Decizie nr. 698 din 28 iunie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (3) şi (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de Nicolae Robu în Dosarul nr. 874/59/2011 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 761D/2012.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Lucian Bercea din Baroul Timiş, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, iar pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, domnul Adrian Dumitru, cu delegaţie depusă la dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Acesta consideră că prevederile legale criticate sunt retroactive, ele creând noi cazuri de incompatibilitate. Astfel, aceste dispoziţii ar trebui aplicate sistematic cu cele ale art. 215 alin. (1) şi (2) din lege.

În continuare, reprezentantul Agenţiei Naţionale de Integritate arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 287 din 1 iulie 2004, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 127 din 27 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 874/59/2011, Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (3) şi (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011.

Excepţia a fost ridicată de Nicolae Robu într-un dosar având ca obiect cererea de anulare a unui act administrativ întocmit de Agenţia Naţională de Integritate cu privire la stabilirea stării de incompatibilitatea a autorului excepţiei de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care se interpretează în sensul că regimul juridic al incompatibilităţilor se aplică şi mandatelor în curs de derulare aferente funcţiilor de conducere ale universităţilor.

O lege se poate aplica numai situaţiilor născute după intrarea ei în vigoare, nu şi situaţiilor anterioare, facta praeterita. În temeiul principiului neretroactivităţii legii civile noi, noile cazuri de incompatibilitate nu pot fi reţinute în persoana celui care la momentul intrării în vigoare a legii se află în cursul exercitării mandatului, atâta timp cât la data ocupării funcţiilor sau demnităţilor în cauză deţinerea cumulativă a acestora nu genera o stare de incompatibilitate.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate mai arată că, pentru situaţia reglementată la alin. (1) al art. 215 din lege, legiuitorul a înţeles să prevadă în mod expres faptul că interdicţia de a ocupa o funcţie de conducere în universităţile de stat, particulare şi confesionale după împlinirea vârstei de pensionare nu se aplică mandatelor în curs de exerciţiu, la data intrării în vigoare a legii. În ceea ce priveşte dispoziţiile legale criticate, legiuitorul nu a folosit aceeaşi tehnică legislativă, respectiv nu exclude expres de la aplicarea legii noi mandatele în curs de exerciţiu. De aici rezultă că dispoziţiile art. 215 alin. (3) şi (4) retroactivează în ceea ce priveşte aceste mandate.

Însă aplicarea în timp a unei legi este guvernată de principiul constituţional al neretroactivităţii legii noi. Alegerea persoanelor în funcţiile sau demnităţile în cauză s-a realizat în baza legilor existente la data respectivă ( art. 71 din Constituţia României, Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor), legi care reglementau un anumit regim juridic al incompatibilităţilor senatorilor şi deputaţilor. Aceste legi se aplică situaţiilor născute în temeiul reglementărilor lor, în baza cărora s-au creat efecte juridice. Or, situaţiile juridice astfel născute nu pot să fie modificate printr-o lege nouă, întrucât legea s-ar aplica retroactiv.

Aşadar, prin Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 are loc o modificare a regimului juridic al incompatibilităţilor deputaţilor şi senatorilor stabilite în baza legilor anterioare, iar aplicarea noului regim al incompatibilităţilor la mandatele în curs de executare aduce atingere principiului neretroactivităţii legii civile noi.

La analiza regimului incompatibilităţii ar trebui avute în vedere criteriile existente la data numirii în funcţie. Procedând într-un mod contrar, persoanei în cauză i s-ar suprima, în mod nelegal şi intempestiv, mandatul, fără a i se putea imputa vreo culpă, de vreme ce aceasta îndeplinea, la data numirii, toate condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.

Mai mult, dacă s-ar considera că legea nouă produce efecte imediate, inclusiv cu privire la mandatele în curs de derulare, în situaţia apariţiei ulterioare a unei legi ce abrogă cazurile de incompatibilitate reţinute în persoana autorului excepţiei, s-ar impune redobândirea funcţiei cu privire la care anterior s-a reţinut starea de incompatibilitate, creându-se o permanentă stare de incertitudine şi nesiguranţă, contrară principiului stabilităţii mandatelor elective în curs de exerciţiu.

Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În opinia instanţei, autorul excepţiei cere de fapt să se recunoască în favoarea sa un caz de ultraactivitate a legii.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 215 alin. (3) şi (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut: "(3) Persoanele care ocupă o funcţie de conducere sau de demnitate publică nu pot exercita funcţia de rector pe perioada îndeplinirii mandatului.

(4)Funcţia de rector este incompatibilă cu deţinerea de funcţii de conducere în cadrul unui partid politic, pe perioada exercitării mandatului."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile.

Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 215 alin. (3) şi (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, prin Decizia nr. 2 din 4 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 23 februarie 2011, dar prin prisma unor critici diferite de neconstituţionalitate. Astfel, s-a statuat că restricţia impusă prin prevederile art. 215 alin. (3) şi (4) din lege reprezintă opţiunea legiuitorului care a dorit să stabilească cu claritate condiţiile ce se cer a fi întrunite pentru ocuparea şi deţinerea poziţiei/funcţiei de rector al unei universităţi, condiţii a căror îndeplinire reprezintă o garanţie pentru evitarea atât a ingerinţelor de natură să afecteze autonomia universitară, cât şi a posibilităţii de deturnare a actului de educaţie. Considerentele de mai sus sunt valabile şi în cauza de faţă, elesubliniind fără îndoială dorinţa legiuitorului de a feri mediul universitar de subiectivismul care caracterizează în general viaţa politică.

Dispoziţiile legale criticate nu interzic nici deţinerea unei funcţii de conducere sau a unei demnităţi publice şi nici ocuparea funcţiei de rector, ci doar cumularea acestora, ceea ce înseamnă că - de la data intrării în vigoare a Legii educaţiei naţionale (care, în mod evident, se aplică numai pentru viitor) - persoana care deţine concomitent funcţia de rector şi o altă demnitate publică trebuie să opteze şi să renunţe la una din ele.

Astfel, deşi autorul excepţiei face referire indirectă la clasificarea tripartită a situaţiilor juridice constituite anterior adoptării unei noi reglementări, atunci când examinează acţiunea în timp a acesteia în ceea ce le priveşte, înţelege să se raporteze univoc la momentul constituirii lor. Or, în raport cu acest moment, orice normă juridică ulterioară ar fi retroactivă, indiferent dacă îşi propune să reglementeze post-factum momentul constituirii unei situaţii juridice epuizate prin însuşi faptul constituirii sale (facta praeterita) ori situaţii juridice aflate în derulare (facta pendentia) sau efectele juridice ale unor asemenea situaţii ce intervin sau urmează să intervină (facta futura), în cazul în care respectiva situaţie juridică îşi are sorgintea, nemijlocită sau mijlocită, într-un act juridic anterior intrării în vigoare a noii reglementări.

Aşa fiind, Curtea constată că legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi (Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004).

Prin urmare, dispoziţiile art. 215 alin. (3) şi (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 nu contravin principiului constituţional al neretroactivitatăţii legii civile. Faptul că legiuitorul a ales să reglementeze diferit situaţiile descrise la art. 215 alin. (1) şi (2) nu face ca dispoziţiile art. 215 alin. (3) şi (4) din lege să fie retroactive, aceasta reprezentând doar opţiunea legiuitorului.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (3) şi (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de Nicolae Robu în Dosarul nr. 874/59/2011 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae