Decizie nr. 71 din 8 februarie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Dana Titian - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) şi (3), art. 7, art. 11 alin. (3) şi (5), art. 13 alin. (2) şi art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, art. 21, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) şi d), art. 117 alin. 3, art. 149 şi art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, art. 2, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 27 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, art. 49 alin. (2) şi art. 54 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună în Dosarul nr. 4/P/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

La apelul nominal răspund autorul excepţiei, prin reprezentant Ion Antonescu, şi părţile Elena Lupu, Ştefan Oprea, Livia Dima, lipsind partea Steluţa Safta-Lambru, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că reprezentantul autorului excepţiei a depus o cerere prin care solicită scoaterea cauzei de pe rolul Curţii şi înaintarea către Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă, în scopul completării dosarului cu anumite înscrisuri a căror lipsă a constatat-o.

Preşedintele acordă cuvântul pe cererea formulată.

Reprezentantul autorului excepţiei şi părţile prezente solicită admiterea cererii.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii.

Curtea respinge cererea formulată de reprezentantul autorului excepţiei.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul autorului excepţiei susţine oral notele scrise depuse la instanţa care a sesizat Curtea Constituţională, solicitând admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Părţile prezente solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prin Decizia nr. 517 din 25 noiembrie 2004 Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra acestei excepţii, în sensul respingerii ei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 17 august 2004, pronunţată în Dosarul nr. 4/P/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) şi (3), art. 7, art. 11 alin. (3) şi (5), art. 13 alin. (2) şi art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, art. 21, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) şi d), art. 117 alin. 3, art. 149 şi art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, art. 49 alin. (2) şi art. 54 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reînregistrare a acestui partid politic.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile următoarelor articole din Constituţie: art. 1, 4, 8, 10, 11, 15, 16, 20, 21, 24, art. 27 alin. (1), art. 28, art. 30 alin. (1), (2) şi (3), art. 31, 36, art. 37 alin. (1), art. 40, 44, 45, 46, 47, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (1) şi (6), art. 129, 131, 132, 133, 135, 136, 137, art. 142 alin. (1), art. 146, 148, 149, 151 şi art. 154 alin. (1).

Autorul invocă, de asemenea, încălcarea următoarelor dispoziţii din acte internaţionale ori a actelor internaţionale în integralitatea lor: Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; Protocolul nr. 11 şi Protocolul nr. 12 adiţionale la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; art. 1, 3 şi 5 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; art. 8, 9, 10, 21, 28 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice; art. 2, 3, 5 şi 6 din Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare, precum şi capitolul IV "Solidaritate" din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia pentru următoarele motive: sintagma cuprinsă în art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003, potrivit căreia "vor fi transmise în conformitate cu art. 52 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice", "constituie o mare gafă a puterii legislative, care, deşi avea acte normative promulgate în noua ordine de drept, de după Revoluţia din 1989, a preferat totuşi un act lovit de nulitate de pe timpul regimului totalitar"; art. 6 alin. (2) din Legea nr. 43/2003 "situează partidele politice mai presus de lege, contravenind art. 16 din Constituţie"; art. 5 alin. (6) din Legea nr. 43/2003 contravine art. 1 şi 56 din Constituţie, întrucât "intenţia de a ascunde identitatea donatorului contravine grav transparenţei în care trebuie să vedem cum se alimentează şi de către cine conturile unui partid politic"; art. 21 alin. (4) din Legea nr. 14/2003 încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (4), art. 11, 20, 21, 24, 54, 57, în general, şi ale art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (1), art. 129, art. 131 alin. (1), art. 133 alin. (1), art. 142 alin. (1), art. 148 şi 149 din Constituţie, în special, deoarece "prin acesta puterea legislativă limitează drepturile puterii judecătoreşti, împiedicând justiţiabilii să beneficieze de dispoziţiile art. 129 din Constituţie cu privire la folosirea căilor de atac"; art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003 încalcă dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi (2), art. 27 alin. (1), art. 37 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (1) şi (6), art. 131 alin. (1), art. 133 alin. (1), art. 142 alin. (1), art. 148 alin. (2), art. 154 alin. (1) din Constituţie, întrucât "interzic justiţiabililor calea de atac a recursului şi favorizează înregistrarea partidelor politice după criteriile intereselor de grup"; art. 2 din Legea nr. 14/2003 aduce atingere art. 154 alin. (1) raportat la art. 148 alin. (2) din Constituţie "prin omisiunea de a se prevedea, în conţinutul său, obligaţia de a promova valorile solidarităţii". Celelalte texte de lege criticate sunt raportate la articolele din Constituţie, fără se arăta în ce constă pretinsa încălcare a dispoziţiilor din Legea fundamentală.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar "faptul că anumite texte de lege nu ar constitui soluţia cea mai bună pentru reglementarea anumitor raporturi sociale nu poate fi cenzurat pe calea controlului de constituţionalitate".

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Autorul excepţiei susţine că textele criticate din Legea nr. 90/2003 încalcă o serie de articole din Constituţie, pe care le enumeră, fără a arăta în ce constă această încălcare. Art. 1 alin. (2) din actul normativ menţionat este în concordanţă cu articolele din Constituţie pretins încălcate, deoarece numai partidele politice constituite în conformitate cu Legea nr. 14/2003 pot beneficia de prevederile Legii nr. 90/2003, şi nu orice organizaţie autointitulată "partid".

Criticile aduse prevederilor Legii nr. 43/2003 nu sunt întemeiate, întrucât de scutirea de impozite şi taxe prevăzută de art. 3 alin. (3) beneficiază toate partidele politice legal înregistrate, fără nici o discriminare. Legiuitorul are libertatea, în concordanţă cu art. 139 din Constituţie, de a stabili impozite şi taxe, precum şi scutirea de la plata acestora. Reglementările cuprinse în art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) şi (3) şi în art. 7 din Legea nr. 43/2003 au ca scop asigurarea unei transparenţe depline în privinţa surselor de finanţare şi a resurselor de care beneficiază partidele politice, inclusiv prin acordarea de sprijin financiar de la bugetul de stat, sub forma subvenţiei pentru campania electorală.

Prevederile art. 11 din Legea nr. 43/2003 au fost abrogate prin Legea nr. 90/2003, astfel încât nu mai pot face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.

Dispoziţiile art. 21 alin. (4) şi ale art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003 sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, legiuitorul având competenţa de a stabili căile de atac care sunt puse la dispoziţia părţilor într-un proces.

Art. 75 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 asigură totala independenţă financiară a Curţii Constituţionale, deoarece aceasta îşi aprobă propriul buget, pe care îl trimite Guvernului pentru a fi inclus în proiectul bugetului de stat, care este supus şi aprobării Parlamentului, fiind exclusă orice ingerinţă din partea Guvernului.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Asupra dispoziţiilor art. 21 alin. (4) şi ale art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003 Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 65/2004 şi prin Decizia nr. 230/2004, excepţiile fiind ridicate de acelaşi autor. Considerentele reţinute de Curte în aceste decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Celelalte dispoziţii legale criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în raport cu obiectul acesteia, aşa încât excepţia urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Dispoziţiile art. 21 alin. (4) şi ale art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003 nu aduc atingere art. 21 şi 129 din Constituţie, întrucât accesul la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, dar nu întotdeauna trebuie să fie asigurat la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. În acest sens Curtea s-a pronunţat prin deciziile nr. 119/2003, nr. 65/2004 şi nr. 230/2004.

Art. 11 alin. (3) din Legea nr. 43/2003 a fost abrogat prin Legea nr. 90/2003, prin urmare în privinţa acestui text de lege excepţia este inadmisibilă. Celelalte dispoziţii legale criticate nu aduc atingere dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei şi ale părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 1 alin. (2) şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 martie 2003, art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) şi (3), art. 7, art. 11 alin. (3) şi (5), art. 13 alin. (2) şi art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 30 ianuarie 2003, art. 21, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) şi d), art. 117 alin. 3, art. 149 şi art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, art. 2, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 27 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003, art. 49 alin. (2) şi art. 54 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Cu privire la textele de lege criticate se impun următoarele observaţii:

–la data sesizării Curţii Constituţionale, art. 11 alin. (3) din Legea nr. 43/2003 era abrogat expres prin art. 12 din Legea nr. 90/2003, fără ca dispoziţiile sale să fie preluate;

–ulterior datei la care a fost sesizată Curtea Constituţională, art. 21, art. 149 şi art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, au fost abrogate expres prin art. 133 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004. Dispoziţiile art. 21 şi art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 nu au fost preluate în conţinutul Legii nr. 304/2004. Dispoziţiile art. 149 din Legea nr. 92/1992 au fost preluate cu modificări şi completări în art. 121 alin. (1) din Legea nr. 304/2004;

–ulterior datei la care a fost sesizată Curtea Constituţională, dispoziţiile art. 117 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 au fost abrogate expres prin art. 107 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004. Conţinutul acestuia a fost preluat în art. 91 alin. (2) din Legea nr. 303/2004;

–ulterior datei la care a fost sesizată Curtea Constituţională, dispoziţiile art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) şi d) din Legea nr. 92/1992 au fost abrogate expres prin art. 72 alin (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 2 iulie 2004. Conţinutul art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) şi d) se regăseşte în art. 36 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, cu excepţia sintagmei criticate de autorul excepţiei, "la recomandarea ministrului justiţiei", care nu a fost preluată;

–la data sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 47/1992 suferise modificări şi completări prin Legea nr. 232/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 3 iunie 2004, fiind, prin urmare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004. Soluţia legislativă cuprinsă în art. 49 alin. (2) şi art. 54 s-a păstrat în esenţă, fiind cuprinsă în art. 75 alin. (2) şi art. 78 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Ca urmare a modificărilor legislative menţionate mai sus, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) şi (3), art. 7, art. 11 alin. (3) şi (5), art. 13 alin. (2) şi art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, art. 21, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) şi d) şi art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, art. 121 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, art. 91 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, art. 2, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 27 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, art. 75 alin. (2) şi art. 78 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 1 privitor la statul român, art. 4 privitor la unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 8 referitor la pluralismul şi partidele politice, art. 10 privitor la relaţii internaţionale, art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 referitor la universalitate, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 27 alin. (1) referitor la inviolabilitatea domiciliului, art. 28 privitor la secretul corespondenţei, art. 30 alin. (1) referitor la libertatea de exprimare, art. 30 alin. (2) privitor la interzicerea cenzurii şi art. 30 alin. (3) referitor la libertatea presei, art. 31 privitor la dreptul la informaţie, art. 36 privitor la dreptul de vot, art. 37 alin. (1) privitor la dreptul de a fi ales, art. 40 referitor la dreptul de asociere, art. 44 privitor la dreptul de proprietate privată, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 46 privitor la dreptul la moştenire, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 49 privitor la protecţia copiilor şi a tinerilor, art. 50 referitor la protecţia persoanelor cu handicap, art. 51 privitor la dreptul de petiţionare, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 54 referitor la fidelitatea faţă de ţară, art. 55 privitor la apărarea ţării, art. 56 privitor la contribuţii financiare, art. 57 referitor la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 124 alin. (2) privitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, art. 126 alin. (1) referitor la instanţele judecătoreşti şi art. 126 alin. (6) referitor la controlul judecătoresc al actelor administrative, art. 129 privitor la folosirea căilor de atac, art. 131 referitor la rolul Ministerului Public, art. 132 referitor la statutul procurorilor, art. 133 privitor la rolul şi structura Consiliului Superior al Magistraturii, art. 135 privitor la economia României, art. 136 privitor la proprietate, art. 137 privitor la sistemul financiar, art. 142 alin. (1) referitor la Curtea Constituţională, art. 146 privitor la atribuţiile Curţii Constituţionale, art. 148 privitor la integrarea în Uniunea Europeană, art. 149 referitor la aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord, art. 151 privitor la procedura de revizuire a Constituţiei şi ale art. 154 alin. (1) privitor la conflictul temporal de legi.

Autorul invocă, de asemenea, încălcarea următoarelor dispoziţii din acte internaţionale ori a actelor internaţionale în integralitatea lor: Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; Protocolul nr. 11 şi Protocolul nr. 12 adiţionale la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; art. 1 privitor la protecţia proprietăţii, art. 3 referitor la dreptul la alegeri libere şi art. 5 privitor la raportarea la convenţie din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; art. 8, 9, 10, 21, 28 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice; art. 2, 3, 5 şi 6 din Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare, precum şi capitolul IV "Solidaritate" din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 1 alin. (2) şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, precum şi art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) şi (3), art. 7, art. 11 alin. (5), art. 13 alin. (2) şi art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale sunt norme juridice care se aplică partidelor politice care au fost deja înregistrate în condiţiile legii, or cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect soluţionarea cererii de reînregistrare a Partidului Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege menţionate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

Anterior datei la care Curtea Constituţională a fost sesizată, dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 43/2003 au fost abrogate, iar soluţia legislativă cuprinsă în acestea nu a fost preluată. Aşa fiind, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a art. 11 alin. (3) din Legea nr. 43/2003 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Dispoziţiile art. 21 şi ale art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească au fost abrogate expres după data la care Curtea Constituţională a fost sesizată, fără ca soluţia legislativă conţinută de acestea să fie preluată, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege menţionate urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

Cu privire la dispoziţiile art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) şi d) din Legea nr. 92/1992, Curtea reţine că acestea au fost abrogate expres după data sesizării Curţii Constituţionale, fiind preluate parţial în art. 36 alin. (1) din Legea nr. 317/2004. Sintagma criticată de autorul excepţiei nu a fost preluată, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) şi d) din Legea nr. 92/1992 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

Curtea observă că dispoziţiile art. 121 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, ale art. 91 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, ale art. 75 alin. (2) şi ale art. 78 din Legea nr. 47/1992 nu au incidenţă în cauză, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege menţionate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate adusă dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 14/2003, Curtea constată că aceasta vizează faptul că textul de lege, în conţinutul său, omite să prevadă "obligaţia de a promova valorile solidarităţii". Aşadar, se are în vedere o omisiune legislativă, or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 din Legea nr. 14/2003 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Curtea observă că autorul excepţiei a mai invocat în acelaşi dosar al instanţei de fond, respectiv Dosarul nr. 4/P/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (4) şi ale art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003, prevalându-se de aceleaşi dispoziţii constituţionale şi aceeaşi motivare ca în prezenta cauză. Astfel, în urma sesizării sale, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 230 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 28 iulie 2004, asupra constituţionalităţii art. 21 alin. (4) şi a art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003, respingând critica de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

Având în vedere aceste aspecte, precum şi faptul că în jurisprudenţa sa, aşa cum reiese şi din Decizia nr. 169 din 2 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 12 aprilie 2000, Curtea Constituţională a statuat că aceleaşi părţi şi pentru aceleaşi motive nu pot reitera excepţia de neconstituţionalitate, întrucât s-ar încălca autoritatea lucrului judecat, excepţia de neconstituţionalitate ce priveşte dispoziţiile art. 21 alin. (4) şi ale art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Curtea reţine că dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 14/2003, potrivit cărora "În fiecare an preelectoral partidele politice sunt obligate să-şi actualizeze listele de membri, cu respectarea cerinţelor prevăzute la art. 19 alin. (3) şi (4). Listele actualizate vor fi depuse la Tribunalul Bucureşti până la data de 31 decembrie a acelui an", au fost adoptate în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii [...]", fără a aduce atingere prevederilor constituţionale şi dispoziţiilor din actele internaţionale invocate de autorul excepţiei. Scopul acestor prevederi legale este confirmarea, în fiecare an preelectoral, a îndeplinirii uneia dintre condiţiile obligatorii ce privesc înfiinţarea partidului politic, şi anume existenţa numărului minim al membrilor fondatori şi dispersia teritorială a acestora.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) şi (3), art. 7, art. 11 alin. (3) şi (5), art. 13 alin. (2) şi art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, art. 121 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, art. 91 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, art. 2, art. 21 alin. (4) şi art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, art. 75 alin. (2) şi art. 78 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună în Dosarul nr. 4/P/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

II. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) şi d) şi art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.

III. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu