Decizia nr. 838 din 13 decembrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Laurențiu Modan în Dosarul nr. 33.597/3/2015/a1 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 394D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autorul excepției de neconstituționalitate a depus note scrise în susținerea admiterii acesteia.

4.Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 720D/2017 și nr. 2.100D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Laurențiu Modan în Dosarul nr. 6.013/303/2015/a5.2 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și de Victor Belcin în Dosarul nr. 3.706/121/2015/a1 al Tribunalului Galați - Secția contencios administrativ și fiscal.

5.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

6.Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 720D/2017 autorul excepției de neconstituționalitate a depus note scrise, în susținerea admiterii acesteia.

7.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 720D/2017 și nr. 2.100D/2017 la Dosarul nr. 394D/2017, care a fost primul înregistrat.

8.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții, menționând în acest sens Decizia nr. 48 din 1 februarie 2018.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

9.Prin încheierile din 10 și 18 ianuarie 2017, pronunțate în dosarele nr. 6.013/303/2015/a5.2 și nr. 33.597/3/2015/a1, Tribunalul București - Secția a III-a civilă și Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost invocată de Laurențiu Modan în cauze având ca obiect soluționarea cererilor de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

10.Prin Decizia nr. 1.028 din 18 mai 2017 pronunțată în Dosarul nr. 3.706/121/2015/a1, Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost invocată de Victor Belcin într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru. Sesizarea Curții a fost dispusă ca urmare a soluționării recursului formulat împotriva încheierii Tribunalului Galați prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013.

11.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că sintagma „pentru fiecare participant la proces“ din cuprinsul dispoziției legale criticate este ambiguă, întrucât se poate înțelege că, într-un proces cu multe părți persoana interesată în formularea unei cereri de recuzare ar trebui să plătească 100 de lei pentru fiecare parte. Se mai arată că taxa judiciara de timbru stabilită pentru cererea de recuzare a unui complet de recurs este prohibitivă și exclude egalitatea de șanse a părților în fața legii. Textul legal criticat încalcă și dreptul la un proces echitabil prin faptul că justițiabilul nu este ascultat în cadrul soluționării unei cereri de recuzare. Se mai susține că textul legal criticat încalcă în mod grav și art. 52 din Constituție, pentru că, în măsura în care părții i s-a lezat dreptul sau interesul său legitim, acesteia nu i se va mai putea niciodată recunoaște paguba ce i s-a produs, iar repararea acesteia devine imposibilă.

12.Se mai apreciază că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale prin condiționarea exercitării drepturilor procesuale de plata unei taxe judiciare de timbru.

13.Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

14.Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

15.Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

16.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

17.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

18.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

19.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

20.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

21.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, dispoziții potrivit cărora: „Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel:

a)cereri de recuzare în materie civilă - pentru fiecare participant la proces - pentru care se solicită recuzarea - 100 lei;“.

22.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind valorile supreme ale statului de drept și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție astfel cum acesta se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea se invocă și art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenție și art. 47, art. 48 și art. 51 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, dispoziții privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, precum și domeniul de aplicare și art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului potrivit căruia „orice persoana are dreptul la satisfacția efectivă din partea instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constituție sau lege“.

23.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate stabilesc în sarcina justițiabililor o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 de lei pentru formularea cererilor de recuzare. În privința instituției recuzării, Curtea reține faptul că formularea unei cereri de recuzare reprezintă o chestiune personală, întemeiată pe motive care privesc raporturile dintre partea care formulează cererea de recuzare și persoana a cărei recuzare se cere. Din cuprinsul dispoziției legale criticate rezultă că taxa judiciară de timbru se plătește distinct pentru recuzarea fiecărui participant la proces. Cu alte cuvinte, pentru fiecare cerere de recuzare este aplicată o taxă separată. De altfel, Curtea observă faptul că, potrivit art. 47 din Codul de procedură civilă, cererea de recuzare se poate face verbal în ședință sau în scris pentru fiecare judecător în parte, arătându-se cazul de incompatibilitate și probele de care partea înțelege să se folosească, dispoziții legale aplicabile, în mod corespunzător, potrivit art. 54 din Codul de procedură civilă, și procurorilor, magistraților-asistenți, asistenților judiciari și grefierilor.

24.Astfel, Curtea constată că imprevizibilitatea unui text de lege nu poate fi reținută în măsura în care, din coroborarea prevederilor unui act normativ - în speță Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 -, precum și a altor acte normative - în situația textului de lege criticat fiind vorba de Codul de procedură civilă -, pot fi deduse toate aspectele necesare aplicării sale. Raportat la situația invocată de autorul excepției, Curtea apreciază că nu se poate reține imprevizibilitatea dispozițiilor de lege criticate.

25.În continuare, Curtea nu poate reține nici critica formulată prin raportare la dispozițiile art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituție, întrucât accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcția de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu. În jurisprudența sa, Curtea a reținut, de asemenea, că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele judiciare de timbru, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora „Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice“, plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 508 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 6 februarie 2014, Decizia nr. 32 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2014, Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014, sau Decizia nr. 573 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 5 decembrie 2014).

26.În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului accesului liber la justiție este aceea că nu este un drept absolut (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere, prin însăși natura sa, o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa. Chiar în Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 54, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că, în conformitate cu principiile care se degajă din jurisprudența sa, ea nu a respins niciodată ideea de impunere a unor restricții financiare cu privire la accesul unei persoane la justiție, tocmai în interesul unei bune administrări a justiției.

27.Totodată, Curtea a constatat că nu se poate vorbi despre un cuantum împovărător al taxei judiciare de timbru, fiind unul rezonabil, în sumă fixă de 100 de lei, care nu este de natură a afecta justițiabilul din punct de vedere financiar, astfel încât nu pot fi reținute criticile referitoare la restricționarea accesului la justiție prin instituirea acestei taxe fixe, datorată de justițiabil în cazul depunerii unei cereri de recuzare a membrilor completului de judecată, în materie civilă, și nici prin raportare la art. 44 din Legea fundamentală.

28.De altfel, legiuitorul a instituit, prin art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanței de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situații în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanție a accesului liber la justiție.

29.Referitor la susținerea încălcării art. 21 alin. (3) din Constituție, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție și prin prisma art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a constatat că obligația părților de a plăti taxe judiciare de timbru stabilite prin lege nu aduce atingere acestor articole, ci, dimpotrivă, creează premise pentru realizarea unui proces echitabil, deoarece taxele judiciare de timbru servesc unei mai bune organizări și funcționări a serviciului public de realizare a justiției (a se vedea Decizia nr. 29 din 22 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 21 septembrie 2000).

30.În ceea ce privește critica potrivit căreia justițiabilul nu este ascultat în cadrul soluționării unei cereri de recuzare, Curtea constată că nu poate fi reținută în cauza de față, textul legal criticat stabilind cuantumul taxei judiciare de timbru și nu procedura soluționării cererii de recuzare. Mai mult, potrivit art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru reclamantul poate face cerere de reexaminare. Pentru aceleași motive nu poate fi reținută nici critica formulată prin raportare la art. 52 din Constituție. Prin Decizia nr. 471 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 12 noiembrie 2014, Curtea a reținut că acest cadru legislativ, în deplin acord cu normele fundamentale, creează premisele necesare ce permit instanței judecătorești să examineze circumstanțele specifice fiecărui caz și să realizeze un just echilibru între interesele individuale și cele privind administrarea justiției, astfel încât solicitantului să îi fie asigurat accesul efectiv la justiție.

31.Pentru motivele arătate mai sus, dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere nici principiului privind universalitatea drepturilor, a libertăților și a îndatoririlor fundamentale, principiu consacrat de art. 15 din Legea fundamentală, și nici art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenție și art. 47, art. 48 și art. 51 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, dispoziții privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, precum și domeniul de aplicare și art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

32.În fine, referitor la critica potrivit căreia materia taxelor judiciare de timbru este reglementată printr-un act normativ inferior, Curtea reține că ordonanța de urgență reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituționale, inclusiv în domeniul rezervat legilor organice. Delegarea legislativă, consacrată expres de Legea fundamentală, presupune o excepție de la principiul constituțional al separației puterilor în stat și o derogare de la prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“. Astfel, dispozițiile art. 115 din Constituție atribuie Guvernului, autoritate constitutivă a puterii executive, dreptul de a legifera alături de Parlament.

33.În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 53 din Constituție, Curtea reține că aceste nu au incidență în cauză.

34.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Laurențiu Modan în dosarele nr. 6.013/303/2015/a5.2 și nr. 33.597/3/2015/a1 ale Tribunalului București - Secția a III-a civilă și Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și de Victor Belcin în Dosarul nr. 3.706/121/2015/a1 al Tribunalului Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a III-a civilă, Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 decembrie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin