinut sunt stabilite prin lege.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare şi din notele scrise ale autorilor excepţiei, îl constituie dispoziţiile art. 178 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură fiscală (Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003).

După republicarea Codului de procedură fiscală în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004, aceste dispoziţii au devenit art. 183 alin. (1) lit. a) şi au următorul cuprins: "Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când:

a)organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă; [...]"

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3), precum şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care au următorul conţinut:

–Art. 21 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3)Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";

–Art. 44 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2)Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală."

Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate reglementează un caz de suspendare facultativă a procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă, şi anume acela în care soluţia care urmează să se pronunţe în cadrul acestei proceduri depinde de soluţia ce s-ar da în acţiunea penală, pornită ca urmare a sesizării organelor în drept făcută de către organul care a efectuat activitatea de control, cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă.

Prin Decizia nr. 72 din 28 mai 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 2 august 1996, Curtea Constituţională a statuat, cu prilejul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a art. 244 pct. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia instanţa poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, că întâietatea rezolvării acţiunii penale este neîndoielnic justificată şi consacrată ca atare şi de prevederile art. 19 alin. 2 din Codul de procedură penală, scopul suspendării constituindu-l tocmai verificarea existenţei sau a inexistenţei infracţiunii cu privire la care instanţa are unele "indicii". Totodată, Curtea a reţinut că nu trebuie ignorate nici prevederile art. 22 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat, în faţa instanţei civile, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.

Pentru identitate de raţiune, cele statuate în materie civilă îşi găsesc justificarea şi în ceea ce priveşte acţiunile în contencios administrativ.

Ca atare, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu restrâng accesul liber la justiţie şi nici nu contravin principiului ocrotirii şi garantării proprietăţii private, întrucât soluţionarea contestaţiei administrative nu se amână sine die, aşa cum susţin în mod eronat autorii excepţiei, suspendarea reprezentând un incident procedural survenit în cursul desfăşurării judecăţii, care are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată. Astfel, nu se poate susţine că persoana lezată este lipsită de posibilitatea de a se apăra în legătură cu legalitatea şi temeinicia titlului executoriu şi că, astfel, i s-ar încălca dreptul de proprietate prevăzut de art. 44 din Constituţie.

Cu privire la dispoziţiile legale criticate, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 449 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 3 decembrie 2004, statuând că acestea sunt constituţionale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei sus-menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Referitor la susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate potrivit cărora, în cauza de faţă, organul fiscal a stabilit în mod nelegal şi netemeinic existenţa unor obligaţii bugetare printr-un act de control şi a formulat o sesizare penală fără nici o legătură cu obligaţiile bugetare, Curtea constată că aceste susţineri nu pot fi primite, întrucât nu constituie motive de neconstituţionalitate, ci de aplicare a legii, care sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură fiscală (Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003), excepţie ridicată de Societatea Comercială "MTB RO 2001" - S.R.L. din Focşani, de Societatea Comercială "HYPPO GAS" - S.R.L. din Focşani şi de Societatea Comercială "HYPPO" - S.R.L. din Focşani în dosarele nr. 1.625/C+C/2004, nr. 1.626/C+C/2004, respectiv nr. 1.624/C+C/2004 ale Tribunalului Vrancea - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iunie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean